Satele din zonă Orheiului impresionează mereu – fie prin peisaje deosebite, fie prin tradiţii şi obiceiuri interesante, fie prin gospodarii desăvârşiţi pe care-i are. Brăviceniul a fost binecuvântat de Cel de Sus cu de toate. Cuprins între centura autostrăzii şi Răut, cu o imensă compoziţie arhitecturală şi religioasă – „Maica Domnului şi Pruncul” chiar la intrare, satul îşi porneşte istoria de demult. Chiar dacă Enciclopedia Sovietică Moldovenească arată că localitatea a fost întemeiată la 1850, aceasta este mult mai veche, fiind atestată la 7 aprilie 1569, zi în care, pe stil vechi, este sărbătorită Buna-Vestire.
Pe bună dreptate Brăviceniul poate fi considerat o vatră de istorie şi tradiţii, adevăruri certificate din plin de arheologii care au făcut cercetări în zonă. Pe teritoriul localităţii au fost descoperite, între 1954-1956, două cripte ce datează cu secolul XIV, construite din cărămizi arse de formă pătrată, cimentate cu var şi lut. Potrivit Enciclopediei „Localităţile Moldovei” una din ele este un cavou funerar – construcţie ridicată de musulmanii Hoardei de Aur, care în prima jumătate a secolului XIV au stăpânit temporar zona de centru şi de sub a spaţiului dintre Prut şi Nistru. Prea puţine vestigii au rămas aici din urma hoţilor care au prădat cavoul încă multă vreme în urmă.
Obiectele funerare descoperite au evidenţiat faptul că în criptă fusese înhumat un demnitar, decedat prin anii 1300-1370. În apropiere arheologii au descoperit câte un cuptor de ars var şi cărămidă şi o groapă de stins var – dovadă că materialele de construcţie erau pregătite pe loc. Astăzi, cei de la Brăviceni vorbesc cu mândrie despre aceste vestigii istorice, iar la „Movila de cărămizi” în excursie vin nu doar elevii, ci şi oaspeţii de seamă.
Acum mai bine de 150, la Brăviceni era deja un sfânt locaş de piatră. Istoria bisericii „Sfântul Onufrie”, edificată la 1859, a fost zbuciumată. Pe timpul sovieticilor a fost transformată în depozit al colhozului, apoi aici a fost amenajată o sală de sport. În 1994 creştinii au reintrat în biserică pentru a aduce laude Celui de Sus, iar reparaţia capitală s-a finisat abia în 2008. Sfântul Onufrie este cinstit cu o deosebită evlavie la Brăviceni. De fapt, nu am mai auzit ca vreun lăcaş bisericesc de la noi să fie închinat acestui cuvios părinte.
Oamenii de aici ţin foarte mult la ceea ce le-au lăsat moşii şi strămoşii. Unul din dansurile populare – „Şaierul”, caracteristice zonei de codru, care se joacă în perechi într-un tempo rapid, se mai păstrează şi astăzi la Brăviceni, Orhei.
Deşi am fost de mai mult ori la Brăviceni am rămas de fiecare dată impresionat de tabloul unui sat frumos, un tablou plin de istorie. Astăzi, mai rar se întâmplă se vezi în satele basarabene case acoperite cu stuf şi fântâni cu cumpănă. La Brăviceni s-au păstrat, iar asta dă un colorit aparte localităţii.
