Serie: Construim Pacea Pozitivă prin Acțiune Comunitară
Motto: Dacă vrei pace… pregătește-te pentru pace.
Un fost director al UNESCO, Federico Mayor, observa că, în eforturile de construcție a păcii cultura este de cele mai multe ori neglijată deși este elementul crucial: „Pacea bazată exclusiv pe acorduri politice și economice între guverne nu poate obține sprijinul unanim, sincer și durabil al poporului […] numai solidaritatea intelectuală și morală a oamenilor poate avea pacea ca fundament”.
Cu alte cuvinte, pentru a asigura o pace durabilă, sustenabilă și justă, nu e nevoie de armate, ci mai ales de o cultură a păcii.
Această cultură a păcii are în vedere nu doar o cultură fără război, o cultură care respinge pasiv războiul, ci reprezintă o situație de libertate și toleranță, o recunoaștere activă și constantă a Celuilalt, a culturii sale, a viziunii sale asupra lumii, este o căutare activă a justiției, dreptății și a binelui comun.
Această cultură durabilă a păcii pornește de la premiza că pacea nu este doar absența conflictului, ci are nevoie de un proces participativ pozitiv și dinamic, în care dialogul este încurajat și conflictele sunt rezolvate într-un spirit de înțelegere reciprocă și cooperare.
Vedem exemple de interacțiuni culturale între grupuri diverse aproape în fiecare zi. Multe din aceste exemple ne par atât de banale încât nici nu le vedem măcar ca fiind interacțiuni culturale, și nu vedem nici efectul lor de creare de poduri de înțelegere între grupuri etnice, religioase, de vârstă, lingvistice etc.
Ca să dăm un exemplu: în sute sau poate mii de familii din țara noastră, moldovenii și vecinii lor refugiați din Ucraina gătesc cot la cot și fac schimb de rețete, copii și adulți deopotrivă. La Dondușeni aceste interacțiuni se întâmplă regulat.
Și partea cea mai tare? Nu dă nimeni niciun ban pentru asta, situațiile acestea nu sânt organizate de vreo instituție. Oamenii își zic că e mult mai frumos să gătească împreună decât să mănânce singuri. Și uite așa ei de la statutul de simpli vecini la o comunitate care împarte nu doar scara blocului, ci și bucatele de la masă. Săptămână de săptămână, aceste situații nu produc doar mâncare, ci și încredere, nu doar rețete ci și legături durabile între comunități și generații.
În aceste contexte mu mai există „localnic” și „refugiat”, ci doar „prieteni”, „profesori” și „colegi de bucătărie”. Cool, nu?
Acest exemplu e unul în care cultura este pusă în practică, este folosită, ca să zicem așa, pentru a crea pace și coeziune socială!
În Moldova sunt multe asemenea exemple de practici culturale care construiesc poduri între oameni, acolo unde ei aleg să fie împreună, nu izolați. Am vorbit în primul articol despre coeziunea socială și despre cât de importantă este aceasta. Practicile culturale despre care vom vorbi în acest articol contribuie la construcția unui fundament pentru o societate puternică.
Hai să le vedem, să le susținem și să le facem să fie și mai multe!
Pentru că, atunci când cultura nu mai e blocată doar în birouri, instituții și reguli, și e lăsată să iasă în stradă, să intre în case, să treacă barierele pe care le pun oamenii, ea devine cel mai bun și mai la îndemână instrument pe care îl avem pentru a ne uni. Și pentru a trăi în pace.
Redefinirea culturii: de la produs la proces
Să fim serioși, atunci când zicem „cultură” (cultură / культура), majoritatea dintre noi ne gândim la galerii, teatre, muzee, cinematografe, biblioteci sau săli de concert. Acestea sunt locuri unde mergem, stăm cuminți pe scaun și privim reprezentarea culturală, aplaudăm și apoi plecăm acasă.
E mișto, nu zic nu, dar de multe ori ai nevoie de bilet, de haine mai de doamne-ajută și parcă nu-i pentru oricine.
Asta-i cultura ca produs finit, ceva ce cumperi, admiri sau critici.
Dar cultura mai este și un proces, adică ceva ce faci împreună cu alții fără a avea nevoie de bilet de intrare ori de sacou frumos! E ceva ce se poate întâmpla peste tot, în fiecare zi. E atunci când cânți cu alți oameni în troleibuz, când agăți un desen mișto pe un perete anost ori când asculți poveștile spuse de un nene la piață.
