De Victoria Ungureanu / Chişinău / Moldova.ORG/ — Mii de studenţi pleacă anual în America. Unii pentru experienţă, alţii pentru a mai aduna nişte bani. Majoritatea, reîntorcându-se acasă, îşi mai doresc să mai trăiască o astfel de experienţă. America le oferă tinerilor posibilitatea de a face o distincţie între ceea ce au în Republica Moldova şi ceea ce obţin în câteva luni departe de casă.
Italia, Spania, Portugalia sunt cele mai solicitate destinaţii pentru moldovenii de toate vârstele, aceste ţări găzduiesc mii de cetăţeni de ai noştri, care îşi trăiesc liniştit viaţa departe de casă. Unii au ajuns să se stabilească acolo cu întreaga familie. De ce spun o viaţa liniştită? Pentru că în Republica Moldova, cetăţenii acesteia au parte de o viaţa stresantă. Cum poţi trăi liniştit când preţurile cresc, fie la benzină, fie la pâine şi la toate celelalte produse alimentare, iar salariile, pensiile rămân la fel de mici?
O studentă care a trăit o experienţă frumoasă timp de câteva luni în America, ne aduce un simplu exemplu, declarând: "în McDonalds poţi mânca de 5 dolari tot ce vrei, aici mănâncă cei săraci". Câţi din voi mai ţineţi minte când aţi fost utima oară la McDonalds? De obicei, aici îşi aduc părinţii copii o dată în an, de 1 iunie şi atunci sunt alintaţi la modul superficial. Nimeni nu neagă că America e o ţară mai dezvoltată decât Moldova, dar cum rămâne cu adevărul privind salarii mici şi preţuri mari?
Majoritatea cetăţenilor Republicii Moldova, fie pensioneri, fie cetăţeni simpli, având un salariu mizerabil, îşi pun zilnic aceleaşi întrebări. Când voi avea un salariu mai mare? Când nu mă voi mai gândi cu ce îmi voi hrăni copii? Când nu mă va stresa adevărul că preţurile cresc? Dintr-un salariu european sau american reuşeşti să te întreţii şi să duci o viaţa cel puţin liniştită, chiar dacă nu luxuoasă şi îndestulată. La noi însă, mulţi trăiesc cu frica zilei de mâine, puţin trăiesc in lux sau sunt mai mulţi? Nu ne mai miră ideea că conaţionalii noştri nu vor să se reîntoarcă în ţară. Ai la ce te întoarce? Pe când o ţară străină îţi oferă un salariu din care îţi poţi întreţine familia, chiar dacă nu lucrezi acolo ca profesor, medic, aşa cum munceai în Moldova. În ţărişoara noastră, nici studiile superioare nu te scăpă din braţele "stresului" zilnic, despre care am vorbit mai sus.
Paradoxal, dar adevărat, este că nici cu un salariu european nu-ţi poţi permite o viaţa luxuoasă sau cel puţin mai liniştită în Moldova. Dacă un moldovean, departe de casă fiind, are un salariu în jur de 600-800 euro, (dacă mai scoatem cei 300 euro, pentru cazare si mâncare), atunci în Moldova are nevoie de aproximativ aceeaşi sumă, pe timp de iarnă când sumele la facturi cresc. Şi asta doar superficial, pentru a avea strictul necesar şi pentru a continua să numeri banii şi zilele până la noul transfer de bani. Dacă luăm în calcul preţurile, atunci suntem deja în spaţiul UE, dar dacă ne referim la salarii, atunci nu ştiu în ce spaţiu ne aflăm…
Politicienii, oricare ar fi orientaţia politică, ne ademenesc cu promisiuni, în care, la drept vorbind, nici ei nu cred, dar nici nu îndrăznesc să recunoască. Nu o dată am auzit că Republica Moldova va reuşi să depăşească criza politică şi cea constituţională, criza economică şi astăzi continuăm să găzduim aceste crize chiar dacă politicienii noştri ne-au promis şi ne mai promit că vor fi eliminate.
Toate-s bune şi rele-s toate…
Fericirea materială a moldoveanului continuiă să fie supusă riscului de a nu se ivi în anii următori. Nici granturile, nici salariile europene nu ne scapă din braţele fricii materiale. Frica zilei de mâine, poimâne, de peste o lună, un an….frica viitorului.
