O dată la patru ani, uneori chiar mai des, scena politică din Republica Moldova devine un adevărat câmp al bătăliilor electorale. Zeci de formațiuni politice și candidați independenți luptă pentru „un loc sub soare”, mai cu seamă, pentru fotoliul confortabil, de culoarea fildeșului, din Parlament.
Parlamentul Republicii Moldova este locul unde s-au adoptat legi istorice, s-au dus dezbateri aprinse, s-au organizat proteste, dar și locul care părea mai mult o scenă a teatrului absurdului decât o instituție publică responsabilă să facă viața cetățenilor mai bună.
Deși pare că știm aproape totul despre Parlament, ne-am propus să adunăm zece lucruri mai puțin cunoscute, din culisele organului legislativ al țării.
380, 104 și 101 de deputați
Nu știu dacă știi, dar primul Parlament al Republicii Moldova a avut 371 de deputați. Asta se explică prin faptul că Legislativul, care ulterior a primit titulatura neoficială „Parlamentul Independenței”, a fost ales în februarie 1990, în perioada când Republica Moldova încă făcea parte din URSS. Și conform legislației sovietice, în Sovietul Suprem al RSS Moldovenești, adică organul legislativ de atunci, erau 380 de mandate. Deputații trebuiau să fie aleși uninominal, adică pe circumscripții. Doar că din cele 380 de circumscripții, la alegerile din 1990, în 9 circumscripții alegerile fie nu s-au desfășurat, fie nu au fost validate. În acest mod în primul Parlament au acces doar 371 de deputați.
Un lucru și mai puțin cunoscut este faptul că, până la stabilirea numărului actual de 101 deputați, Parlamentul de la Chișinău a avut și un număr oficial 104 legislatori.
Așa a fost între anii 1994 și 1998. Cifra de 104 deputați a fost stabilită de deputații din primul Parlament. În octombrie 1993 deputații au adoptat o nouă lege electorală, care prevedea micșorarea numărului de deputați de la 380 până la 104 persoane. Astfel, la scrutinul parlamentar anticipat din februarie 1994 au fost aleși 104 de deputați, aleși pe liste de partid.
Totuși, în 1998, înaintea alegerilor parlamentare programate, Legea electorală a fost modificată, iar numărul de deputați s-a redus de la 104 la 101.S-a optat pentru acest număr, pentru că este o cifră impară și este importantă pentru evitarea blocajelor de vot.
În Parlament nu a acces niciodată un candidat independent
La alegerile parlamentare din septembrie 2025 s-au înscris 23 de concurenți electorali. Și dacă îți pare o cifră mare, să știi că totul este comparabil. Cel mai mare număr de concurenți electorali la alegerile parlamentare a fost în martie 1998, când în cursă s-au înscris tocmai 82 de concurenţi electorali. Un lucru impresionant a fost că 67 dintre ei erau candidați independenți.
Trebuie precizat că, până la finalul campaniei, în cursă au rămas 60 de independenți. Acesta a fost cel mai mare număr de candidați independenți înregistrat vreodată în istoria alegerilor parlamentare din Republica Moldova. Cu toate acestea, niciun candidat independent nu a reușit să treacă pragul electoral în 1998. Cel mai bine clasat independent a fost Anatol Plugaru, care a acumulat puțin peste 1% din voturi.
Mai trebuie de spus că niciun candidat independent nu a reușit vreodată să obțină un mandat în Parlamentul Republicii Moldova.
„Voturi de aur” în Parlament
Știai că, de-a lungul anilor, multe hotărâri cruciale din Parlament au depins de un singur vot, numit neoficial drept „votul de aur”. Un singur vot putea înclina balanța, de exemplu, în alegerea președintelui țării sau învestirea unui Guvern.
Cel mai mediatizat caz a avut loc în 2009, când Partidul Comuniștilor (PCRM), condus de Vladimir Voronin, obținuse 60 din 101 de mandate în Parlament și avea nevoie doar de un singur vot în plus pentru a alege președintele. Aceasta, pentru că potrivit, Constituției, se cerea o majoritate de 61 de voturi. Și deși se cunoștea că în jurul acestui „vot de aur” s-au purtat negocieri dure, acesta nu a fost identificat. Respectiv, Parlamentul a fost dizolvat, iar în iulie 2009 au avut loc alegeri anticipate.
