Connect with us

Opinii

Aspecte privind reglementarea cinematografiei în regiunea transnistreană

Publicat

pe

La 7 martie 2017 liderul regiunii transnistrene Vadim Krasnoselischii a semnat legea cinematografiei, adoptată de sovietul suprem la 22 februarie curent. Norma respectivă stabilește cadrul juridic al politicii transnistrene în domeniul cinematografiei, ca parte integrantă a culturii și artei protejate de entitatea secesionistă și va intra în vigoare peste șapte luni.

Așadar, politica transnistreană în domeniul culturii cinematografice stabilește următoarele priorități:

  • Producerea filmelor naționale (de lung metraj, documentare și de animație) și popularizarea acestora;
  • Producerea de filme pentru copii și tineri;
  • Promovarea celor mai bune mostre de filme internaționale de semnificație social-culturală majoră.

În continuare, ne-am propus să analizăm substratul reglementării respective prin prisma accesibilității acestui serviciu public, premiselor și efectelor acestui act asupra culturii regionale, cât și a aspectelor privind promovarea cinematografiei din afara regiunii. Opiniile exprimate sunt exclusiv ale autorilor, bazate pe o analiză juridică și expresă a actului normativ vizat.

Așadar, în regiunea transnistreană, doar cetățenii au dreptul la libertatea creației și doar administrației de facto îi revine sarcina promovării și dezvoltării culturii în societate. Pornind de la aceste reglementări ale Constituției regionale din 1995 se prezumă o restricționare directă a libertății creației, exprimării, cât și dezvoltării culturii. Reiese că valorile culturale agreate de administrația de facto au viabilitate în regiune, pe când, alte opinii ar putea fi interzise sau limitate. Legea cu privire la cultură din 1997 prevedea obligația cetățenilor în păstrarea valorilor culturale ale tinerei republici.

În percepția acelei legi, locuitorii urmau să păstreze integritatea monumentelor moștenite, cu precădere sovietice, teatrele, muzeele, etc. La nivel declarativ, ca și multe alte acte normative locale acea lege garanta drepturile și libertățile cetățenilor în sfera culturii, cât și proteja drepturile constituționale ale cetățenilor la activități culturale, însă nu definitiva principiile și valorile culturii transnistrene. Norma respectivă a fost modificată neesențial în 2007 pentru a corespunde rigorilor Federației Ruse.

Prima tentativă de a reglementa cinematografia a avut loc în 2005. Pe atunci, Centrul republican de film a propus un proiect de reglementare a pieții cinematografice transnistrene, care nu a avut sorți de izbândă. Autorii susțineau că Transnistria ar putea produce filme de cronică, doar că ar fi nevoie de susținere financiară a proiectelor respective. Abia în 2016 s-a revenit la proiectul respectiv. Dezbateri publice nu au avut loc or în regiune transparența decizională este asigurată doar de administrația de facto, nefiind necesară intervenția și opinia societății civile.

Legea cinematografiei prevede că atât cetățenii, cât și străinii au dreptul de a exercita activități cinematografice profesioniste și amatoare. Însă, doar cetățenii pot înființa asociații obștești ale lucrătorilor în cinematografie, de a desfășura activități educaționale, caritabile și de altă natură în domeniul cinematografiei, care nu e interzisă. Doar cetățenii au dreptul să promoveze cinematografia în instituțiile de învățământ sau alte instituții. Criteriul cetățeniei este obligatoriu pentru producătorii de filme, actorii principali, operatorii și montatorii. Străinii sunt admiși în echipa de filmare în proporție de 30% din staff.

Filmele pot fi produse în rusă, ucraineană și moldovenească (cu grafie chirilică) și nu trebuie să conțină elemente pornografice sau injurie. Apriori, condiția cetățeniei este abuzivă și contrară principiilor fundamentale.

O producție de film internațională va fi posibilă doar dacă sunt semnate acorduri internaționale cu Tiraspolul în acest sens. Producătorii își pot alege singuri mecanismul de finanțare a peliculei, excepție fiind situația finanțării proiecției din mijloacele bugetare, pentru care este necesară o aprobare.

La fel, norma respectivă prevede că pe teritoriul regiunii, retransmiterea de filme, importate din străinătate, poate fi efectuată pe baza acordului privind transferul pentru o perioadă determinată a drepturilor de autor de la distribuitori către vânzătorii de filme cu certificate de rulare eliberate pe teritoriul Federației Ruse. Excepție sunt filmele, importate din străinătate pentru afișarea în cadrul festivalurilor internaționale de film.

