La o emisiune de televiziune de la noi, un fost fizician se dezlănţui contra protestatarilor ucraineni din Piaţa Independenţei, de pe euromaidan şi nimeni nu-l mai putea opri, aşa cum nu-l poţi opri pe un om care a luat-o la picior. Cu piperul în nas şi negru de furie, cu vocea şi mâinile tremurânde, turba contra femeilor şi bărbaţilor care se încăpăţânau să rămâna în piaţă. Moderatorul încercă să-l coboare cu picioarele în studio, dar fostul fizician era de nepotolit. Aşa de tare se înfuriase de parcă ar fi dat damblaua peste el. Îl scoaseră din ale lui protestatarii ucraineni. Fostul fizician nu putea înţelege ce căutau aceştia în piaţă şi de ce naiba nu se cărau pe la casele lor, când aveau de toate, când aveau norocul să fie conduşi de cel mai bun preşedinte din lume, spre o lume mai bună.
Pentru el, toţi protestatarii ucraineni din piaţă erau nişte terorişti, incorpore, toţi absolut, fără deosebire, toţi, doar un singur om nu era terorist, domnul preşedinte.
Îi cunosc opiniile fostului fizician şi ştiu ce-i poate calul, dar, totodată, nu pot să nu-mi aduc aminte de sfârşitul anilor optzeci. Pe atunci, fostul fizician încă mai era fizician şi susţinea alte opinii. Apărea în parcul Ştefan cel Mare (pe atunci se chema altfel), unde era lume mai multă şi vitupera contra regimului sovietic. Unde erau oameni mai mulţi, hop şi fizicianul cu texte anticomuniste. Îi merse buhul peste tot că ar fi fost un salvator al naţiei române de pe ambele maluri ale Prutului. „Iată omul care o să facă unirea”, îl tot auzeam pe câte unul spunându-ne şi noi chiar l-am crezut că genialul fizician va fi personalitatea noastră providenţială, care ne va scoate la lumină. L-a crezut şi Mircea Druc, când şi l-a făcut sfetnic. L-a crezut şi Mircea Snegur, când şi l-au luat consilier.
O vreme, ani buni, se dăduse la fund, dar a ţâşnit la suprafaţă în ultimul timp, împărtăşind alte valori şi propovăduind alte idealuri. Acum, nu mai militează pentru unirea Basarabiei cu România şi un mai mare românfob ca el cu greu vei mai găsi la Chişinău. Acum, pledează pentru refacerea imperiului sovietic şi se dă mare ortodox, dar eu nu cred că un creştin adevărat poate justifica vărsarea de sânge din inima Kievului a unor creştini nevinovaţi. Adevăraţii creştini sunt chiar protestatarii ucraineni, împuşcaţi pe la spate sau în faţă de nişte oameni care nu au şi nu pot avea nicio legătură cu creştinismul.
Oare ce s-a întâmplat cu distinsul fizician, că s-a schimbat radical, spumegând azi contra valorilor pe care le îmbrăţişase ieri?
E clar că, acum, sau atunci ne-a pus bărbi. Buba e însă când, atunci sau acum?
