M-a întrebat zilele trecute cineva încotro să o ia de frumoasele Sărbători ale iernii. A accentuat că și-ar dori să ajungă la faimoasele mănăstiri din dreapta Prutului. Pentru că sunt multe și toate pline de istorie și farmec, i-am promis că voi face un top. În clasament au ajuns mănăstiri pe care le-am vizitat pe parcursul anului 2012.
1. Mănăstirea Tismana este cea mai veche din Țara Românească și e ctitorie de seamă a Cuviosului Nicodim. Aceasta se află în judeţul Gorj, la 36 de km de Târgu-Jiu şi peste 790 de kilometri de Chişinău. De mai bine de şase secole, mândra mănăstire a Olteniei este leagănul culturii şi spiritualităţii româneşti. „Îmbrăcată” în alb şi negru, Tismana este ca o emblemă a credinţei ortodoxe de nestăvilit. Cei care ajung la Tismana neapărat vor trece şi pe la peştera în care s-a nevoit Cuviosul Nicodim în ultimii săi ani de viaţă pământeasca. Ctitorul a decedat la 26 decembrie 1406 şi a fost îngropat în mormântul pe care şi l-a săpat în pridvorul bisericii, pe când era în viaţă.
2. La Mănăstirea Govora este o icoana deosebită. Aceasta o întruchipează pe Maica Domnului cu aripi şi Sfântul Acoperemânt. Potrivit documentelor, icoana e de prin anii 1700, pictată de zugravii şcolii brâncoveneşti de la Horezu. Tradiția spune că Mănăstirea Govora apare în arealul spiritual al Ţării Româneşti printre primele, fiind ridicată în secolele XIV şi XV, sub domnia lui Vlad Dracul. Totuşi, nu se ştie când a fost pusă crucea pentru sfinţirea sfântului locaş. În 1440 a fost distrusă de boierul Albu cel Mare, iar între 1492 – 1496 este refăcută de Vlad Călugărul şi Radu cel Mare. Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, care poate fi admirată şi astăzi este de pe timpul lui Constantin Brâncoveanu. Domnitorul, prin stareţul de atunci a renovat şi completat ansamblul monahal. Mănăstirea Govora se află în judeţul Vâlcea, comuna Mihăieşti, la o distanţă de şase kilometri de Băile Govora şi la 18 de Râmnicu Vâlcea. Chişinăul se află la circa 600 de km de Mănăstirea Govora.
3. Mănăstirea Arnota stă de veghe la altitudinea de 840 de metri, pe Muntele Căpățânii, acolo unde ai impresia că ai putea să atingi cerul cu mâna, iar vulturii mai că ţi-ar mânca din palmă. De altfel, de la Chişinău până la Mănăstirea Arnota sunt peste 620 de kilometri, iar din Râmnicu Vâlcea (reşedinţă de judeţ) – cam 50 km. Mănăstirea „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” de la Arnota este ctitoria de seamă a lui Matei Basarab. Aici, în vechea biserică, se află şi cripta Domnitorului Ţării Româneşti (între 1632 şi 1654). Sfântul locaş, de la ctitorie şi până acum, e considerat unul din cele mai reprezentative monumente istorice şi de artă religioasă din spaţiul românesc. Ctitorie voievodală, încadrată într-un peisaj natural deosebit, îşi are pornirile în 1633.
4. Sihăstria este una din oazele de seamă ale spiritualităţii româneşti. Aflată în judeţul Neamţ, la 22 de km de oraşul Târgu-Neamţ, este asediată de mii de pelerini de peste tot. Cred că o încărcătură deosebită au dat acestei lavre marile figuri duhovniceşti, care au vieţuit aici. Mulţime de pelerini trec zilnic pe la chiliile şi mormintele marilor duhovnici Ilie Cleopa şi Paisie Olaru. Se spune că prima biserică a Schitului Sihăstira (aşa a fost de la începuturi şi până în 1947, când este ridicat la rang de mănăstire) a apărut la 1655. Prima biserică, din păcate, ajunge în ruine în jurul anului 1730. Peste patru ani este târnosit un nou sfânt locaş, mai durabil şi mai încăpător. A rezistat, însă, doar până la 1821, după lupta dintre eterişti şi turci de la Secu, Mănăstirea Sihăstria este arsă. În anii 1824 – 1825 este refăcut sfântul locaş. Atunci a şi fost ridicată actuala biserică de piatră. În 1837 este construit paraclisul de lemn „Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana”. În 1941 acesta este mistuit de foc. Peste cinci ani, în acelaşi loc, este ridicat altul. Paraclisul impresionează prin pictura deosebită, care aparţine lui Ivan Protcenco, ulterior tuns în monahism cu numele Irineu. După anul 1945 începe perioada de înflorire a Schitului Sihăstria, datorită unei mari feţe bisericeşti – părintele Ilie Cleopa. Asta şi l-a determinat pe Patriarhul Nicodim ca la 1947 să ridice Schitul la rang de Mănăstire. În 1997 este sfinţită o nouă biserică cu hramul „Sfânta Teodora de la Sihla”
5. Mănăstirea Săpânța din Maramureș este unul din cele mai faimoase locașuri sfinte din dreapta Prutului. Biserica acesteia are 78 de metri şi e mai mare chiar decât Statuia Libertăţii. Mănăstirea Săpânţa-Peri este placată cu 8, 5 kilograme de aur, iar cea mai mare cruce, de şapte metri este învelită cu patru kilograme de aur. Deşi a fost sfinţit la 31 august 2003, sfântul locaş are o pornire mai veche, mai degrabă fiind continuatorul unei vechi sihăstrii, care există încă prin 1391. Mănăstirea Săpânţa-Peri a fost distrusă în 1703. Abia peste aproape 300 de ani, în Parcul Dendrologic „Livada” a fost începută construcţia unui noi biserici, la o distanţă mică faţă de locul unde s-a aflat biserica voievodală. Sfântul locaş de la 1391 era la Peri (actualmente sat în Ucraina).
