După ce școlile s-au închis, lecțiile au trecut pe online, părinții s-au trezit cu copiii acasă, pentru care trebuie să gătești, după care să strângi, dar și să încerci să înlocuiești învățătorii pe care pandemia i-a mutat în spatele ecranului calculatorului sau le-a lăsat doar vocile care se aud zilnic la telefon.
„Războiul” din casă
Ziua începe devreme pentru Cristina. Se trezește dis-de-dimineață ca să gătească micul dejun pentru copii. Cei mici se trezesc de dată ce aud cum mama se mișcă somnoroasă prin bucătărie. Nu vrea să facă zgomot și să-i trezească. Inspiră adânc și gustă cu poftă din liniștea matinală.
Cele două luni de pandemie, care i-a adunat pe toți în casă și i-a lăsat acolo să lucreze și să învețe au stors-o de orice putere și entuziasm. „Pentru mine această perioadă este un șoc emoțional”, oftează Cristina Rus, mamă la trei copii de vârste diferite, de la preșcolari – la elevi de clasele primare. „Eu sunt absolut epuizată. Pentru că într-o zi lucrătoare eu trebuie să fiu mega multifuncțională: mamă, bucătăreasă, educatoare, învățătoare, angajată și studentă. Îmi vine uneori să fug de acasă. În timp ce explic tema unui copil, altul face ce vrea. Copilul din clasa a III-a își bagă mereu nasul în temele fratelui mai mic, din curiozitate, dar și pentru că exercițiile sunt mai ușoare. Între timp, copilul de clasa întâi își închipuie peste fiecare două secunde că creioanele sunt avioane. Preșcolarul caută joacă și atenție și îi sustrage mereu pe cei mai mari. Am impresia că mă aflu la război, pe fronturi diferite”, povestește Cristina.
Pe lângă haosul care îi dă târcoale de la primele ore ale dimineții, trebuie să se mai gândească cum să-i ajute pe copii să participe la lecțiile online atunci când nu are tablete sau telefoane pentru fiecare. Iar singurul laptop din casă i-a devenit biroul ei de lucru, la care încearcă să se concentreze în timp ce creioanele zboară prin casă, cel mic caută mai multă atenție, trăgând-o de haină, iar fiica mai mare o roagă să-i explice cum poate să rezolve o ecuație.
Lecțiile online
Cristina spune că în această perioadă de educație și de lucru la distanță a descoperit mai multe platforme și tehnologii. A reușit să remarce eficiența evaluărilor făcute prin Google Forms și să se indigneze din cauza fișelor cu exerciții transmise de către învățători prin viber. „Mi se înnegrește în fața ochilor când ni se transmit link-uri pe YouTube, pentru că de calculator am eu nevoie pentru a lucra, nu pentru a-l transforma în tablă interactivă pentru copii”, oftează ea. Iar momentul ei ușor de răgaz îl inspiră cu poftă atunci când cei mici se adună în fața televizorului și privesc entuziasmați lecțiile explicative, realizate de Ministerul Educației. „Este minunat pentru cei care nu reușesc să se conecteze la lecțiile online prin Zoom”, remarcă ea.
Pentru a-i face mai responsabili și pentru a nu le permite să se distragă atât de ușor de la ore, femeia a cumpărat și un clopoțel cu care sună de fiecare dată când începe sau se încheie lecția. „Dar nici asta nu ajută”, constată ea. Mama spune că nici studiile pedagogice nu o ajută, când în casa transformată clasă are elevi de diferite vârste. „Eu nu sunt robot transformer”, râde ea.
„Îmi vine să fug de acasă”
Cu aceeași situație se confruntă și Ludmila Ignat care spune că această perioadă, pe lângă grija pentru sănătatea copiilor și a celor apropiați, a consumat-o cu orele la care trebuie să participe activ împreună cu cei trei copii ai ei. „Îmi vine să-mi iau lumea în cap și să fug de-acasă”, recunoaște ea, criticând într-un fel declarațiile unor învățători sau educatori care le spun că această perioadă le va permite părinților să înțeleagă cât de greu este să lucrezi cu cei mici. „Dar noi, acum, trebuie să învățăm o grămadă de teme ca să le putem explica copiilor și nu mi se pare corect că trebuie să facem munca în locul cuiva, atâta timp cât trebuie să ne concentrăm și la serviciul nostru”, adaugă ea.
