Astăzi se împlinesc 63 de ani de la al doilea mare val de deportări. Operațiunea din 1949 a fost denumită conspirativ IUG (rom. SUD). Se estimează că au fost deportaţi în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949 peste 35 de mii de persoane sau 11 293 de familii din RSSM, deşi iniţial autorităţile sovietice preconizau deportarea a 40 850 de basarabeni. Astfel 7 620 de familii au fost considerate „chiaburi”, iar celelalte erau acuzate de „colaborare cu fasciștii”, de „apartenență la partidele burgheze românești” sau „la secte religioase ilegale”.
Baza legală a deportării din 1949 s-a pretins a fi decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 8 martie 1941 „Cu privire la obținerea cetățeniei sovietice de către locuitorii din Bucovina și redobândirea cetățeniei sovietice de către locuitorii din Basarabia”, conform căruia basarabeni, fiind declarați cetățeni sovietici, colaboraseră în anii războiului cu administrația românească și trădaseră, astfel, „patria sovietică”.
Deportările au avut drept scop principal determinarea ţăranilor de a intra în colhozuri. Doar în perioada iulie – noiembrie 1949 cota gospodăriilor țărănești care au intrat în colhozuri s-a majorat de la 32% la 80% din total, pentru ca să ajungă în ianuarie 1951 la 97%.
