Guvernul Pavel Filip a fost instalat în condiţii vitrege. Cu presiune publică, fără credibilitate, cu jurământ depus la miez de noapte, pe ascuns, astfel încât însuşi purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei, Vlad Ţurcanu, şi-a prezentat demisia, pentru că dăduse o informaţie ce nu s-a mai verificat şi care indusese în eroare mass media. Totul după un vot în Parlament cu scandal, cu tribuna blocată şi mulţime gata să ia cu asalt clădirea.
Nu a trecut mai mult de o lună, şi deja lucrurile par să se fi stabilizat, şi de unde era vorba despre un outsider, o improvizaţie de moment, la îngrămădeală, Guvernul Filip a devenit cel puţin o formulă care stârneşte interes. Nu încredere, e mult până acolo, în nici un caz speranţă, dar interes sigur. Şi dacă la nivel european şi internaţional sunt mulţi alţi factori care au generat această schimbare, la nivel intern, semnalele coerente sunt responsabilitatea şi apanajul actualei majorităţi, aşa cum este ea formată.
Departe de a face un panegiric Guvernului actual, cred că putem, la o lună de la momentul alegerii, să analizăm ce e bine şi ce e rău, ce aşteptări aveam şi s-au împlinit, eventual peste aşteptări chiar, ce alte aşteptări nu s-au împlinit, ce întârzieri există şi ce surprize plăcute ne oferă această lună, ba chiar şi subiectivul ce îmi place şi ce nu la actuala acţiune guvernamentală de la Chişinău.
La capitolul elemente pozitive, aş înscrie formula de alegere, bogăţia de candidaţi şi perspectiva pozitivă a alegerii Guvernatorului Băncii Naţionale a Moldovei. Nu ştiu deznodământul, nu cunosc încă formula finală, dar trebuie să salut calitatea candidaţilor, aduşi din întreaga lume de la toate instituţiile bancare serioase şi din poziţii relevante. Nu fac aprecieri excesive, dar cred că aici meritul e al lui Andrian Candu care a bătut universităţi şi instituţii financiare internaţionale pentru a avea o bună reprezentare. Modul în care se anunţă desfăşurarea examenului e încurajator, chiar şi faptul că nu au fost eliminaţi candidaţi ci doar li s-a cerut completarea aplicaţiilor este un lucru pozitiv, ca şi formula de interviuri prin teleconferinţă, acolo unde funcţionează ei astăzi.
Tot la capitolul pozitiv se înscrie componenta de legi ale incompatibilităţii şi integrităţii aprobate de Guvern şi trimise Parlamentului. Mai adaug aici şi elementele de nuanţare a imunităţii parlamentare pentru flagrant sau condamnare definitivă a parlamentarului. Şi programul ambiţios de recuperare a întârzierilor la aplicarea Acordului de Asociere cu UE. Tot la pozitiv înscriu şi iniţiativa susţinerii Nataliei Gherman la funcţia de Secretar General al ONU, o iniţiativă ce arată deschiderea către profesionalism şi către celelalte partide pro-europene, lucru marcat şi de alte numiri (de exemplu cea a consilierului pentru instituţii de forţă a Premierului, fost consilier al lui Iurie Leancă). Într-adevăr, nu avem în Republica Moldova o resursă umană atât de elaborată şi numeroasă încât cineva să-şi permită să o irosească.
Ideea competiţiei pentru Guvernatorul BNM are şi alte avantaje, de data aceasta strategice. Dacă un asemenea concurs curge în mod avantajos spre o concluzie corectă, el va deschide calea şi altor angajamente şi reveniri în Republica Moldova a unor profesionişti şi din alte domenii care sunt mult mai aproape, lucrând în administraţia de la Bucureşti. Încrederea şi corectitudinea naşte încredere, şi e un drum de salutat. Nu repatrierea “profesioniştilor de partid” ci deschiderea competiţiei corecte pentru cei mai buni dintr-un domeniu sau altul.