Totuși, noțiunea de „votul de aur” a fost folosită pentru prima dată în 1999. Și acel vot „de aur” i-a aparținut lui Ilie Ilașcu În aprilie-mai 1999, Parlamentul trebuia să învestească Guvernul condus de Ion Sturza, doar că la acea vreme coaliția de centru-dreapta (ADR) nu avea majoritate suficientă pentru validarea Guvernului, având doar 51 de voturi. Pentru ca Guvernul să fie învestit erau necesare 52 de voturi. Ilie Ilașcu, deținut politic în stânga Nistrului, a expediat o scrisoare Parlamentului prin care își exprima susținerea pentru Guvernul Sturza. Votul a fost decisiv și a salvat coaliția de atunci de un impas constituțional.
Cel mai neobișnuit deputat al Parlamentului
Ilie Ilașcu poate fi considerat cu siguranță unul dintre cei mai neobișnuiți deputați din istoria Parlamentului Republicii Moldova. El a fost ales în primul Parlament în 1990, pe lista Frontului Popular din Moldova. Deși era deja reținut în una din închisorile din stânga Nistrului. Mandatul său oficial a durat până la încheierea legislaturii, în 1994. Deci, el nu a putut să participe efectiv la ședințele parlamentare din cauza detenției, dar a rămas deputat cu statut oficial. Totuși, prezența lui pe lista deputaților a fost un adevărat simbol pentru multe generații.
Cea mai scurtă legislatură a durat doar două luni și jumătate
Cea mai scurtă legislatură a Parlamentului Republicii Moldova a durat doar două luni și jumătate, din aprilie până în iunie 2009. De ce atât de scurtă? Din cauza unui „vot de aur”. Deci alegerile parlamentare au avut loc pe 5 aprilie 2009, iar în Parlamentul ales majoritatea era deținută de Partidul Comuniștilor (PCRM), care avea 60 de mandate. În acea perioadă, potrivit Constituției, președintele era ales de deputați, și nu prin vot direct cum este în prezent. Pentru alegerea președintelui comuniștii aveau nevoie de 61 de voturi. „Votul de aur” nu a fost găsit, iar Parlamentul a fost dizolvat în iunie 2009. Pe 29 iulie 2009 au fost organizate alegeri anticipate.
Clădirea Parlamentului, asediată
Clădirea Parlamentului a fost locul mai multor proteste de-a lungul anilor. În fața Parlamentului, s-a scandat, s-au instalat corturi, s-au afișat pancarte, uneori chiar s-a cântat. Totuși, au fost cazuri și de asedierea propriu-zisă a clădirii. Cea mai cunoscută asediere a avut loc în aprilie 2009. După alegerile parlamentare din aprilie 2009, zeci de mii de oameni au protestat împotriva rezultatelor, acuzând fraude. Protestele au degenerat în violențe, iar manifestanții au pătruns în clădirea Parlamentului și în clădirea Președinției, provocând pagube materiale și ciocniri cu forțele de ordine.
Un alt caz memorabil a avut loc pe 20 ianuarie 2016, când mii de persoane s-au adunat în fața Legislativului pentru a-și exprima nemulțumirea față de felul în care a fost învestit noul Guvern în frunte cu prim-ministrul democrat Pavel Filip. Atunci manifestanții au spart o ușă din spate a Parlamentului, au intrat în instituție și s-au confruntat cu forțele de ordine. Deputații și miniștrii au fost evacuați printr-o ieșire laterală.
Deputată la Chișinău, îngrijitoare de bătrâni în Italia
În 2008 deputata neafiliată Valentina Cușnir s-a pomenit în centrul atenției publice, după ce a recunoscut la un post de televiziune că, pentru a-și întreține familia, a mers în vacanță în Italia la muncă.
După aceasta un deputat comunist, Semion Dragan, a interpelat conducerea Parlamentului pentru a afla dacă Valentina Cușnir a solicitat concediu în scop personal, dacă în această perioadă a încasat vreo suma de bani de la Parlament și dacă este în acord comportamentul Valentinei Cusnir cu legea privind statutul deputatului în Parlament.
