S-ar putea să nu fie o surpriză informația că Rusia și Cipru sunt cei mai mari investitori străini din Belarus, dar știați că Austria este pe locul trei? În 2020, companiile austriece au făcut o investiție străină directă de 383 milioane de euro în Belarus, potrivit Băncii Naționale Austriece.
Relațiile dintre Viena și Minsk sunt în mod tradițional strânse, iar în 2019, Austria a devenit chiar prima țară din UE care l-a invitat în vizită pe Lukașenka după ridicarea sancțiunilor. În astfel de ocazii, cercurile de afaceri și politice repetă mantra romantică conform căreia Austria poate fi „o punte între est și vest”, o relație care poate aduce mult bine ambelor țări. Sau: „Afacerile sunt afaceri” și „politica este politică”.
În urma evenimentelor din Belarus, vedem clar că această poveste de dragoste s-a dovedit a fi destul de toxică. În loc să exporte democrația în Belarus, întreprinderile austriece au contribuit la stabilizarea regimului. Când Lukașenka a blocat internetul pentru protestatari vara trecută, A1 Belarus, o filială a Telekom austriac deținută parțial de stat, a fost cea care a apăsat pe buton. Și pe măsură ce închisorile din Belarus s-au umplut cu prizonieri politici, Raiffeisen, una dintre cele mai mari bănci din Austria, a ajutat Belarusul să emită 1,4 miliarde de euroobligațiuni, bani care i-au permis lui Lukașenko să-și finanțeze aparatul represiv.
„Lăsați-i pe alții să facă război. Tu, Austrie fericită, faci afaceri” – ar putea fi o zicală bazată pe tradițiile habsburgice. În mod tradițional, politicienii austrieci nu au rezerve față de dictatori sau autocrați. La scurt timp după războiul din Donbas, în 2014, președintele austriac de atunci Heinz Fischer și președintele Camerei economice austriece Christoph Leitl l-au invitat pe Vladimir Putin la Viena, unde președintele rus a glumit despre „dictaturile bune”.
Chiar și acum, după ce întreaga lume urmărea deturnarea unui avion și confesiunile obținute prin tortură ale unui disident, camera de afaceri austriacă a insistat să „păstreze legătura cu partenerii dificili”.
Nicio surpriză aici. Austria – cea mai pro-Lukașenka țară din UE – nu este o mare fană a sancțiunilor. Atunci când apar probleme, cuvintele frumoase despre „poduri” se topesc rapid, ca zăpada din Alpii tirolezi primăvara.
Belarusul ar trebui să fie o lecție nu numai pentru austrieci, ci și pentru politicienii și antreprenorii din întreaga lume: nu poate exista o abordare de tipul „afacerea este afacere” și „politica este politică” în relațiile cu regimurile dictatoriale.
Și nu este vorba doar de drepturile omului, ci și de calculul riscului de bază. A1 Belarus și Raiffeisen și-au pierdut mult din reputație și credibilitate în Belarus. În regimurile autoritare, politica și afacerile merg întotdeauna mână în mână.
Materialul a fost publicat inițial în Newsletter-ul Weekly Focus realizat de rețeaua internațională de jurnaliști n-ost, care are ca misiune să se aprofundeze în realitățile de pe continentul european și să ofere o perspectivă diversă asupra unui subiect săptămânal. Vă puteți abona la newsletter pe acest link.
Simone Brunner este o jurnalistă liber-profesionistă stabilită în Viena. Scrie în principal pentru DIE ZEIT (online), Profil și WOZ. Din 2013, ea a s-a orientat spre subiecte din Belarus, unde a călătorit în mod regulat.