Asta înseamnă cultura vie: lucrurile pe care le facem împreună și care ne fac să ne simțim… „noi”. Și exact asta ne ajută să fim mai uniți.
Și, ce să vezi, lucrurile par că încep să se miște și la nivel oficial!
De curând Ministerul Culturii a adoptat o decizie promițătoare: a extins lista entităților eligibile pentru finanțarea proiectelor și programelor de rezidență și mobilitate artistică și culturală din Fondul național al culturii prin includerea artiștilor independenți, a oamenilor de creație, a organizațiilor culturale de drept public și privat.
Asta-i o veste bună! E ca și cum statul ar recunoaște, în sfârșit, ceea ce noi știam demult: că ideile și cultura se nasc și cresc nu doar în instituții ci și în oameni individuali care nu au în spate nici o instituție.
Provocarea: când cultura divizează în loc să conecteze
Dar hai să fim cinstiți, cultura poate fi și o oglindă care ne arată unde suntem divizați. Se mai întâmplă ca publicul teatrelor de limbă rusă să nu se intersecteze cu cel al teatrelor de limbă română și așa ratăm șansa de a râde la aceleași glume sau de a ne emoționa la aceleași povești.
Sau cazul colectivelor găgăuze, cu tradițiile lor superbe, care ajung să cânte mai mult pentru ai lor și mai rar ajung pe aceeași scenă cu alte colective ce aparțin altor grupuri. Când stăm fiecare în „bula” noastră culturală și ne hrănim doar cu ce știm deja, stereotipurile despre „ceilalți” prind rădăcini adânci (pentru că nu avem o realitate care să le confrunte).
Când nu auzim poveștile celorlalți și nu ne recunoaștem în ele, uităm să mai fim empatici. Și când ai nevoie de ștampile și aprobări pentru a face ceva cultural, vocile celor mai creativi oameni din comunități, de multe ori, nu se mai aud.
Și pierdem mult din asta! Gândiți-vă la o antreprenoare din Comrat care vrea să reînvie tradiția covoarelor găgăuze, dar nu primește bani pentru că proiectul ei nu e nici artă pură, nici afacere clasică. Sau la un grup de tineri din Bălți care fac hip-hop în trei limbi și arată cum poate arăta viitorul, dar n-au unde să cânte.
Fiecare dintre ei are capacitatea de a schimba ceva în jur, dar se lovesc de niște bariere. Întrebarea e: cum dărâmăm barierele astea și cum construim mai multe poduri?
Învățând din practică: cultura ca un constructor de punți
Vestea bună e că oamenii nu stau să aștepte. Deja construiesc poduri, cu multă creativitate și curaj, atât la noi în Moldova, cât și prin alte părți.
Ce se întâmplă mișto în Moldova:
- Casa Naționalităților, gestionată de Agenția pentru Relații Internetnice organizează tot felul de evenimente – cercuri de limbi, târguri de artizanat, seri muzicale – care au devenit locuri sigure și neutre unde te poți întâlni cu oameni diferiți. Formula lor e simplă, dar de efect: fac programul împreună cu comunitățile, folosesc mai multe limbi, iar la final au mereu o activitate practică, de exemplu, pregătesc împreună un platou cu gustări. Așa, din spectator, devii participant activ!
- Keystone Moldova implementează activități de teatru forum (un tip de teatru social în care o problemă socială este adusă în atenția publicului și acesta este confruntat cu problema și îndemnat să gândească soluții) cu începere din Atunci a fost fondată trupa de teatru social Oameni care inspiră (ulterior – Alternativ). În patru ani și jumătate, aceasta a jucat peste 100 de spectacole, cu diferite tipuri de public, în diferite regiuni ale țării, cu scopul de a stopa discriminarea față de persoanele cu dizabilități.
- Proiectul ”Pădurea Fermecată” – în fiecare week-end, copii ucraineni refugiați dar și alți copii se adună în cadrul atelierului organizat de Iulia Pînzari pentru a-și dezvolta creativitatea prin diverse activități. De exemplu, copii au învățat să facă parfum, să amestece diverse arome și să își creeze ceva propriu al lor.
