Peste 100 mii de salariați, sau circa 15% din totalul salariaților din țară, au fost afectați de pandemie fie prin pierderea locului de muncă fie prin diminuarea remunerării, iar alte 30-40 mii de persoane ocupate pe cont propriu și-au sistat activitatea în perioada stării de urgență.
Din cele peste 15,5 miliarde de lei (6,8% din PIB), sumă estimată de Guvern ca impact al pandemiei asupra economiei, salariații au pierdut peste 3 miliarde de lei sub formă de salarii nete și contribuții. Mediul de afaceri a ratat peste 4 miliarde de lei sub formă de profituri operaționale, iar comunitatea în totalitate a pierdut peste 6 miliarde de lei sub forma reducerii încasărilor la buget.
Cifrele au fost prezentate în studiul „Cine plătește factura pandemiei? Impactul social-economic al coronacrizei”, realizat de Fundația Friedrich Ebert Moldova în parteneriat cu Syndex România.
„În fond, deși este o metaforă, putem să afirmăm că factura pandemiei a fost până acum plătită în proporție de 20% de salariați, de peste 10% de lucrătorii pe cont propriu, de 25% de mediul de afaceri și de 40% de societate în general prin reducerea încasărilor la buget”, se arată în cercetare.
Sectoarele afectate. Cum au făcut față consecințelor
Pandemia și restricțiile impuse de autorități au lovit direct și indirect majoritatea sectoarelor economice. Sectoarele vizate direct de interdicțiile din timpul perioadei de urgență, în special HoReCa și transporturile, au suferit cel mai mult în primul semestru al anului 2020.
Reacție promptă în sectorul auto
De departe cel mai afectat sector industrial a fost producția de componente auto, care practic și-a sistat activitatea pentru aproape o lună. Indicele producției acestui sector a scăzut cu 82,5% în aprilie. Industria auto angaja la sfârșitul anului 2019 aproape 13% din totalul salariaților din industrie și 2-3% din totalul salariaților din economie. Pe perioada când și-au sistat activitatea, s-a aplicat șomajul tehnic pentru toți salariații productivi. Companiile din sector – deținute de acționari străini și gestionate într-o ecuație multinațională – au avut o capacitate financiară suficientă pentru a absorbi șocul sistării activității.
Firmele nu au contat pe ajutorul statului și nu au așteptat măsuri de sprijin financiar pentru a introduce șomajul tehnic. Ele au recurs la această soluție din momentul în care fabricile au fost nevoite să se închidă. Ulterior, firmele din sector au obținut rambursarea a 60% din contribuțiile și impozitele plătite pe șomajul tehnic, dar aportul acestui ajutor financiar din partea statului a fost minim, reprezentând echivalentul a mai puțin de 10% din fondul de salarizare lunar și respectiv sub 1% din fondul de salarizare anual.
Industria ușoară – salariați, trimiși în concedii de odihnă sau în concedii pe cont propriu
Un alt sector care a fost lovit dur de criza pandemică a fost industria ușoară, unde sunt angajați peste 29 mii de salariați. Deși efectele pandemiei asupra fabricilor de textile și îmbrăcăminte au avut o cauzalitate asemănătoare cu cea din industria auto, efectele au fost diferite. Aceasta se explică prin faptul că aceste companii acoperă aproape tot teritoriul țării, acționarii sunt de cele mai multe ori autohtoni, fără o putere financiară suficientă pentru a absorbi șocul lipsei comenzilor, iar nivelul de salarizare este foarte slabi.
În multe cazuri, salariații au fost trimiși în concedii de odihnă plătite (astfel consumându-se zilele de concediu care altfel ar fi fost luate pe timp de vară) sau chiar în concedii pe cont propriu neplătite. Odată cu relansarea cererii pe piețele internaționale, fabricile au revenit la un ritm de activitate normal. Totuși, pentru salariații din sector șocul inactivității sau activității parțiale a fost resimțit în pierderea veniturilor sau a zilelor de concediu.
Falsa impresie de sprijin pentru HoReCa
Sectorul economic care a fost probabil cel mai mult în centrul atenției publice din cauza restricțiilor directe care i-au fost impuse a fost cel al HoReCa. Antreprenorii din domeniu au putut conta doar pe bunăvoința proprietarilor localurilor închiriate pentru a reduce din costurile operaționale. Ponderea foarte mare a întreprinderilor mici și mijlocii în sector a însemnat că salariații au fost disponibilizați direct, fără a se aplica șomajul tehnic. În consecință, angajatorii nu au putut beneficia de stimulentul fiscal de rambursare a contribuțiilor și impozitelor pe șomaj tehnic promis de guvern, chiar dacă formal sectorul părea favorizat.