Mențiunea privind aplicarea normelor ruse în regiune poate fi, fie o eroare tehnică de la un copy paste a legii rusești, fie respectarea angajamentului dispus de liderul regiunii privind ralierea la standardele Federației Ruse. Cert este că acest certificat de rulare este important pentru retransmiterea filmelor închiriate, lipsa acestuia poate atrage consecințe. Filmele prezentate trebuie să fie titrate și doar în încăperi special amenajate. Producătorii pot solicita  finanțarea peliculelor transnistrene doar în proporție de 50% din costul filmului.

Legea nu este explicită la capitolul politicii în domeniul cinematografiei, atribuțiilor organelor executive sau de profil, a condițiilor de acces pe piața locală a rulajului internațional sau cu privire la patrimoniul cinematografic, inclusiv răspunderea pentru încălcarea normei respective. În opinia noastră, din cauza neclarităților și normelor limitative suntem de părerea că există spațiu pentru repercusiuni atât în adresa producătorilor cât și a locuitorilor regiunii.

Centrul pentru Studierea Consecințelor Conflictului transnistrean

Este angajată în domeniul media încă din 1999. Timp de 14 ani, a fost reporter la Agenția de Stat Moldpres, apoi a lucrat la Flux și portalul Arena. Face parte din echipa Moldova.org din 2014.

Citește mai departe
Advertisement

Opinii

Replica lui Dorin Dusciac la scrisoarea lui Alexandr Baikalov către Trăian Băsescu

Publicat

pe

De către

Textul de mai jos este o replică pe care o adresez lui Aleksandr Baikalov, în urma publicării unui material semnat de acesta, pe site-ul www.moldova.org . Unele fragmente au apărut în mai multe comentarii pe care le-am scris la diverse postări apărute pe rețelele de socializare. Sunt inserate și unele idei pe care le-am formulat recent într-un schimb de e-mailuri generat de scrierea lui A. Baikalov. Materialul care a generat controversa poate fi accesat la această adresă.

În prima parte a articolului său, sus-numitul autor efectuează o trecere în revistă, destul de hazardată și documentată în mod dubios (unul din link-uri conduce către o petiție de pe facebook, în favoarea redeschiderii Aeroportului Internațional Bălți… sic!) a mai multor aspecte din istoria orașului Bălți. Într-o înșiruire de 6 puncte formulate în mod arbitrar și fără nicio legătură logică între ele, autorul ne vorbește despre prezența autorităților române în Bălți în perioada interbelică, rolul jucat de comunitatea evreiască în dezvoltarea acestui oraș, despre Holocaust, crimele săvârșite de autoritățile sovietice, două călătorii (care ar fi tranzitat orașul Bălți) ale lui Antonescu, niște momente din istoria arhitecturală a urbei, cultura minorității evreiești din România de astăzi, despre unele legi promovate de cartre anumiți oameni politici din România, etc.. Toate acestea, învăluite de o misterioasă „lumină” care străbate în întunericul acestor enumerări, și pe care (deh, așa-i viața…!) – unii o au (generează…?!), alții nu. Vădit ambalat de amploarea constatărilor sale, autorul se revoltă curajos împotriva „încercării de relativizare a Holocaustului la Bălți”, doar că „uită” să ne spună și nouă cine anume, unde și când – a încercat să relativizeze acea pagină neagră a istoriei noastre (?!). Ca un fel de preambul pentru ceea ce va urma, apare și cireașa de pe tort a acestei prime părți – întrebarea, pe care Baikalov o adresează fostului Președinte al României, Traian Băsescu: „Condamnați și Dvs minimalizarea sau/și negarea Holocaustului la Bălți?” Ce întrebare! Adresată cu tupeu celui care a instituționalizat în România studierea minuțioasă și condamnarea crimelor săvârșite în trecut de către regimurile totalitare, celui care a deschis și desecretizat arhivele, și astfel a permis manifestarea adevărului, inclusiv despre momentele cele mai dramatice ale istoriei spațiului românesc! Întrebarea respectivă este mai mult decât o simplă provocare: scopul ei este să pregătească cititorul pentru ceea ce urmează, adică pentru găsirea, condamnarea și executarea „vinovaților”!