- Proiectul ”Biblioteca Vie” – organizat de Centrul de Informații „GENDERDOC-M”, în cadrul căruia lesbiene, gay, bisexuali, persoane trans, prietenii și rudele lor, care se confruntă sau se pot confrunta cu prejudecăți sau stereotipuri și care ar putea fi victime ale discriminării sau excluderii sociale, sau pot fi oameni cu povești care ar da cititorului o experiență unică de învățare.
Idei de prin alte părți:
- În Polonia, la Festivalul Crossroads, există „biblioteci umane”. Acolo, migranții devin „cărți” pe care le poți „împrumuta” pentru o conversație de 20 de minute. Oamenii spun că să auzi povestea unui inginer din Siria care a construit sisteme de apă e mult mai puternic decât orice statistică despre refugiați.
- În Bulgaria, Rețeaua Caselor de Pâine aduce la un loc oameni din grupuri certate ca să facă pâine. Participanții trebuie să măsoare maia și făină, să frământe și să coacă împreună. Mirosul de pâine caldă și munca cot la cot creează o atmosferă perfectă pentru conectare.
- În Irlanda de Nord, la Comunitatea Corrymeela, protestanții și catolicii nu sunt puși să vorbească despre conflictele din trecut. În schimb, grădinăresc, gătesc sau au grijă de copii împreună. Încrederea pe care o construiesc făcând lucruri simple îi ajută apoi să aibă și discuțiile mai grele.
Trusa de instrumente pentru construirea de punți culturale
Vrei să încerci și tu?
Uite 5 idei super simple și de efect, testate de oamenii creativi de la noi și de aiurea. Tot ce trebuie e să ai un pic de curaj și multă dorință de a-i asculta și auzi pe ceilalți.
1. Seara pentru gătit împreună (90–120 min): Alegeți 2 rețete din 2 culturi diferite. Stabiliți o listă de cumpărături. Gătiți împreună, rotind sarcinile. La final, mâncați împreună și rugați pe fiecare să spună o mică poveste legată de mâncarea sa.
- De ce merge: Când faci ceva împreună, comunici și te coordonezi, iar barierele dispar de la sine. E super natural și eficient!
- Un sfat: Începeți cu ceva simplu, cum ar fi plăcintele ori sarmalele. Aproape fiecare cultură și fiecare om are o poveste cu plăcinte sau cu sarmale!
2. Film + Discuție (75–105 min): Puneți un film de o oră sau câteva filmulețe scurte. După, organizați o discuție de 20-30 de minute cu câteva întrebări pregătite. Amestecați oamenii pe scaune ca să interacționeze.
- De ce merge: E mai ușor să vorbești despre un personaj dintr-un film decât direct despre tine. Așa poți aborda teme sensibile într-un mod sigur.
- Un sfat: Alegeți filme despre experiențe umane universale: prima iubire, grija pentru părinți, un vis împlinit, migrația, relațiile de muncă.
3. Cercul de cântece (60–90 min): Invitați două grupuri să vină fiecare cu un cântec. Învățați-vă unii pe alții melodiile. La final, cântați ceva împreună și filmați-vă cu telefonul.
- De ce merge: Muzica unește oamenii instantaneu, chiar dacă nu vorbesc aceeași limbă. E pură emoție!
- Un sfat: Alegeți cântece simple, populare, pe care le poate învăța oricine. Nu contează dacă nu sună perfect, important e că vă distrați împreună.
4. Galerie stradală (o jumătate de zi): Printați câteva portrete sau poze faine la format A3, cu o mică descriere. Lipiți-le într-un parc sau o piață. Invitați autorii sau oamenii din poze să spună câteva cuvinte. Puneți un cod QR care duce la povestea completă.
- De ce merge: Aduce în prim-plan povești și chipuri care de obicei sunt ignorate. Spațiul public devine al tuturor!
- Un sfat: Combinați poze cu bătrâni și tineri din aceeași comunitate. Va fi o poveste super faină despre trecut și viitor.
5. Mini-murale (o jumătate de zi): Găsiți un perete mic și obțineți permisiunea să-l pictați. Faceți o schiță împreună. Pictați în echipe. La final, faceți o poză de grup în fața peretelui!
- De ce merge: Când creați ceva frumos și durabil împreună, apare un sentiment de mândrie și de apartenență.