Parlamentul Republicii Moldova a fost convocat pentru joi în prima ședință plenară din această sesiune parlamentară. Președintele Parlamentului, Andrian Candu, a declarat presei că în primele două săptămâni sunt planificate adoptarea a circa 50 de acte normative, printre care legea cu privire la Procuratura, pachetul financiar bancar, pachetul de integritate, pachetul energetic precum și majoritatea revendicărilor protestatarilor. În același timp, președintele PSRM, Igor Dodon, a declarat pentru presă că, la propunerea socialiștilor, s-a acceptat includerea pe ordinea de zi a unei inițiative privind audiovizualul, care prevede ca o persoană să nu poată deține mai mult de două televiziuni.
Ambasada Statelor Unite ale Americii în Republica Moldova a anunţat şi ea că așteaptă ca Parlamentul să adopte cele mai importante puncte, cu prioritate Legea cu privire la Procuratura Generală și legea cu privire la crearea Centrului Național de Integritate. Într-un mesaj al ambasadei, se notează aprecierea că aceste două legi trebuie să progreseze în conformitate cu formatele acceptate pe larg de către societatea civilă și experții internaționali.
Interesul este unanim, presiunea importantă, iar resursa de voturi ar trebui să fie cel puţin cea a majorităţii. Asta deoarece şi alţi actori şi partide proeuropene pot fi interesaţi de trecerea principalelor legi ale reformei, independenţei justiţiei şi edificării statului de drept, combaterii corupţiei şi redarea încrederii populaţiei în politicienii curaţi, acolo unde sunt ei, mai ales prin anchetarea celor cu probleme majore, fără discriminare şi fără blocaje cu culoare politică.
Aici un rol important îl va juca şi iniţiativa legislativă privind imunitatea restrânsă. Astfel, potrivit formulei adoptată în Guvern, deputații nu vor mai avea imunitate absolută și vor putea fi reținuți în cazul în care vor fi prinși în flagrant. Astfel, va fi completat articolul 70 din Constituția Republicii Moldova. Inițiativa se dorește una care să limiteze „protecția exagerată” de care dispun deputații.
Un vot favorabil şi rapid ar confirma voinţa politică a majorităţii, ba chiar o majoritate extinsă pentru a lansa această dezbatere. Iar avantajele ar fi substanţiale şi relevante şi în evoluţia încrederii publice. Deşi aici, paşii necesari sunt numeroşi, este important şi necesar ca toată evoluţia să fie consecventă şi fără sincope ca cea din justiţie în cazul Poalelungi. Paşi serioşi pentru a anunţa hotărârea administraţiei de a putea performa. Şi ele aduc şi finanţarea de la Bucureşti, şi pe cele din UE, şi pe cea a FMI.
Există şi elemente mai puţin realizate. Pe dimensiunea discuţiilor cu FMI, lucrurile merg greu, şi în absenţa Guvernatorului ales. Apoi la capitolul deschiderii şi lărgirii majorităţii, am înregistrat anunţul privind un transfer al controlului organelor de control şi supraveghere către Opoziţie, însă nu am văzut şi elementele concrete. Acelaşi lucru şi în privinţa Preşedinţiei Parlamentului, care asigură totodată poziţia de preşedinte interimar şi care, pentru a sublinia dorinţa de a echilibra controlul politic asupra puterilor în stat şi a respinge credibil sintagma de stat captiv, ar trebui oferit opoziţiei pro-europene, pentru a asigura mersul susţinut al reformelor dar şi deschiderea pentru lărgirea majorităţii în perspectiva alegerilor Preşedintelui.
Înţeleg rolul lui Andrian Candu în numirea Guvernatorului BNM, cred că va fi un avantaj încheierea procedurii, dar ulterior aş vedea pasul promis al oferirii postului către PLDM. Aşa cum, aş vedea imediat după (deşi formula corectă ar trebui derulată între timp) lansarea campaniei şi procedurilor de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova. Am intrat deja în ultima lună de mandat, ar fi corect ca termenele să fie respectate şi, dacă se poate, viitorul preşedinte al RM să fie ales la termen, fără sincope. Şi, cel mai important, să fie un candidat asumat de un alt partid – PL, de exemplu – însă nu un om de partid, ci un cunoscător al politicilor publice, cu realizări, la vârsta maturităţii depline dar şi a energiei de a dori să demonstreze că poate şi realizează ceva relevant pentru Republica Moldova.