Cel mai ușor trec peste această perioadă preșcolarii, care nu simt nicio tensiune, în timp ce părinților cu elevi mici le este foarte greu, pentru că într-o clipă au trebuit să-și atribuie și mai multe roluri: să lucreze, să devină pedagogi și să mai facă și treburile casnice, este de părere Corina Vasilache, psihologă la Centrul de Sănătate Prietenos Tinerilor „Accept”. Cu toate acestea, ea le recomandă părinților să-și păstreze calmul, iar atunci când simt că încep să se enerveze să-și spună „stop!” și să iasă din odaia în care copilul continuă să facă nazuri. „Tensiunea se resimte atunci când ai mai multe activităţi, iar dacă le ordonezi într-o oarecare măsură atunci e mai uşor să faci faţă lucrurilor”, subliniază specialista.
Învățătorii din casă
Maricica Panas este mamă a doi copii: unul de 18 ani și altul de 10 ani. Ea povestește că în această perioadă de învățământ la distanță încearcă continuu să împartă singurul calculator din casă cu cei patru membri din familie și de multe ori, nici internetul nu a mai făcut față solicitării mult prea mari. „Sunt teme care pot fi foarte greu explicate la distanță și rezultatele sunt verificate prin fotografii sau video. Lecțiile online sunt practic imposibil de desfășurat”, spune femeia. Cu toate acestea, un plus al învățământului online, susține Ala Revenco, una dintre fondatoarele Grupului „Părinți Solidari”, este că au fost create biblioteci de lecții video pentru toate clasele. Însă, unii părinți și pedagogi susțin că imposibilitatea de a pune întrebări creează dificultăți în asimilarea materialului predat în filmulețe.
Diana Anghelenici este mama unui elev de clasa a III-a. Ea spune că lecțiile și exercițiile sunt transmise de profesori pe viber, iar copilul trebuie să le facă singur. „În cazul orelor de muzică, copilul învață cântecul și eu îl filmez cât cântă, iar la orele de artă plastică fotografiem desenul și-l trimitem profesoarei”, explică Diana. Însă, această metodă de predare, spune o altă mămică, Carolina Lungu, nu este gândită până la capăt. „Da, unii profesori se străduie să facă ore online, la fel de bune ca cele reale, să le explice elevilor temele noi. Dar, sunt prea puțini de aceștia. În rest, îți transmit pagina, exercițiul și încearcă să-i explici singură copilului ca după aceasta nici măcar să nu verifice cât de corect le-a făcut”, constată ea. Galina Tugulschi recunoaște că vrea ca lucrurile să funcționeze ca înainte, atunci când copiii mergeau la școală. „Acum copilul stă lipit de calculator și în fiecare seară are ochii roșii și obosiți”, remarcă mama.
Plusurile pandemiei
Cu toate acestea, pandemia, spun unii părinți, le-a oferit posibilitatea să petreacă mai mult timp cu cei mici și să descopere pasiunile comune, de a comunica și face schimb de păreri. „Acum fac bucate împreună cu copilul. Se implică și ne distrăm împreună. Organizăm programul zilei în funcție de dispoziția și poftele celei mici. Rezolvăm exerciții, învățăm lucruri noi și citim mult”, povestește entuziasmată Ela Gheiceanu-Păunescu.
„Carantina are şi plusuri, nu numai minusuri. Minusurile ar fi că copiilor le-ar lipsi socializarea, dar plusurile sunt că ne face mai responsabili pe noi şi pe copii noştri. Copiii vor deveni mai independenţi. Doza de independenţă trebuie oferită celui mic. Da, nimic nu se face într-o zi. Treptat învățăm unele lucruri care ne vor fi de mare ajutor în viitor”, subliniază psihologa Corina Vasilache. Totodată, ea spune că copiii trebuie să primească și responsabilități casnice, nu doar cele ce țin de școală și să iasă la plimbare, pentru a interacționa cu natura.
Obosiți, dar responsabili de educația și sănătatea celor mici, părinții trebuie să continue să facă singuri față acestei perioade instabile și fără o percepere clară a ceea ce va fi în următoarele săptămâni sau luni.
Material realizat de Mirela Gandraman și Tatiana Beghiu