Valentina Cușnir a spus că era nevoită să meargă la muncă peste hotare și nu vedea nimic ilegal în asta. Ea le-a reproșat comuniștilor ca, în timp ce ei „își încălzesc burta la soare”, ea e nevoită sa muncească. Deputata și-a continuat activitatea parlamentară, fără sancțiuni.
Documentul pe care Parlamentul îl modifică cel mai des
Cea mai des modificată lege în Parlamentul Republicii Moldova este, fără îndoială, Codul Fiscal, cu zeci de modificări pe an. Aceste modificări vizează domenii precum accize, impozitul pe venit, TVA, taxe locale.
În practica parlamentară este o normalitate, pentru că economia se schimbă constant, iar Codul Fiscal este instrumentul principal prin care statul adună bani pentru educație, sănătate, infrastructură și își adaptează politicile fiscale la realitate.
Cea mai des întâlnită profesie a deputaților
Cea mai des întâlnită profesie a deputaților din parlament este cea de jurist. Cel puțin în ultimele trei legislaturi, majoritatea aleșilor au avut studii în drept.
Pe locul al doilea se află economiștii – un număr semnificativ de deputați a declarat pregătire în economie sau finanțe.
Locul trei este împărțit între ingineri și pedagogi, profesii care continuă să fie bine reprezentate în forul legislativ.
Bătăi, îmbrânceli și replici dure
Dacă ești printre cei care cred că munca în Parlament înseamnă doar discuții calme și dialoguri constructive, s-ar putea să fii dezamăgit. Realitatea este alta: tribuna Parlamentului a fost, de multe ori, scena unor dueluri verbale dure, a îmbrâncelilor și chiar a bătăilor între deputați. Iată câteva exemple care, la timpul lor, au ținut cap de afiș în presă.
În 2012 deputații liberal-democrați s-au luat la harță cu cei comuniști chiar în timpul ședinței plenare. Altercatia a avut loc după ce liberal-democratul Valeriu Streleț a declarat în plen că deputații comuniști trebuie sa fie examinați medical pentru solicitările stupide. Aceasta după ce deputații din opozitie l-au acuzat pe premierul de atunci Vlad Filat că ar efectua deplasări peste hotare din banii statului, în timpul orelor de serviciu. Cât Streleț vorbea la microfon, Alexandru Cimbriciuc l-a împins pe Oleg Reidman, fapt ce a stârnit furia lui Iurie Muntean. Au urmat îmbrânceli între Cimbriciuc și Muntean, iar comunistul l-a lovit pe liberal-democratul.
În 2016, proiectul privind modificările în Legea cu privire la statutul municipiului Chişinău a încins spiritele în Parlament. La sfârşitul luării de cuvânt a liderului PL, Mihai Ghimpu, socialistul Grigore Novac s-a înfuriat şi a sărit la bătaie. Cei doi deputați au început să se îmbrâncească, alături de ei, venind mai mulți deputați liberali și socialiști.
Cu patru ani mai târziu, în 2020 parlamentarii au fost la un pas de bătaie. Aceasta s-a întâmplat când la ședința unde au avut loc dezbateri privind moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Chicu. În timp ce Ion Chicu a venit să prezinte raportul de la tribuna parlamentară, opoziția a protestat față de declarațiile premierului, scandând „Mincinosul, mincinosul” și lovind în obiecte. La un moment dat, deputații socialiști s-au ridicat și au încercat să calmeze opoziția, parlamentarii fiind la un pas de bătaie.
Și în 2023 deputații aproape că s-au luat la bătaie în ședința Parlamentului. Motivul? Inițiativa pentru înlocuirea în Constituție a sintagmei „limba moldovenească” cu sintagma „limba română”. Deputații BCS (Blocul Comuniștilor și Socialiștilor) au venit la tribună cu afișe pe care era scris „Nu vă bateți joc de Constituție”, „Moldova, Moldoveni, Moldovenesc”, „Referendum” și “Plecați” și au blocat ședința. Mai mulți parlamentari PAS s-au îndreptat spre grupul de protestatari, apoi le-au rupt afișele, iar cele două grupuri au început să se îmbrâncească, fiind iarăși la un pas de o bătaie generală.
