La 25 martie, Elvira Drangoi, o elevă în ultimul an la un colegiu din Cahul răbufnește pe pagina ei de facebook. „Nuuu mai pot!” Regimul de studii este atât de încărcat și haotic, încât simte că nu mai poate face față acestei perioade. Temele pentru acasă se adună în tot mai multe mape care împânzesc desktop-ul calculatorului și pe care reușește să le facă până după miezul nopții, ca a doua zi să afle că începe o nouă rundă de sarcini și powerpoint-uri. „Înțeleg că profesorii vor să fie cât mai multe lucrări ca să le arate șefilor dacă îi vor verifica. Dar nu mă mai pot concentra să fac teme, pentru că sunt prea multe. «Carantina e o perioadă bună de stat cu familia.» Serios? Eu nu am mai mâncat împreună cu ai mei de câteva zile. Învățăm pentru noi, nu pentru note. Sunt doar o adolescentă, NU SUNT ROBOT!”.
Învățământul de acasă
După această postare, mulți au criticat-o că denigrează sistemul de învățământ care și așa a fost lovit dur de pandemie. Însă, la scurt timp, reprezentanții Ministerului Educației, Culturii și Cercetării (MECC) au organizat mai multe discuții online cu învățătorii și elevii pentru a afla cu ce dificultăți se confruntă în această perioadă. „După aia orele nu mai erau așa de încărcate și nouă ni s-a făcut mai ușor”, spune eleva.
Cu toate acestea, Elvira consideră că educația la distanță este ineficientă, deoarece „nu facem lecții online, ci scriem referate, hărți conceptuale, prezentări powerpoint şi apoi le trimitem profesorilor pe poșta electronică. Facem aşa, deoarece mulți dintre profesorii mai înaintați în vârstă nu au abilități de folosire a calculatorului. Unii profesori pot să te pună întâmplător în așteptare sau să oprească microfonul. Iar o parte din elevi nu au internet și fotografiază temele pe care le trimit doar când găsesc undeva puțin internet”, povestește eleva.
Conform Biroului Național de Statistică, peste 330 de mii de elevi din școli și licee și aproape 100 de mii de tineri care fac parte din sistemul de învățământ tehnic și superior au fost afectați de nevoia de a face față pandemiei care ne-a zguduit în acest an. După ce la 11 martie toate școlile au fost închise, elevii au fost nevoiți să studieze de acasă, stând în fața calculatorului sau mereu lângă telefon.
Ce ar trebui să schimbăm
În perioada 20-25 aprilie, Institutul de Politici Publice a realizat un sondaj online, la care au participat 34 de mii de elevi, peste 22 de mii de părinți și 5000 de cadre didactice. Respondenții au declarat că sistemul educațional tradițional ar trebui resetat radical, și să se pună accent nu atât pe respectarea prevederilor curriculumului scris, cât pe necesitățile reale ale copilului și dezvoltarea propriilor abilități și competențe. În același timp, părinții au declarat că învățătorii trebuie să dea mai puține teme și sarcini complicate și să pună accent pe cele care dezvoltă creativitatea și ingeniozitatea copilului. Iar elevii s-au plâns că profesorii au ales diferite platforme online, ceea ce uneori i-a zăpăcit.
Cu toate acestea, problemele enumerate de sondaj nu sunt singurele, spun reprezentanții grupului „Părinți Solidari”, care au lansat o petiție în care cer Guvernului să asigure acces la studii pentru toți elevii. „Din cauza pandemiei, procesul educațional obișnuit a fost înlocuit cu cel de la distanță. Ceea ce înseamnă că toți elevii ar trebui să aibă internet și calculator. Însă, la nivel național există un număr considerabil de copii care nu au acces la internet și nici nu dispun de tehnologii informaționale necesare pentru a participa la astfel de lecții”, susțin autorii petiției. Aceștia atenționează că, potrivit sondajului „U-Report”, efectuat de CNTM la sfârșitul lunii martie 2020, la care au participat 5247 de tineri din toate regiunile țării, 45% din cei intervievați au menționat că știu elevi care nu au acces la tehnologii informaționale și/sau internet și nu pot participa la lecțiile online. Potrivit datelor Agenției Naționale pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației a Republicii Moldova (ANRCETI), de acces la Internet fix în bandă largă dispun 48,7% de gospodării, dintre care 61% sunt din mediul urban şi doar 39% – din mediul rural.
