De Cătălina Gromov
Chișinău (Moldova.ORG) — Plâng pietrele, plâng norii, mai plânge un popor, căci amintirea vostră-i efect nemuritor! Sunt 18 ani de cînd cele două inimi gemene, Doina si Ion Aldea Teodorovici, s-au stins… Azi țara e acoperită de mantauă cenușie a unui doliu trist! Peste tot răsună piesele vii, comori inestimabele, cântate de Ion Aldea Teodorovici și vocea dulce a Doinei. La mormantul cuplului din cimitirul de pe strada Armeneasca sunt depuse o "mulțime imensă" de flori. Pentru a 18-a oară mormîntul soților e acoperit de lumânări ce ard sfioase sub melodiile patriotice, de dragoste, dor și limba română.
Acest fapt zguduitor și neânțeles până azi, a lăsat milioane de semne de întrebare: "De ce?"
În noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992, Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, cei doi cântăreţi, care au militat pentru unirea Basarabiei cu România, şi-au pierdut viaţa într-un accident rutier. Maşina cu care se deplasau de la Bucureşti spre Chişinău a intrat într-un copac, la 49 de kilometri de capitala României, în dreptul localitatii Coşereni. În mașină se aflau patru persoane, șoferul și însoțitorul au scăpat fără nici o zgârietură în timp ce Ion și Doina, aflați pe bancheta din spate, au fost striviți între greutatea mașinii și copacii de pe marginea drumului. În acel moment, moartea soţilor Teodorovici a fost percepută ca o tragedie naţională. Nu se cunoaște nici până astăzi ce ar fi produs acest accident cutremurător, pentru că prietenii cuplului, familia și cei care i-au îndrăgit consideră că este vorba de o crimă pusă la punct de către persoane care nu ar fi fost de-acord cu lupta cuplului pentru adevăratele valori ale neamului.
Stranie este dispariția numelor talentate… Regretatul Grigore Vieru, unul dintre cei mai buni prieteni ai familiei Aldea Teodorovici, a dispărut în aceleași circumstanțe, iar toate aceste întrebări fără de răspuns lasă spaimă peste întreg poporul român.
„Crima premeditată sau accident în cazul soților Ion şi Doina Aldea Teodorovici?“. Cert este că nici pâna astăzi şoferul mașinii nu a fost condamnat pentru accident, iar celălalt pasager a dispărut fără urmă.
“Personal, n-am fost solicitat pentru nici o anchetă și acest lucru ma miră. Îmi este foarte greu să spun dacă a fost crimă sau accident. În ultima vreme, Ion şi Doina îmi povesteau că, au fost nopți, în care erau amenințati prin telefon cu moartea. Mi-au arătat și niste scrisori cu un conținut amenințător. Sunt lucruri care mă fac să cred că accidentul a fost unul gândit din timp, dar nu pot afirma. Mai stiu că cel care era lângă șofer în noaptea de pomină a disparut“, declara în 2004 pentru “Ziarul de Gardă” poetul Grigore Vieru.
Trec fiori, la gândul că viața este atât de crudă și nederaptă, încât să-i fure pe cei mai buni! Grigore Vieru, Ion și Doina Aldea-Teodorovici vor rămîne veșnic în amintirea neamului – Eroii talentați, ce și-au dedicat viața viitorului Patriei și care ne-au lăsat adevărate capodopere de artă.
Acele piese nemuritoare ale cuplului care răsună an de an, și la toate festivalurile naționale- mișcă până și pietrele. Soții Teodorovici şi-au dedicat viaţa şi activitatea lor unui ideal înălţător: păstrarea spiritualităţii româneşti. Se presupune că pentru prima oară cei doi au cântat împreună la o seară de creaţie a poetului Grigore Vieru.
Cele două inimi gemene s-au zbătut pentru dreptate, pentru limba română și pentru ca oamenii să înțeleagă ce înseamnă iubirea. Soții au format un cuplu perfect acasă și pe scenă. Ion a scris peste 300 de cântece – de dragoste, patriotice, pentru copii, dar și melodii pentru filme și spectacole dramatice. Când era mai trist, scria muzică sacră. Împreună au militat pentru unirea Basarabiei cu România. Au optat pentru revenirea la limba română și grafia latină. Soții Teodorovici sunt primii care în anii 90′ au cântat despre limba română, Eminescu (pe care l-au reintrodus astfel în cultura din Republica Moldova). Pentru că multe din piese erau incomode pentru guvernarea de atunci, Ion își lua chitara și împreună cu soția sa cutreierau satele Moldovei. Foarte des treceau Prutul unde mergeau, așa cum spuneau ei, tot acasă.
Cei doi neîntrecuți cântăreți, nedespărțiți în moarte ca și în viață, au rămas să-și doarmă somnul de veci alături, lângă biserica vechiului cimitir al Chișinăului. Amintirea lor va dăinui mereu în sufletele celor care i-au cunoscut, cei care s-au îndrăgostit de piesele lor, dar și care au luptat alături de ei pentru viitor neamului nostru românesc.
