De Liuba Călăraș /Chisinau / Moldova.ORG/ — Nu este om care să nu aibă vicii sau slăbiciuni, indiferent dacă este o persoană publică sau una necunoscută, cuiva îi place berea și discuțiile despre politică, altcuiva Shopping Moldova și sunt foarte puțini dintre aceia care pur și simplu să creeze…
Toți vorbesc despre evenimente minore, despre filme sau deputați, și mai puțini despre adevăratele individualități ale neamului românesc. Iar atunci când se vorbește despre aceștia se spun cuvinte mari într-un timp foarte scurt, ca după aceea să se uite de ei de parcă nici nu au existat. Li se dedică poeme și cântece emoționante, ca mai apoi să fie ignorați sau chiar blamați.
Preferăm să fim comuni, mediocri și mărginiți din motivul că e prea grea povara realității noastre. Ne-am obișnuit într-atât cu infantilismul social, încât viciile noastre au devenit o normalitate. Nu suntem demni de-a fi frați cu acel om, care a avut o singură slăbiciune majoră pe lângă cusururile nesemnificative… Nu, nu e un astru, e doar un om și încă ce OM ! Dacă acel cineva bea berea pentru a-și potoli setea sau își pune haina pentru a arăta bine și a crea impresie. Atunci acest OM, a cărei pasiune era poezia, mai avea și o slăbiciune pentru mama, limbă și Patrie, deoarece, spunea el: “Pot fi remodelaţi prin intermediul poeziei cei care au o sensibilitate poetică înnăscută.
Dar lumea, în general, nu poate fi remodelată. Ea a rămas aşa cum a fost cu două mii de ani în urmă: lacomă, războinică, invidioasă, egoistă, superficială, trufaşă, deşi de două mii de ani Biblia, ca expresie a celei mai tulburătoare poezii, o tot remodelează. Poezia, însă, ne dă o speranţă că lumea poate fi reformată.
Ne hrănim de-o veşnicie din această speranţă.“ Cine altcineva ar fi dat o noțiune atât de limpede patriotismului, dacă nu cel cu care se identifica ?! În viziunea lui Grigore Vieru: ”Patriotismul nostru se deosebeşte radical de patriotismul altor popoare. Patriotismul nostru înseamnă apărarea permanentă a Limbii Române, a Bisericii strămoşeşti şi a Istoriei românilor – valori aflate necontenit în mare primejdie”, ( sursa grigorevieru.md). Și mamei ?! ”Ușoară, maică, ușoară, / C-ai putea să mergi călcând/ Pe semințele ce zboară/ Între ceruri și pământ./ În priviri c-un fel de teamă,/ Fericită totuși ești/ Iarba știe cum te cheamă,/ Steaua știe ce gândești, ( ”Făptura mamei”).
Pe lângă marii poeți ai literaturii române – Mihai Eminescu, Octavian Goga, George Bacovia – Grigore Vieru a fost o continuiatate a descendenței literare. Slăbiciunele au fost cele care l-au consacrat ca poet emerit al poporului și tot acestea sunt cele care i-au provocat suferința poetică. Dacă părinții noștri au crescut cu poezii despre pionieri și comunism, atunci generațiile mai tinere, pe bună dreptate se pot considera norocoase.
De la el, ”fratele lui Eminescu”, am învățat să cântăm dragostea de țară, mamă și limba română. Fie ca pe lângă viciile pe care le avem să asimilăm și marea slăbiciune a poetului Grigore Vieru.
Sculați-vă, sculați-vă, sculați-vă
Din somnul cel de moarte!
Salvați-vă, salvați-vă, salvați-vă
Prin limbă și prin carte!
”Salvați-vă prin limbă”, Grigore Vieru