Reprezentanții guvernului au utilizat de multe ori formula „rambursarea taxelor pe salarii” în discursurile publice, făcând referire la măsura de rambursare a contribuțiilor și impozitelor pe șomajul tehnic, ceea ce a creat o falsă impresie de sprijin pentru sector – în realitate antreprenorii din sector nu au avut nici capacitatea financiară, nici cunoștințele și nici nu au putut fi determinați de salariați să aplice șomajul tehnic sau staționarea, respectiv nu s-au calificat pentru această măsură de sprijin din partea guvernului.
100 mii de salariați au fost afectați de pandemie
În Republica Moldova nu există un sistem centralizat de raportare a contractelor de muncă (cum este Revisal în România, de exemplu), astfel impactul exact al pandemiei asupra numărului de salariați este greu de estimat. De aceea, experții economici au recurs la o metodă alternativă și au făcut estimările analizând fondul total de salarizare. Ei au constatat că, per total, pe perioada martie-octombrie, fondul total al salariilor brute a scăzut cu 3,1 miliarde de lei. Bugetele statului au pierdut în total în jur de 1,4 miliarde lei din impozite și contribuții pe salarii în această perioadă. Mai mult, experții au calculat că pierderea veniturilor salariale în trimestrele 2 și 3 ale anului 2020 echivalează cu 65,2 și respectiv 60,7 mii de salariați în echivalent normă întreagă. Aceste calcule nu arată numărul de persoane disponibilizate, ci estimează impactul pierderii veniturilor salariale în echivalent de normă întreagă, care ia în calcul atât persoanele concediate, cât și cele trimise în concediu pe cont propriu sau cărora li s-a redus norma sau timpul de lucru.
Pe lângă salariați, în Republica Moldova există și un număr foarte mare de persoane ocupate pe cont propriu. Impactul pandemiei asupra acestei categorii a fost deosebit de puternic în perioada stării de urgență. Pornind de la ipoteza că evoluția numărului de patente de întreprinzători reflectă situația persoanelor ocupate pe cont propriu, experții au estimat că mai mult de un sfert din cele peste 150 mii de persoane și-au pierdut activitatea în perioada stării de urgență. Astfel, impactul pandemiei asupra veniturilor salariaților și a populației în general a fost deosebit de semnificativă. „Per total, credem că este plauzibil să afirmăm că peste 100 mii de salariați, sau peste 15% din total au fost afectați de pandemie în sensul pierderii locului de muncă sau al diminuării volumului și remunerării, la care se adaugă între 30 și 40 mii de persoane ocupate pe cont propriu care și-au sistat activitatea în perioada stării de urgență”, se arată în studiu.
Sprijinul statului pentru economie: limitat și ineficient
Guvernul a avut trei măsuri de susținere pe care le-a oferit mediului de afaceri: rambursarea impozitelor pe șomaj tehnic sau staționare (320 mil. lei), subvenționarea dobânzilor pentru activitatea de întreprinzător (90 mil. lei) și rambursarea TVA (un miliard lei). Pentru aceste măsuri, în prima fază, au fost alocate 1.41 miliarde lei, ceea ce reprezintă 0,7% din PIB. Dar în final din acești bani au fost utilizați doar 122 milioane lei (0,06% din PIB), arată studiul.
„De ce s-a întâmplat așa? Pentru că în mare măsură aceste instrumente oferite business-ului au fost rigide, în sensul că firmele trebuiau să colecteze o serie de documente pe care trebuia să le depună la Fisc pentru a beneficia de aceste măsuri și nu întotdeauna se calificau pentru aceste măsuri. În plus, au fost văzute de firme ca fiind minore în ecuația lor economică. Adică sumele de bani pe care trebuia să le încaseze oricum ar fi fost fost mici și nu meritau efortul”, a explicat Marcel Spătari. Totodată, multe companii nu au avut expertiza necesară pentru a beneficia de aceste măsuri.
Astfel în teorie Moldova a alocat 1 la sută din PIB pentru măsuri economice, în realitate s-a consumat doar 0,1 la sută din PIB.
În final, studiul concluzionează că Guvernul a greșit soluția oferită mediului de afaceri, iar resursele alocate inițial puteau finanța un program de șomaj tehnic în adevăratul sens al cuvântului. Cele 410 milioane de lei alocate pentru două măsuri (rambursarea impozitelor pe șomaj tehnic sau staționare și subvenționarea dobânzilor pentru activitatea de întreprinzător) care nu au funcționat puteau fi direcționate către o soluție mult mai eficientă, care ar fi limitat pierderile locurilor de muncă și a veniturilor salariaților. „Această sumă ar fi putut acoperi 100% din taxele aferente indemnizației de șomaj tehnic (care reprezintă în Republica Moldova 50% din salariul de bază) pentru mai mult de 120 mii de salariați timp de 2 luni (perioada stării de urgență), adică pentru mai mult de un sfert din salariații din sectorul real”, se arată în cercetare.
