Am văzut frumoasele şi deosebitele biserici de prin părţile Râşcanilor, dar şi sfintele lăcaşuri în care mucegaiul indiferenţei a pus stăpânire, astfel atunci când le priveşti, chiar dacă ai avea inimă de piatră, oricum, ţi-ar curge o lacrimă. Plină de istorie, biserica de lemn de la Hiliuţi „se roagă” a îndurare.

Mănăstirea Răciula de prin părţile Călăraşilor (apărută în arealul spiritual la 1798) a trecut la fel prin pârjolul comunist. Am trecut de mai multe ori pe la acest sfânt locaş şi de fiecare dată mi-am imaginat cum creştinii de aici, enoriaşii, dar şi maicile, au luptat timp de zece zile (23 iunie – 2 iulie 1959) contra fiarei roşii.