Povestea mea preferată din copilărie era Prost, mai prost ca proștii. Acum, uneori am senzația că ne-am mutat cu toții în povestea copilăriei. Și tot ce face guvernul, parlamentul, președinția – e să întărească acest sentiment, să-mi demonstreze că da, nimeni nu-i mai prost ca noi; da, nimeni nu-i mai analfabet ca noi; da, nimeni nu-i mai corupt ca noi!
Noi suntem cei mai proști din Europa și suntem pe cale să devenim cei mai proști din lume. Nu știm să citim și nici cu știința nu ne împăcăm, despre asta acum câteva zile a scris Gheorghe Erizanu, deși jurnalele de știri au încercat să îngroape informația undeva în weekend. Zilnic vedem în schimb cazuri de corupție și de prostie amendată în justiție. Și, care ar fi soluția? Ne răspunde președintele Timofti: salarii mai mari pentru judecători!
Un profesor, cu gradul I, cu vechime de 40 de ani, nu ia cât un judecător înainte de-a i se mări salariul. 5 400, cât ia un judecător, pentru un profesor ar fi ca o mană cerescă. Dar nu, profesorii vor lua în continuare cât iau. Când analfabetismul crește – să dăm salarii de 18 000 judecătorilor! Așa ceva se numește “consolidarea independenţei magistraţilor şi combaterea corupţiei”, iar eu credeam că de fapt se numește încurajarea corupției în structurile statului.
Poate că președinte Timofti ne-a crezut și mai proști decât suntem, că în analfabetismul nostru nici nu vom sesiza triplarea salariilor judecătorilor, foștii lui colegi. Poate că președintelui nu prea i-a plăcut la școală, în schimb să fie judecător – da, și atunci asta ar fi o scuză pentru proști.
Nu credeam că îi voi da vreodată dreptate lui Dodon, dar iată că a venit momentul. Dodon are dreptate când vorbește de protecționismul președintelui. Și președintele Timofti ar trebui să se gândească la asta, cum a ajuns să-i facă publicitate lui Dodon. Noi suntem proști, nu birocrați încurajați de Timofti – n-avem de unde ști. Pe învățământ nu se dau doi bani, dar pe băieții cu nodul la cravată mai mare decât capul – se dau portofele grase. Să ne judece!
