Cu note bune şi foarte bune, cu studii de calitate, cu multă muncă au ajuns astăzi să fie mândria unui frumos sat de pe malul Prutului – Horeşti, Făleşti. Numele, dar şi prestanţa lor înseamnă foarte mult pentru cultura şi politica din Republica Moldova. Surorile Osoianu – artiste, Valentina Buliga – ministru, Iurie Bolboceanu – deputat, personalităţi care au un cuvânt greu de spus pe scena artistică, dar şi politică. Despre faptul că mereu au fost primii am aflat de la Vera Danilescu, profesoară de franceză la Gimnaziul de la Horeşti, director al Muzeului Şcolii. Aici sunt expuse fotografiile tuturor generaţiilor de elevi, uniforme şcolare de pe timpurile sovieticilor cu insigne şi cravate, table de la începuturile învăţământului în sat până în prezent, materiale didactice etc.
În incinta gimnaziului este şi Muzeului Satului, unde ghid ne e neobosită profesoară Vera Danilescu. Dânsa spune că acesta a fost deschis în mare parte datorită „oamenilor cu inimă bună, oamenilor care ţin la istoria satului, la istoria neamului, la valorile lăsate de moşi şi strămoşi”. Vera Danilescu vorbeşte cu nostalgie despre frumuseţea satului de odinioară. Acesta, o arată şi fotografiile, era înconjurat de vii şi livezi. După o hotărâre „logică” şi după o implementare şi mai „gândită”, Horeştiul a fost văduvit de nişte privelişti ca din poveste. De la ea am aflat că pe timpuri horeştenii sau hăreştenii (astfel îşi spun oamenii locului) ieşeau foarte rar din sat şi asta pentru că era o ruşine să faci cumpărăturile prin alte părţi. Astfel, satul era plin de fel de fel de meşteri – olari, fierari, ciubotari, lingurari…
Aproape în fiecare casă de la Horeşti este scoarţa „Dama şi cavalerul”. E o tradiţie a locului, iar pe timpuri în zestrea fetei aceasta era un dar de seamă. La Muzeul Satului se păstrează o scoarţă „Dama şi cavalerul” ţesută la 1906, care, la fel, a făcut parte din zestrea unei fete de la Horeşti. La muzeu se mai păstrează alte vestigii ale trecutului – de la obiecte găsite în timpul săpăturilor arheologice până la acte de căsătorie, de divorţ, de naştere, de deţinere de terenuri etc.
Horeştiul e un sat al recordurilor în ceea ce priveşte numărul de muzee. Încă unul au inaugurat în satul lor de baştină surorile Osoianu. Chiar dacă pe alocuri se aseamănă cu Muzeul satului, cel al familiei Osoianu este mai deosebit. Aici sunt exponate inedite: un clopot, adus de bunelul artistelor, rochia de mireasă a mamei, instrumentele muzicale la care au cântat cele cinci surori, primele ii îmbrăcate în scena mare etc.
Deşi în Nomenclatorul localităţilor apare cu toponimul Horeşti, oamenii locului îi spun Hareşti şi tare se mai supără când unii îi schimonosesc denumirea, zicând Goreşti. Satul este unul vechi, atestat documentar încă de pe timpul lui Alexandru cel Bun, la 19 august 1437. Acesta se află la distanţa de 147 de kilometri de Chişinău şi 25 de centrul raional Făleşti.
