A făcut balet în Republica Moldova, România, iar de câțiva ani s-a stabilit cu traiul în Statele Unite ale Americii. Deși talentul său este apreciat peste ocean, iar numele lui Denis Vezetiu a fost de mai multe ori publicat în presa internațională, cel mai mare vis al dansatorului rămâne să revină acasă. Mai multe detalii despre cariera tânărului artist citiți într-un interviu acordat pentru portalul de știri Moldova.ORG.
– Denis, povestește-ne te rog cum ai început să practici baletul?
– Totul a început atunci când mama m-a adus la o școală de dans. Inițial era mai mult alegerea ei decât a mea, dar cu timpul am îndrăgit această artă. Eu pe atunci aveam doar cinci ani, ce înțelege un copil la această vârstă. Situația s-a schimbat când am fost acceptat la Colegiul de Coregrafie din Chișinău. Aveam vreo zece ani când dintr-un colectiv de dans am fost acceptat la colegiu ca să-mi continui studiile ca dansator profesionist. Pentru mine a fost un pas important spre scena mare și desigur mai multe repetiții, spectacole, primul contact cu publicul. E imposibil să uiți emoțiile și energia pe care o primești de la spectatori atunci când ești abia la început de cale. După colegiu a urmat Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, iar în ultimul an am făcut practica la Teatrul Național de Opera și Balet din Chișinău. După ce am finalizat studiile la Academie am fost acceptat la Opera Națională București unde am dansat timp de un an în calitate de solist.
– Cât de greu îi este unui balerin la început de cale?
– E destul de dificil. Înaite de a fi acceptat la Colegiu a trebuit să trecem trei concursuri, în plus eram trei copii pentru un singur loc la studii. După ce treceai cu brio toate probele, la fiecare jumătate de an erai examinat din nou ca să analizeze cât de bine te descurci. Cel mai greu a fost să mă conformez faptului că trebuie să stau în sală și să repet pe când eu ca orice copil doream să ies cu prietenii, să mă joc și multe altele.
– Ce îl ajută pe un simplu dansator să devină profesionist: talentul, studiile sau munca de zi cu zi?
– Pentru mine a fost un amestec din toate trei. Studiile m-au ajutat să-mi formez o bază, talentul să ajung acolo unde mi-am propus, iar munca de zi cu zi – să mă mențin în formă. Dar cel mai mult m-a ajutat curiozitatea, dorința de a învăța ceva nou și faptul că niciodată nu m-am oprit la ceea ce am reușit să obțin. De asemenea, este foarte important să fii deschis la critici, comentarii, observații și nu doar să le asculți, dar să înveți ceva din ele.
– Ai fost balerin la Teatrul Național de Operă „Maria Bieșu” din Moldova, apoi la cel din România, după care te-ai stabilit în SUA. Ce te-a determinat să-ți continui cariera peste ocean?
– În anul 2007 am dansat într-un turneu din SUA, iar în timpul turneului am fost invitat să colaborez cu Compania Manssas și eu, dornic după experiențe noi, am acceptat. Mi-a plăcut foarte mult, am avut parte de spectator primitori, mai ales când ajungeam în vreun orașel mic unde nu s-a dansat balet de mult timp. De fapt după fiecare spectacol primești o energie aparte ce nu poate fi descrisă prin cuvinte.
– La moment dansezi în trupa Columbia City Balet. Cum ai ajuns acolo?
– După trei ani de dans în Manssas am primit un contract în Compania Omaha Nebraska unde am fost dansatorul principal timp de două sezoane. Dar din cauza temperaturilor reci din acea regiune am fost nevoit să caut o companie de dans undeva mai la Sud, astfel a apărut ocazia de a dansa la Columbia City Balet, unde am rămas până în prezent.
– Cum e să faci balet într-o țară în care predomină dansul modern?
– Poate la prima vedere pare că predomină dansul modern, în realitate sunt aproximativ la același nivel. Cu timpul totul se modifică, uite că baletul clasisic suferă și el schimbări. Dacă o artă nu evoluează, ea moare. Baletul de astăzi e total diferit de cel acum 10 ani în urmă. Trăim într-o epocă a consumatorilor, iar oamenii s-au deprins să vadă la televizor mai mult show. De aceea, baletul a început să aducă pe scenă nu doar un simplu dans, dar un dans cu o istorie, un mesaj, astfel ca publicul să rămână flămând și să mai vină la spectacolele tale.
– Există vreo diferență dintre baletul din Moldova sau cel din SUA sau indiferent de țară dansul rămâne dans?
– Dansul este o limbă internațională, eu nu cred că există vreo diferență dinte baletul unei țări sau a alteia, poate doar unele elemente. În orice caz, dacă trebuie eu acum îmi fac bagajele și mă duc să dansez în altă parte, nu ar fi vreo problemă.
-Cu ce se ocupă Denis Vezetiu în afara orelor de balet?
– Îmi place foarte mult grădinăritul, iar un prieten mi-a oferit în spatele casei lui un teren unde creștem pepeni, roșii, avocado, ananas, morcov sau pătrunjel. Asta e un fel de dor de casă, dar și faptul că trebui să mă alimentez corect, iar în SUA e cam greu să găsești produse ce nu dăunează sănătății. Pe lângă orele de balet mai am un job, sunt bucătar la un restaurant raw vegan, unde prepar mâncare crudă, netratată termic.
– Cum ar arăta o zi obișnuită din viața unui balerin?
– Nu cred că o zi din viața unui balerin se deosebește foarte mult de cea a unui om obișnuit, poate doar că avem foarte multe repetiții, apoximativ șase ore, iar după orele de dans deja plec la al doilea job, unde gătesc. Mai nou vreau să devin profesor și cred că începând cu 1 septembrie voi preda la o școală privată de balet.
– Care sunt planurile tale de viitor?
– Sincer, vreau forte mult să mă întorc acasă. Știu că va fi greu și că situația economică din Moldova nu e tocmai favorabilă pentru oamenii artei, dar sper că vreo dată îmi va reuși. Pâinea din străini e bună, dar nu se compară cu cea de acasă. Dacă voi reveni în Moldova probabil aș încerca să deschid o școală de dans.
– Dacă ar fi să oferi niște sfaturi balerinilor ce se află la început de cale, care ar fi acestea?
– Să nu se teamă să dea întrebări, oricare ar fi acestea, chiar și incomode, să fie deschiși către schimbări și să nu le fie frică de aventuri.
Interviu realizat de Irina Titica