Rechizitoriul nu întârzie să apăra. Chiar în partea a doua, fără nici un fel de introducere prealabilă, fără nici un fel de construcție logică a vreunui context și fără vreo invocare a unor argumente, apare în scenă „marele vinovat”: Partidul Unității Naționale, și „naționaliștii” din conducerea acestei formațiuni politice. În mod voit, Baikalov creează o legătură (absolut inexistentă în realitate) între ororile săvârșite de regimurile totalitare din anii 1930 și 1940, și conducerea de astăzi a Partidului Unității Naționale. Se efectuează, cu bună știință, un transfer de responsabilitate, finalitatea fiind crearea unui amalgam pe care nu ezit să-l calific drept monstruos. Trasarea oricărui tip de paralelă sau asimilare între regimele totalitare din perioada respectivă (legionar, apoi regimul Antonescu, apoi sovietic de ocupație), ororile săvârșite de aceste regimuri (inclusiv lagărele de exterminare a evreilor) – și Partidul Unității Naționale de astăzi – este o escrocherie intelectuală, un impardonabil fault moral. În context, îmi permit să amintesc că anume scurtăturile morale și aproximările ideatice au stat la originea regimurilor totalitare pe care le menționează Baikalov. Pentru a ilustra modul în care se construiesc aceste scurtături, mă văd nevoit să citez direct de la sursă:

“În acest context este foarte îngrijorătoare ascensiunea argumentului naționalist în discursul mai multor unioniști, inclusiv a celor care vă înconjoară în PUN. Mai mult decât atât, Dvs. și cu mine suntem unioniști, precum unioniști se consideră și cei care vă înconjoară. Dar oare ce înseamnă a fi unionist? Să-i numești public pe basarabenii rusofoni coloana a 5-a, să strigi cemodan – vokzal – Rossiya! (valiza – gara – Rusia în rusă)? Unionismul meu nu este cel al acestor persoane. Isterie, distrugere, învinuirea altora de propriile eșecuri, sălbăticie, absența culturii generale, primitivism, complexe personale și o profundă beznă spirituală la care se adaugă ignoranța totală cu privire la ceea ce este România de astăzi…”

Cum poți să răspunzi la asemenea inepții…? Încerc, deși nu este deloc simplu… În ultimele luni am participat personal la mai multe ședințe, reuniuni, mitinguri, întruniri organizate de Partidul Unității Naționale, inclusiv la mai multe reuniuni publice cu participarea domnului Traian Băsescu, Președinte de onoare al PUN. Niciodată, și în nici un fel de context, la manifestările noastre nu au fost vociferate chemări xenofobe, anti-rusofone, lozinci de tipul celei evocate de autorul articolului, sau orice alt fel de adresări sau invective bazate pe discriminarea pe criterii de etnie, rasă, religie, etc. Nici cei care au luat cuvântul, nici persoanele prezente în audiență la aceste întruniri – nu au manifestat vreo atitudine de genul celei pe care o insinuează A. Baikalov. Mai mult decât atât: la reuniunile noastre publice participă mereu și mulți reprezentanți ai minorităților etnice din Republica Moldova – oameni sinceri și deschiși, cu destulă pregătire intelectuală, conștienți de avantajele Unirii, și gata oricând să voteze pentru reunificarea celor două state românești. Toate acuzele de „sălbăticie”, „isterie”, „distrugere” și altele de acest gen formulate la adresă noastră – sunt niște crase exagerări, niște minciuni și niște invenții răuvoitoare. De altfel, nimic nou sub soare: să ne aducem aminte de faptul, că lozinca invocată de autor în scrierea sa – a fost nimic altceva decât o creație a KGB-ului sovietic, care a strecurat-o la începutul anilor 1990 la mitingurile mișcărilor de eliberare națională din fostele republici unionale, cu scopul de a discredita liderii acestor mișcări, și de a-i învinui ulterior de „naționalism”. Iată că la peste un sfert de secol, nimic nu e de prisos, atunci când scopurile sunt aceleași. Nu-i așa, Aleksandr?

