Jasmin Delev este exact genul de persoană pentru care Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) din Republica Moldova a fost creată. Are 23 de ani, s-a întors vara aceasta acasă din Țările de Jos cu o diplomă în design audiovizual și își caută de lucru. Nici măcar nu a luat în calcul să se înregistreze la agenție.
În schimb, muncește ca și liber profesionistă, îmbinând proiecte de montaj video și design. În unele luni câștigă bine, în altele – deloc. „Nu am petrecut patru ani studiind arta și designul într-o țară europeană deschisă, cu o scenă culturală bogată, ca să mă întorc în Moldova și să mă ocup de rețelele sociale ale unei firme de transport marfă/trucking”, spune ea. Precizează că „nu e nimic în neregulă cu astfel de joburi, dar îmi doresc un loc de muncă în care să-mi folosesc cu adevărat abilitățile creative și intelectuale.” Jasmin nu crede că statul o poate ajuta și nu este o excepție.
Foarte puțini moldoveni apelează la sprijinul statului pentru a-și găsi un loc de muncă. În trimestrul al doilea din 2026, 67.600 de persoane nu aveau oficial un loc de muncă, adică 7,3% din populația activă, potrivit Biroului Național de Statistică. Cu toate acestea, la începutul lunii iulie, doar 6.208 de persoane figurau în evidențele ANOFM, arată datele instituției: o mică parte din numărul celor pe care statul însuși îi califică ca fiind fără un loc de muncă.
„Statisticile ne-au arătat clar că ceva nu funcționează cum trebuie”, spune Aet Trei, expertă și consultantă în servicii de ocupare a forței de muncă din Estonia.
Într-o țară ca Moldova, din care aproape jumătate din populație a plecat în ultimii 30 de ani, fiecare a treia companie raporta în 2023 că nu are suficienți lucrători, potrivit unui sondaj realizat de ANOFM. Cercetarea a scos la iveală circa 11.000 de locuri de muncă vacante pe care angajatorii nu le puteau acoperi. Necesitatea de a conecta mai bine persoanele în căutarea unui loc de muncă de potențialii angajatori devenea tot mai evidentă.
Discrepanțele rămân însă considerabile. Pentru a le reduce și a înțelege ce anume lipsește, experți din Estonia, sprijiniți financiar de Centrul Eston pentru Dezvoltare Internațională (ESTDEV), au venit în acest an în Moldova să instruiască specialiștii ANOFM. Cu doi ani mai devreme, aceștia ajutaseră într-un mod similar la reformarea Serviciului de Stat pentru Ocuparea Forței de Muncă din Ucraina.
„Răspunsul stă în date și digitalizare”, e concluzia lui Aet Trei, managera proiectului, care a coordonat programul de instruire de șase luni pentru angajații ANOFM. Circa 15 experți estonieni au condus opt sesiuni de formare axate pe managementul performanței, sisteme digitale și consiliere. „Mesajul nostru a fost simplu: tot ce doriți să schimbați trebuie mai întâi măsurat. Iar pentru asta e nevoie de instrumente digitale inteligente și soluții bazate pe inteligența artificială.” Șomerii și angajatorii sunt clienții instituției, subliniază ea, iar nevoile lor trebuie să se afle în centrul tuturor proceselor.
În Moldova, însă, multe baze de date sunt încă ținute în fișiere Excel învechite, cu date fragmentate și incoerente.
„Consultanții agenției trebuie să devină experții care înțeleg în profunzime ce se întâmplă pe sectoare și în teritoriu”, explică Trei. „Ei ar trebui să aibă capacitatea de a vizualiza aceste date pentru a-i sprijini pe cei în căutare de job și pe angajatori.”
În Estonia, în acest scop a fost creat un barometru accesibil publicului larg.
„Parcă am intrat într-un laborator”
Programul a inclus și o vizită de studiu la Fondul de Asigurări pentru Șomaj din Estonia.
Când Vadim Ceban, șeful Direcției IT din cadrul ANOFM, a pășit într-un centru de orientare în carieră din Estonia, primul gând a fost că a intrat într-un laborator. Instrumentele digitale îi ajută pe oameni să-și testeze competențele și să exploreze posibile trasee profesionale, în timp ce tehnologia preia sarcinile de rutină, lăsându-le consilierilor mai mult timp pentru lucrul direct cu oamenii. „Digitalizarea nu înseamnă pur și simplu instalarea unui software”, remarcă Ceban. „Înseamnă schimbarea mentalității, simplificarea proceselor interne și instruirea continuă a personalului.”
O parte din această viziune este deja transpusă în politicile Republicii Moldova. În iulie 2026, Parlamentul a adoptat modificări la legea privind ocuparea forței de muncă, armonizate cu normele Uniunii Europene, care îi permit unui șomer înregistrat să își păstreze indemnizația de șomaj timp de până la trei luni în timp ce-și caută de lucru într-un stat membru al UE – o măsură ce intră în vigoare în această toamnă.
