Pactul de neagresiune încheiat între Uniunea Sovietică şi Germania nazistă în 23 august 1939 a şocat în epocă întreaga opinie publică europeană, inclusiv cea sovietică şi germană, partidele comuniste europene dar şi, mai ales, statele din estul Europei. Antinazismul era pentru propaganda bolşevică una dintre temele cele mai recurente în anii 1930, iar anticomunismul, de rând cu antisemitismul – una dintre cele mai importante caracteristici ale doctrinei naţional-socialiste.

Pe 23 august se implinesc sapte decenii de la un eveniment care a deschis calea pentru atacul Germaniei naziste impotriva Poloniei, deci a inaugurat seria de agresiuni criminale care s-au soldat cu supremul carnagiu cunoscut pana atunci de omenirea civilizata. Pregatit cu minutie in tratative secrete derulate la Berlin, unde partea sovietica era reprezentata de ambasadorul Vladimir Dekanozov (ofiter NKVD, unul dintre aghiotantii si confidentii lui Lavrenti Pavlovici Beria), Pactul a fost semnat la Moscova, in prezenta unui Stalin-Djugasvili ranjind satisfacut, de catre ministrul de externe al celui de-al Treilea Reich, Joachim von Ribbentrop si de catre omologul sau sovietic, Viaceslav Mihailovici Molotov.

De câte ori a fost condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov? De multe ori. Şi în multe locuri. De fiecare dată când a existat şansa unui protest antisovietic sau de fiecare dată când populaţiile ocupate de regimul comunist au dorit să-şi marcheze ferm despărţirea de Imperiul Roşu. Pactul Ribbentrop-Molotov este un reper pe care încă nu îl putem evita.