„Accesul limitat la tehnologii informaționale și internet, în special în localitățile rurale, este un obstacol important în asigurarea educației la distanță pentru toți elevii. Prin urmare, unui număr considerabil de elevi nu le este asigurat accesul la procesul educațional online, fie din cauza costului ridicat al serviciului de internet, fie din cauza lipsei infrastructurii/echipamentelor”, spun reprezentanții grupului „Părinți Solidari”.
Fără internet
Daniela are 13 ani și este dintr-un sat din mun. Chișinău. Ea nu are calculator și nici telefon performant la care să poată participa la cursurile online. Mai mult, ea împarte telefonul părinților cu fratele mai mic ca să primească lecțiile de la învățători și anumite explicații. În rest, trebuie să se descurce singură.
Nu are internet și calculator nici Ionela, de 14 ani, dintr-un sat din sudul Moldovei. Pandemia și impunerea stării de urgență i-a închis nu doar ușile școlii, dar și accesul la educație. În toate aceste două luni nu a mai auzit deloc vocile învățătorilor și nici nu prea și-a văzut colegii. Este dintr-o familie social vulnerabilă, care nu are în casă nici calculator, nici internet și nici telefon mobil. Singurul care sună prin casă este telefonul fix cu care mai discută cu rudele, dar nu și cu învățătorii. Ea spune că de când a fost interzis să iasă oamenii din casă și copiii să meargă la școală, nu a primit nicio lecție, nu știe ce se întâmplă și ce va urma. Astfel, Ionela percepe această perioadă ca pe o vacanță prelungită când stă acasă, se uită la televizor, vorbește la telefon cu unii prieteni și mai face ordine prin curte. Ea știe că până la sfârșitul anului nu va merge la școală, dar nici nu prea vrea, pentru că de mai multe ori s-a simțit marginalizată. Spune că dacă ar avea internet ar participa și ea la ore, dar așa, nu prea știe cum să-și facă temele.
Igor Șarov, ministrul MECC recunoaște că știe despre această problemă, „dar situația nu e atât de gravă, sarcinile sunt transmise prin sms, iar orele pierdute vor fi recuperate cu ore particulare când acești elevi vor reveni la școală”.
„Vor recupera la anul”
Potrivit MECC, 95,6% de copiii participă la procesul educațional la distanță, iar alți 7 mii de elevi nu o fac pentru că nu au calculator sau internet și nici telefon prin care să țină legătura cu cadrele didactice.
Cătălin Voinu este elev în clasa a XI-a din Chișinău. El spune că lecțiile online sunt o descoperire plăcută, pentru că poate învăța liniștit singur, ceea ce-i place, deși adesea întâlnește unele neclarități, iar unii învățători nu se arată dispuși să le explice. El recunoaște că deja i s-a făcut dor de colegi și de prieteni, dar evită să se întâlnească cu ei în această perioadă, când numărul cazurile de infectare continuă să crească în țară.
***
În acest an, Elvira trebuie să susțină examenul de absolvire la Colegiul la care studiază, însă, din cauza pandemiei nu știe când acesta va avea loc, iar această instabilitate și incertitudine nu o macină doar pe ea, dar și pe învățătoarea din nordul Moldovei care vrea să-i ajute pe cei mici să descâlcească ecuațiile matematice și să le urmărească privirea, directoarea care vrea să redeschidă poarta școlii și să audă sunetul clopoțelului, dar și pe fiecare dintre noi, care vrem să ne dezlipim măcar puțin de laptopuri și să urmărim cum natura a reînviat, oamenii zâmbesc sau se încruntă în viața reală, departe de cea digitală.
Acest material face parte din seria de articole despre educația la distanță și cum s-au adaptat învățătorii, elevii și părinții.
Material realizat de Mirela Gandraman și Tatiana Beghiu