Ceban a precizat că ideile desprinse din instruirile estone au fost transpuse direct în caietul de sarcini pentru noul sistem digital al ANOFM. „Nu rezolvi nimic dacă muți pur și simplu birocrația pe un ecran”, punctează el. „Mai întâi, procesele trebuiesc regândite și simplificate, și abia după aceea automatizate.”
Pentru Ceban, miza nu este înlocuirea consilierilor, ci scutirea acestora de sarcinile birocratice de rutină. În Estonia, spune el, „sistemul lucrează în locul oamenilor” la operațiunile repetitive, oferindu-le specialiștilor timpul necesar pentru a discuta cu solicitanții și a-i îndruma.
Și Estonia s-a confruntat cu dificultăți similare. Serviciul său de ocupare a forței de muncă funcționează de doar un sfert de secol și a trecut prin reforme succesive. Trei își amintește că până și cuvântul „șomaj” atrăgea cândva o etichetă negativă, iar oamenii nu erau obișnuiți să ceară ajutorul instituțiilor. Cu timpul, însă, instituția a devenit un partener de încredere pentru găsirea primului loc de muncă, reconversie profesională sau revenirea pe piața muncii.
găsirea primului loc de muncă, reconversie profesională sau revenirea pe piața muncii.
Karolin Kõrreveski, șefa Departamentului Relații Internaționale din cadrul Fondului de Asigurări pentru Șomaj din Estonia, descrie o reformă a capacității de muncă ce nu s-a mai limitat la diagnosticul medical al unei persoane, ci a pus accentul pe ce acea persoană mai poate face.
Trei evită totuși să prezinte Estonia drept un model desăvârșit. „Moldova nu ar trebui să copieze Estonia unu la unu”, avertizează ea. Chiar și Estonia se întreabă astăzi dacă nu cumva propriul serviciu de ocupare a încercat să acopere prea mult, derulând programe „pentru toată lumea”, în loc să-și concentreze resursele asupra celor mai vulnerabili – o greșeală pe care speră ca Moldova să o evite.
Pentru Estonia, Moldova este și un test care poate arăta dacă concluziile propriilor reforme recente pot fi adaptate într-o altă țară aflată în proces de aderare la UE.
Moldova încearcă acum să preia această experiență în timp ce-și modernizează sistemele: să coreleze cererea cu oferta în funcție de competențele reale ale oamenilor, să-i ajute pe tineri să-și aleagă studiile după cerințele pieței și să le ofere angajatorilor un mod mai rapid de a găsi omul potrivit.
Lecții din Estonia pe drumul spre UE
Programul se înscrie direct în procesul de pregătire a Republicii Moldova pentru aderarea la UE. Cadrul proiectului leagă în mod explicit aceste modificări de Capitolul 19 din acquis-ul comunitar al UE, referitor la politica socială și ocuparea forței de muncă: un serviciu modern de ocupare nu trebuie doar să înregistreze șomerii, ci să sprijine activ integrarea și menținerea oamenilor pe piața muncii.
Pentru Trei, digitalizarea ține și de felul în care cetățeanul resimte relația cu statul. „Dacă statul are deja datele mele”, spune ea, „de ce ar trebui să le dau din nou în altă parte, de la zero?” E o nemulțumire minoră, dar care modelează disponibilitatea oamenilor de a mai apela la instituțiile statului.
Un serviciu mai ușor de abordat
Unele lecții învățate încep deja să fie integrate în noul sistem moldovenesc. ANOFM intenționează să îi chestioneze periodic pe șomeri și pe angajatori pentru a evalua dacă serviciile furnizate răspund nevoilor reale, să testeze sistemul cu cel puțin 50 de angajați în 2027 și să finalizeze automatizarea acestuia până în 2028.
„Trebuie să găsim timp pentru cetățeni, să-i ascultăm și să venim cu soluții creative, potrivite fiecărei persoane”, declară Raisa Dogaru, directoarea ANOFM. Iar pentru asta este nevoie de mai mult decât de un software performant. Este nevoie de personal: ANOFM are 245 de angajați, comparativ cu peste 900 în Estonia, care are o populație mai mică. Persoanele cu dizabilități, cei aflați în șomaj de lungă durată sau cei care resimt rușinea pierderii locului de muncă au nevoie adesea de consiliere, nu doar de un formular electronic.
„Trebuie să ascultăm fiecare om care ne trece pragul”, adaugă Dogaru.
Aet Trei speră că moldovenii vor vedea din ce în ce mai mult în ANOFM „un partener”, un loc și o echipă cu care să poți discuta despre primul loc de muncă, despre o schimbare de carieră sau pașii de urmat după pierderea serviciului.
„Dacă simt că mă sufoc aici, voi pleca în România, unde situația este un pic mai bună și mă simt cât de cât ca acasă”, mărturisește Jasmin. Adaugă, însă, cu glas scăzut: „Doar un pic mai bună.”
