Nicolae Șoitu este din Strășeni, are 24 de ani, este profesor, programator și iubește mult bicicletele.
Nicolae a povestit pentru Moldova.ORG că bicicleta e mai mult decât o pasiune, trasformându-se pentru el într-un mod de viață. Dacă cu câțiva ani în urmă, împreună cu încă un vecin, s-a pornit la Giurgiulești cu bicicleta, anul acesta și-a dorit să ajungă în punctele extreme de la nord-est – Naslavcea și Criva.
„În urmă cu patru ani ne-am dorit să ajungem la Giurgiuleşti. Din păcate a intervenit ceva, am ajuns până la Cimişlia doar. Am făcut atunci aproximativ 300 de km. De data asta am dus misiunea la bun sfârşit. Am ajuns, timp de patru zile, de la Străşeni la Criva. Traseul l-am făcut din timp. Nu am ales cel mai scurt drum, dar aşa încât să conţină cât mai multe locuri interesante din punct de vedere turistic”, spune tânărul.
Împreună cu alţi trei prieteni a vizitat zeci de localităţi şi obiective turistice. Tânărul spune că cel mai mult l-a impresionat buncărul sovietic din satul Olişcani, raionul Şoldăneşti, dar şi oraşul Soroca. Mai mult de atât, pe parcursul traseului tinerii au testat şi ospitalitatea moldovenilor. „În fiecare seară am dormit în casele unor străini, care au acceptat să ne găzduiască. Nu a fost foarte complicat să-i convingem. Am discutat, le-am povestit ce vrem să facem şi ei au acceptat cu plăcere”, spune Nicolae.
Totodată, pentru a atrage alţi susţinători, dar şi pentru a-i ţine la curent pe cei de acasă, tinerii au creat un grup pe reţeaua de socializare odnoklassniki în care au postat mai multe fotografii de pe traseu. „Aşa au apărut şi alţi doritori de a merge în viitoarele călătorii. Ne gândim să organizăm plecări cu mai multe persoane. Nu e nevoie de o pregătire fizică specială. Noi nu mergem doar în scop sportiv, dar şi turistic. Important e să nu depăşim 80 de km pe zi, să nu devină prea epuizant”, explică acesta.
În ceea ce priveşte calitatea drumurilor moldoveneşti, Nicolae spune că acestea lasă mult de dorit. “Drumurile sunt foarte rele, dar bicicletele noastre au rezistat. Șoferii au fost înțelegători, poate unul la o sută claxona fără vreun motiv anume”, adaugă tânărul.
