De Sfâtul Ilie (20 iulie, stil nou) mai multe mănăstiri și schituri din dreapta Prutului își sărbătoresc hramul. Cu ani de istorie în spate sau mai noi în spațiul spiritual românesc, sfintele locașuri vă așteaptă la luminoasa și importanta sărbătoare – ziua în care-și prăznuiesc protectorul. De fapt, cele mai frumoase şi emoţionante sărbători pentru obştile monahale, dar şi pentru pelerinii care ajung la o mănăstire sau schit sunt hramurile. De trăiri de neuitat vor avea parte creştini ce vor merge să se roage la mănăstirile Dragomirești, Albac și Toplița. De acest lucru vă asigură subsemnatul. Am trecut pe la minunatele și frumoasele lavre și am rămas încântat de cadrul natural în care se află, dar și de istoriile pline de urcușuri și coborâșuri.
Mănăstirea Dragomireşti are o bijuterie spirituală deosebită – o icoană unicat în spațiul românesc – Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, interesantă prin faptul că piciorul stâng al Micului Iisus e în formă de palmă. E considerată făcătoare de minuni. Astfel, pe parcursul anilor, mulţi au cunoscut vindecări miraculoase, ajutoare în momente când nu mai exista nicio speranţă.
Se spune că prima biserică de lemn de la Dragomireşti a fost ridicată la 1722. Acum aceasta se află la Muzeul Satului de la Bucureşti. Un alt sfânt locaş este construit ca vatră de mănăstire între 1926 şi 1927. Peste 22 de ani a fost devastată de flăcări. Între 1951 şi 1957, preotul Nuţu Codrea de la Dragomireşti, ajutat de creştinii sin dat, ridică, la fel din lemn, o nouă biserică. Peste mai bine de trei decenii (1990) la Dragomireşti încep să vieţuiască monahi.
Mănăstirea Dragomireşti e la circa 470 de kilometri de Chişinău şi la 45 de kilometri de centrul judeţean Sighetu Marmaţiei.
O altă mănăstire ce-și sărbătorește hramul de Sfântul Ilie este cea de la Albac. Sfântul locaș se află în judeţul Alba,la o distanţă de un kilometru de comuna Albac, la 16 km de oraşul Câmpeni, pe DN75. Între Chişinău şi Mănăstirea „Sfântul Ilie” din Ţara Moţilor sunt peste 650 de kilometri.
În mijlocul Apusenilor se află una din frumoasele mănăstiri ale României – Albac (de maici). Deşi are o istorie relativ nouă, aceasta impresionează şi e vizitată de foarte mulţi creştini. A fost pornită din dorinţa de a chema la rugăciune moţii din zona Arieşului superior, care, până la acea vreme, nu aveau nicio mănăstire din prejmă şi erau nevoiţi să facă drum lung până la Lupşa sau Râmeţ.
Astfel, acum mai bine de 20 de ani, de Sfântul Ilie (20 iulie, stil nou) a fost pusă piatra de temelie a Mănăstirii Albac. Mai întâi, obştea a slujit, deşi foarte rar, într-un altar improvizat. În 1999, chiar de Marele praznic închinat Proorocului Ilie, biserica era deja ridicată şi acoperită. Peste un an a fost terminat primul corp de chilii, iar în 2002 sfântul locaş e împodobit cu pictură în tehnica fresco. Acum opt ani, după ce sunt finalizate lucrările la celelalte clădiri şi anexe, la 20 iulie, din nou de Sfântul Ilie are loc slujba de sfinţire.
Mare și emoționantă sărbătoare și la Mănăstirea Topliţa, judeţul Harghita. 370 de kilometri despart Chișinăul de acest sfânt locaș din Ardeal. Ctitorie a primului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea (la 1911, prelatul ia decizia de a construi un așezământ monahal chiar în curtea părintească), Mănăstirea Toplița atrage prin o veche bisericuță de lemn (1847), adusă la 1910 din Stânceni.
Începând cu anul 1923 sunt ridicate diferite clădire necesare pentru un aşezământ monahal, iar în 1928, când Miron Cristea era deja de trei ani în fruntea Patriarhiei, a fost târnosită Mănăstirea Topliţa. După mai bine de un deceniu de înflorire, începe o perioadă mai grea, iar în 1959 este anul în care e scrisă pagina neagră din istoria Mănăstirii.
După trei decenii, însă, din nou se fac auzite clopotele şi toacă, încep să vin vieţuitori, iar Mănăstirea Topliţa este tot mai vizitată. Obştea a efectuat diverse lucrări de restaurare, iar din 1985 – 1990, a fost ridicate mai multe edificii, inclusiv o biserică-paraclis şi o clădire-anexă cu două nivele. La Mănăstirea Topliţa este şi un muzeu (1995). Lumea mai vine la Topliţa şi datorită Icoanei făcătoare de Minuni a Maicii Domnului, numită şi “Dulcea Sărutare”.
Mulțumesc Fundației „Vasiliada” şi Centrului de pelerinaj „Emaus” pentru suportul acordat la realizarea materialului.
