Îl citesc întotdeauna cu interes pe jurnalistul și istoricul George Damian. Pe vremuri îl citeam în Ziua, acum în Timpul și pe blogul lui personal. Scrie mult despre românii din Ucraina și e interesat despre tot ce se întâmplă în Moldova. Atunci când am fost expulzat din România, George a scris de mai multe ori despre asta, fără să ne cunoaștem personal. A încercat să mă ajute și îi sunt recunoscător.
Am rămas nedumerit însă de un text pe care l-a postat zilele astea pe blog. Postarea e despre scriitorul Dumitru Crudu. De fapt, cred că e o glumă. Dar o glumă proastă, din păcate. Știti probabil de aventura nefericită a lui Dumitru Crudu cu trecerea Prutului. Sigur, poți face mișto de orice și de oricine. Când e vorba de drepturi încălcate, de birocrația care ne sufocă – parcă nu-i chiar așa de râs. Eu de exemplu n-aș face glume pe seama românilor din Valea Timocului sau din Ucraina. Mă închin de fiecare dată când aud de români care luptă pentru drepturile lor și sunt admirați atât de noi, cât și de cei de alte naționalități. Așa e Bojan Alexandrovici din Valea Timocului, așa e tânărul George Bodnaraș din Cernăuți.
În schimb, de data asta, George Damian îl ia în căruță pe Dumitru Crudu. George (din București) pe Dumitru (din Chișinău). Pe Dumitru Crudu nu prea cred că e cazul să-l prezint. A revoluționat poezia contemporană din România, e un foarte talentat dramaturg, prozator și publicist. Când se spune despre Dumitru Crudu că e basarabean, se face doar pentru a arăta locul de unde e, nu pentru a-l face ne-român. Se știe foarte bine și de toată lumea: noi, scriitorii români din Basarabia publicăm doar în România (cu foarte mici excepții, eu, de exemplu, am o singură carte editată la Chișinău). Iar scriitorii ruși din Moldova, cum spune Vladimir Lorcenkov, publică în Rusia. Dacă ești român din Basarabia, nu înseamnă că n-ai voie să critici birocrația românească. Pe care o vedeam începând cu Consulatul din Chișinău, nu mai era nevoie să trecem râpa. Acum lucrurile s-au schimbat, și datorită României, dar și datorită criticilor noastre. Iar o Românie doar a lui Adrian Păunescu ar fi plictisitoare și ar aduce cu circul. Există și o Românie a lui Harry Tavitian, Dan Perjovschi, Radu Vancu, Bogdan Lipcanu, V. Leac, Mihnea Blidariu ș.a.m.d. O Românie a lui Dumitru Crudu.
Dar nu are rost să mai continui, pentru că sunt sigur că George Damian știe toate astea. Voiam doar să-i spun că gluma cu închinatul la cașchetă și cu așteptatul finanțării din România nu e bună. Atât. Nu că ar trebui toți să fim buni umoriști. Cu toții așteptăm ceva de la România și România așteaptă ceva de la noi.