6. Mănăstirea Nicula este unul din cele mai vestite locuri de pelerinaj din România, dar şi din Europa de Sud-Est. Aici, acum mai bine de trei sute de ani, Icoana Maicii Domnului a lăcrimat timp de 26 de zile. Mănăstirea Nicula impresionează şi prin mulţimea de icoane pe sticlă, în mare parte. Astfel, aici, la Nicula au și fost puse bazele unei şcoli românești de pictură pe sticlă. Mănăstirea Nicula, unde se află renumita Icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, apare în arealul spiritual românesc la 1552. Mănăstirea Nicula se află la 50 km Nord-Est de Cluj şi la 18 km Sud-Est de Dej. De la Chişinău până la acest complex monahal sunt peste 530 de km.
7. Mănăstirea Petru Vodă este unul din cele mai căutate sfinte lăcaşuri româneşti, datorită faptului că aici vieţuieşte părintele Iustin Pârvu. Aceasta are o istorie nu prea veche. Apare în arealul spiritual acum 20 de ani. Mii de creştini vin la Mănăstirea „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” de la Petru Vodă pentru a se rugă, a cere binecuvântare şi sfaturi de la părintele Iustin Pârvu, dar şi pentru a se închina la moaştele aduse din groapa comună a deţinuţilor politici de la Aiud.
8. Mănăstirea Prislop din județul Hunedoara atrage prin faptul că aici se află mormântul marelui duhovnic al românilor – părintele Arsenie Boca (1910 – 1989). La mormântul Lui este o cruce mai mult decât modestă, de lemn. Însă, ceea ce te lasă fără de cuvinte e „potopul” de flori. Aproape fiecare creștin vine aici mai întâi pentru a vedea, a se ruga, apoi pentru a mulțumi pentru minunile pe care le face Arsenie Boca, chiar și acum când nu mai e printre cei vii. Toate la Mănăstirea Prislop amintesc de părintele Arsenie Boca – și impresionanta catapeteasmă a bisericii, or a fost realizată după un proiect semnat de marele duhovnic; și icoanele de pe iconostas, care au semnătura dânsului; și Clopotnița de pe stâncă; și “Saivanul dacic”; și izvorul cu apă tămăduitoare… și multe altele. La o distanță foarte mică de locul de veci al obștii monahale de aici se află și peștera Sfântului Ioan de la Prislop. Mănăstirea Prislop din județul Hunedoara este una dintre ctitoriile de seamă ale Sfântului Nicodim de la Tismana, la 1360.
9. Mănăstirea Râmeț este unul dintre cele mai vechi așezăminte monahale din Transilvania. Sfântul locaș din Munții Trascăului se află la circa 580 de km distanță de Chișinău și la 34 km de Alba Iulia. Porțile mănăstirii sunt larg deschise mereu pentru creștinii care doresc să vadă perla de la intrarea în Cheile Râmețului. De cum intri “îți sar în ochi” două frumoase biserici – “Izvorul Tămăduirii” și “Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. Prima este o mărturie a vechimii sfântului locaș din Munții Trascăului, iar a două e o pecete a credinței ortodoxe de nestăvilit.
Într-o căsuță, în care pe timpuri era școală, acum se află Muzeul Mănăstirii. Chiar dacă cel de-al treilea strat de frece al bisericii vechi datează cu anul 1377, se presupune că viața monahală apare aici prin secolul al XI-lea. După unele studii, în preajma mănăstirii, în Munții Trascăului, și mai înainte s-ar fi nevoit pustnici sau „eremili”, pe alocuri – „eremiți”. Aceștia au și dat numele de Râmeț.
10. Mănăstirea Golia se află chiar în inima Iașiului. Istoria spune, însă, că pe timpuri, se află la poale de codru. La intrare este un imens turn, cu o înălţime de vreo de 30 de metri. Urcând multele scări, cam 120 la număr, poţi gândi şi la paşii prin istorie ai sfântului locaş. De sus se vede ca-n palmă întregul complex monastic, dar şi tot oraşul. Potrivit documentelor, încă la 1515 pe locul actualei mănăstiri era o biserică. Însă, numele de Golia vine de la marele logofăt Ioan Golia. Numele acestuia apare pentru prima data la 1575 pe un „Tetraevanghel”, pe care l-a dăruit bisericii „pentru sufletul lui şi al neamului său…”. Mănăstirea Golia este înconjurată de un zid, care are o înălţime de circa nouă metri şi o grosime de peste un metru. La cele patru colţuri sunt turle, ridicate încă pe la 1667. În două dintre acestea se păstrează vestigii ale trecutului – cărţi vechi, icoane, cruci, precum şi obiecte meşteşugăreşti. Totodată, aici poate fi văzută o chilie veche, cu puţinul de care avea nevoie pe timpuri un călugăr– cruce, icoană, pat (toate din lemn), o haină cernită şi o carte de rugăciuni. Pe teritoriul complexului monastic, în faţa casei cu coloane (zidită în secolul al XVIII-lea) este bustul lui Ion Creangă. Potrivit documentelor, acesta a locuit aici din 1866-1871, cât a fost diacon la Golia. Din lucrurile care au aparţinut lui Creangă în casă este doar o haină diaconească (atât a rămas sau mai degrabă s-a păstrat), în rest sunt obiecte caracteristice perioadei.
