De la Gara de Sud iau ruta Chişinău-Basarabeasca pentru a ajunge la sudul Basarabiei. Inima-mi bătea… pentru prima dată aveam să merg la Mănăstirea Chistoleni din apropierea satului Sadaclia, Basarabeasca. Sunt peste 80 de kilometri. În staţie, la volanul unei maşini, mă aşteaptă maica Nicolaia. Până la mănăstire sunt şase kilometri şi e cam greu de ajuns. Rămâne în urmă larma şoselei, iar drumul hopuros duce spre o mănăstire ce are o istorie plină de mister. Ajungem la sfântul lăcaş – Mănăstirea Chistoleni cu hramul “Sfântul Nicolae”. Ea stă de veghe pe un teren deschis, nici vorbă de ziduri impunătoare sau porţi cu lacăt.
Unica, deocamdată, biserică a mănăstirii nu este prea mare, dar de cum intru observ că e foarte frumos împodobită şi îngrijită. Mănăstirea nu se laudă cu Icoane făcătoare de minuni sau izvoare sfinte, toate sunt simple de tot. Istoria sfântului locaş se bazează mai mult pe spusele oamenilor, decât pe documente de arhivă. Potrivit unor surse, Mănăstirea Chistoleni a fost înfiinţată în anul 1932 de ÎPS Gurie Grosu, Mitropolit al Basarabiei. Alţi oameni ai locului menţionează anul 1934. Mănăstirea este ctitorită pe o moşie de 50 de hectare, dăruită Mitropoliei de către un sătean de la Sadaclia, pe nume Vasile Pistol, care mai apoi s-a călugărit. În acte această este amintită drept Mănăstirea Mitropolitului Gurie. După suspendarea din scaun a înaltului prelat, mănăstirea poartă hramul “Sfânta Parascheva”, iar viaţa acesteia se schimbă cu desăvârşire. Stareţul de atunci – Iachint Ciobanu părăseşte mănăstirea. Până în 1941 aceasta a fost condusă de un alt stareţ, al cărui nume nu se cunoaşte. În acei ani obştea mănăstirii număra 20 de călugări.
Din 1941, devine mănăstire de călugăriţe, aici fiind aduse maicile de la Vărzăreşti, conduse de stareţa Veronica. Pe atunci, la sfântul lăcaş erau vreo sută de maici. Potrivit unor date, din 1942, iar potrivit altor – din 1943, mănăstirea este transformată în închisoare pentru militari, iar după război – şi pentru deţinuţi politici. Se spune că în această închisoare, pe când era tânăr a stat în detenţie şi liderul român al Partidului Comunist – Nicolae Ceauşescu. După 1950 mănăstirea devine spital, iar mai apoi este folosită drept depozit de cereale către gospodăria agricolă din Sadaclia. Aceasta a început a degrada din cauza proastei gestionări, fiind distrusă până la temelie, iar materialele de construcţie au fost folosite de ridicarea fermelor. Unii creştini de prin părţile locului spun că mănăstirea a ars, iar alţii susţin că special a fost incendiată pentru a fi ştearsă de pe faţa pământului. Pe teritoriu au rămas doar câţiva copaci. Nu este exclus că unele icoane şi odoare bisericeşti să se afle pe la casele mirenilor, maicile sperând că acestea vor fi reîntoarse bisericii. În arhive nu există fotografii care ar prezenta cum arăta mănăstirea înainte de distrugere.
… Au trecut anii, dar oamenii mai trăiau nostalgia că lângă Sadaclia a fost o mănăstire deosebită. Astfel, au strâns semnături şi au apelat la Mitropolia Moldovei. Acum mai bine de un deceniu şi jumătate mănăstirea este redeschisă, cu numele de Chistoleni, întru amintirea lui Vasile Pistol şi are hramul “Sfântului Ierarh Nicolae”.
De la începuturi slujbele erau oficiate într-un vagon, o bisericuţă improvizată. Apoi este înălţată biserica, dar şi aceasta în zilele de duminică şi la sărbătorile mari devine neîncăpătoare.
Pe teritoriul mănăstirii este şi o clopotniţă. În apropierea acesteia, a fost instalată o răstignire, existând presupunerea că pe acel loc a fost biserica vechii mănăstiri.
… Părăseam Mănăstirea Chistoleni, cu hramul “Sfântul Ierarh Nicolae” de la Sadaclia, Basarabeasca, cu gândul că e atât de simplă încât drumul dintre cer şi rugăciune e mult mai scurt. Un lăcaş sfânt care a pătimit şi a fost răstignit asemeni lui Hristos şi a înviat ca să vină lumea să se roage din nou.