- Un sfat: Faceți două schițe finale și lăsați comunitatea să o aleagă pe cea câștigătoare. Oamenii se vor implica mult mai mult!
Toate aceste idei sunt ieftine și ușor de pus în practică. Și țineți minte: e mai bine ca în zece orașe să se întâmple lucruri mici, dar regulate, decât un singur festival mare o dată pe an.
O invitație deschisă la construirea de punți culturale
Acum e rândul tău! Hai să faci și tu parte din schimbare. Întrebarea principală este pentru noi toți: „Cum putem ajuta liderii culturali informali din comunitatea noastră să obțină resursele și recunoașterea pe care le merită?”
Pentru artiști, activiști și lideri de opinie:
- Spune-ne cum faci: Cum aduci oamenii împreună? Împărtășește-ne tehnicile tale. Cunoștințele tale sunt prețioase și merită să inspire și pe alții!
- Fii curios: Gândește-te cu cine nu ai colaborat până acum? Cine (ce grupuri) lipsește de la evenimentele tale? Ce ai putea face ca să ajungi și la ei?
Pentru fiecare dintre noi:
- Începe cu ceva mic: Organizează o seară de povești în curtea blocului. Roagă un vecin să te învețe un meșteșug. Învață-i pe alții un cântec din copilărie. Cultura începe acolo unde oamenii se adună!
- Folosește spațiul public: Vezi un teren părăsit? Poate fi o grădină comunitară! Un parc neîngrijit? Poate fi o scenă pentru un concert! Fii proactiv!
Pentru organizații și autorități:
- Finanțați altfel: Dați bani nu doar pentru spectacolul final, ci și pentru procesul de creație. Faceți micro-granturi de 1000 de lei care se aprobă rapid. Acceptați propuneri spuse, nu doar scrise. Aveți încredere în oameni!
- Ascultați mai mult: Mergeți la evenimentele comunitare nu ca să țineți discursuri, ci ca să ascultați. Întrebați oamenii de ce au nevoie, nu le spuneți voi ce să facă.
E rândul tău: ce punte vei construi?
Luna asta, te provocăm să faci un singur gest mic de a construi o punte culturală. Nu trebuie să fie ceva grandios. E de ajuns un gest zilnic de conectare, un fir adăugat la un țesut social mai puternic.
- Gătește o masă cu vecinii cu care nu prea vorbești și întreabă-i povestea mâncării lor.
- Învață pe cineva un cântec în limba ta și roagă-l să te învețe și el/ea unul în limba sa.
- Creează ceva împreună – un desen pe asfalt, o grădină în fața blocului sau o mică sărbătoare de cartier.
Și apoi, spune-ne cum a fost! Ce te-a uimit? Ce a fost greu? Ce prietenii s-au legat? Experiența ta contează enorm!
Arată-ne punțile culturale din comunitatea ta!
Căutăm exemple locale de cultură pusă în practică. Povestea ta poate inspira sute de alți oameni!
- Ce să ne trimiți: 2-3 paragrafe despre inițiativa ta, o fotografie și datele de contact. Spune-ne despre un moment în care ai simțit că s-a creat o conexiune. Dacă nu știi ce impact ai avut, te ajutăm noi cu un mic chestionar.
- Ce urmează: Cele mai tari exemple vor fi promovate și invitate să participe la mini-proiecte pilot cu finanțare.
Cultura nu e doar ceva ce consumăm – e ceva ce creăm împreună. Iar în bucătărie, nu doar la concert, exersăm colaborarea de care o societate unită are atâta nevoie. Din aceste mici gesturi, se poate naște o Moldovă mai conectată.
Acesta este al doilea articol dintr-o serie dedicată Programului de Consolidare a Păcii Pozitive, dezvoltat în cadrul proiectului „Moldova pentru Pace 2.0: Promovarea Păcii Pozitive și Capacitarea Comunităților prin Tehnologie și Inovație Socială”.
Vă invităm la al doilea panel public de discuție „Cultura: punte între comunități”, organizat în cadrul Festivalului Mozaic – Culturi pentru Pace Pozitivă (ediția a 3-a), cu sprijinul Ministerului Culturii al Republicii Moldova.
📅 20 septembrie 2025 · ⏰ 14:30 · 📍 Moldova-Film, platoul M4P Hub, Chișinău (str. Hîncești, 61)
