De ceva timp mă urmăreşte ideea de a scrie despre apele făcătoare de minuni. Calea spre ele cred că este un bun prilej de a vedea frumuseţile plaiului, dar şi a simţi puterea adevăratei credinţei. Traseul de astăzi este unul spiritual, potrivit, mai ales, în zilele de odihnă şi sărbători. Vă îndemn să treceţi şi să simţiţi miracolul apelor basarabene. Oriunde veţi merge – la Saharna, Cuşelăuca, Hagimus etc. – darul de minuni e peste tot, dar important e să aveţi inima curată şi dorinţa nestăvilită de vindecare.
Am fost de mai multe ori la Mănăstirea „Sfintelor Femei Mironosiţe Marta şi Maria” de la Hagimus, Căuşeni şi de fiecare dată am observat că aici vin sute de oameni. Sfântul lăcaş este ca un Acoperemânt al Maicii Domnului pentru toţi cei care vor să se roage lui Dumnezeu. Ceea ce atrage ca un magnet miile de creştini este Izvorul făcător de minuni, sfinţit în cinstea Maicii Domnului. În fiecare zi de luni, după Sfânta Liturghie, este săvârşită rânduiala Sfinţirii Apei. Sunt citite rugăciuni către Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Maica Domnului şi Sfinţi pentru tămăduirea bolilor şi neputinţelor trupeşti şi sufleteşti. Pentru a se scufunda în apa sfântă a izvorului, creştinii trebuie să se pregătească. Astfel, e bine să ţină posturile de peste an, zilele de miercuri şi vineri, să se mărturisească şi să nu aibă păcate care nu le-au spovedit. Sosiţi la mănăstire, mai întâi intră în biserică şi aprind lumânări, se închină la icoane şi la sfintele moaşte. Minunile la acest izvor se întâmplă doar celor care cred cu tărie în puterea vindecării. „Ajutorul lui Dumnezeu mult depinde de atitudinea evlavioasă faţă de sfinţenie”, îmi spune una dintre maici.
O altă apă cu puteri tămăduitoare este la Mănăstirea Cuşelăuca din raionul Şoldăneşti. “Se va ruga bine pentru mine, atunci şi eu mă voi ruga pentru voi”. Această inscripţie am citit-o pe mormântul maicii Agafia, cea care a făcut minuni şi continuă să facă. Chiar dacă este înmormântată în anul 1873, la cimitirul mănăstirii, cei care vin de se roagă la ea cunosc vindecări incredibile. Pe lângă faptul că la Mănăstirea Cuşelăuca, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” se află racla cu moaşte a Cuvioasei Agafiei, aici creştini mai vin şi pentru a lua apă vindecătoare de la fântâna suferindei maici. Maica Agafia a prevestit unei diaconiţe că după moartea ei aceasta se va călugări, va construi o bisericuţă şi va săpa o fântână, care au rămas până în prezent. Apa are un gust un gust deosebit şi ajută la izbăvirea de boli trupeşti şi sufleteşti.
Şi la Mănăstirea Saharna de prin părţile Rezinei vine lumea bucuroasă şi fericită că există un loc sfânt unde-şi poate „scufunda” necazurile trupeşti şi sufleteşti. Izvorul Minunilor a fost construit, potrivit bătrânilor, aproape de „Izvorul lui Vavila”, care şi iarna avea apa foarte caldă. Oricine vine aici este ajutat de credinţă, nădejde şi dragoste. Minunile care se întâmplă aici, transmise din gură în gură, sunt ca o chemare la izbăvirea de greutăţile trupului şi sufletului. Citeam undeva: „Apa e sfântă prin ea însăşi, e toata un miracol şi, nu întâmplător, ţăranii o respectă ca pe o icoană aparte, fără chip”. Are atâta putere că nici specialişti nu pot dezlega misterul. De multe ori, medicii dau nedumeriţi din umeri când aud că un pacient sau altul s-a vindecat datorită scufundării în „Izvorul Minunilor” de la Saharna. Acesta este miracolul credinţei, miracolul apei dătătoare de viaţă şi credinţă.
Se spune ca din lacrimile Maicii Domnului picate pe pământ au ieşit, în mai toate locurile, izvoare făcătoare de minuni. Biserica ortodoxă a rânduit şi o sărbătoare – Izvorul Tămăduirii, prăznuită în vinerea din Săptămâna Luminată. Fie că au fost sfinţite în cinstea Fecioarei Maria sau altui Sfânt, izvoarele tămăduitoare sunt toate binecuvântate de cea care pune Acoperământul Său peste toate şi oriunde.
Dinu RUSU