Lucrurile, însă, nu se opresc aici. În următorul punct, tot noi, cei din PUN, suntem învinuiți că „din cauza noastră deja de 26 de ani lucrurile nu se schimbă”, că suntem niște „cadre reciclate”, etc. Iată extrasul la care mă refer:

“Considerați că cei care vă înconjoară în partidul PUN reprezintă o forță nouă, proaspătă, nu sunt reciclați inclusiv din trecutul așa zis glorios sovietic, sunt o forță capabilă să motiveze singură (fără carismă Dvs.) păturile importante ale populației din actuala Republică Moldova? Oare această formațiune reprezintă oameni care nu sunt cunoscuți pentru promisiuni deșarte? Mulți dintre ei au fost în toate ramurile puterii de stat în Moldova: de la deputați în parlamentul Republicii Moldova până la miniștri și chiar președinte al Republicii Moldova. Dar ce au reușit aceștia în privința unirii? De ce după 26 de ani de promisiuni de la establishmentul moldovenesc unionist singurul lucru care rămâne stabil sunt însăși aceste promisiuni, dar nu și fapte?”

Toate aceste reproșuri – la adresa unui partid politic care există în această formă de mai puțin de jumătate de an (!!!), și în Biroul Permanent al căruia doar 4 persoane din 18 (!!!) au deținut funcții de demnitate publică (dna Ana Guțu, dl Anatol Șalaru, dl Alexandru Cimbriciuc și umila mea persoană). Până una-alta, aș fi curios să aflu și eu, cine anume dintre membrii PUN a fost „chiar președinte al Republicii Moldova” (sic!).

Ultima parte a articolului (intitulată, cu multă modestie „ROMÂNIA ȘI EU”… ?!), este o veritabilă apoteoză. După ce povestește mai multe aspecte din biografia sa și a familiei sale, și după ce nu uită să ne mai dea o dată din deget („naționalismul nu-și mai are loc într-o societate modernă”…!), autorul își rămâne fidel propriului său stil și nu ezită să-i înghesuiască în aceeași frază și pe fostul președinte al Germaniei Horst Köhler, și pe autorul Regulamentului Organic Kisseleff, și pe aviatoarea româncă de origine rusă, Nadia Russo.

De prolog nu vă mai spun nimic, vă las să descoperiți singuri motivele, pentru care Lech Walesa și Urho Kekkonen își dispută, în minunata lume nouă a lui Baikalov, întâietatea morală în procesul de înfăptuire a Unirii.

Cred că este momentul, să fac o precizare importantă. Mă pronunț cu toată fermitatea împotriva oricărui tip de cenzură. Libertatea de conștiință și de exprimare este garantată într-o democrație. Sunt un adept convins al libertății cvantului, și nu am întreprins niciodată (nici în viața privată, și nici în exercitarea responsabilităților publice care mi-au revenit) nici un fel de măsuri care ar limita cuiva acest drept fundamental.

Există, însă, o mare diferență între dreptul la liberă exprimare – și calomnie, recurgerea la generalizări și scurtături, atac la persoană, formularea prin insinuări a unor amalgamuri periculoase, exagerarea și propagarea unor minciuni crase. Anume aceste instrumente, folosite în mod extensiv de către Aleksandr Baikalov în scrierea sa (și care sunt îndreptate împotrivă multor persoane, inclusiv a mea) – mi-au trezit indignarea, și au constituit motivul pentru care scriu aceste rânduri. O astfel de scriere ca a sa – nu mai este „un simplu punct de vedere”, ci devine un instrument de luptă politică, bazat pe manipulare. Consider, că materialul scris de Baikalov – nu se încadrează în limitele deontologice, și îmi exprim regretul că a apărut pe site-ul www.moldova.org . Așa cum spuneam și într-unul din comentariile exprimate pe facebook – alegerea anume a acestui portal internet nu este deloc întâmplătoare, cunoscută fiind sensibilitatea autorităților americane (portalul www.moldova.org a fost înființat cu mai mulți ani în urmă grație organizației Moldova Foundation din Washington, DC) pentru orice chestiune legată de crime împotriva umanității (tragedia prin care a trecut comunitatea evreiască din Sud-Estul Europei în anii 1930 și 1940 fiind un exemplu de astfel de crime abominabile). Nu cred că exagerez zicând, că astfel de scrieri au menirea să discrediteze acele forțe din Basarabia, care luptă pentru democrație și pentru orientarea pro-vestică a spațiului dintre Prut și Nistru. Este o tactică mai rafinată, de a te pretinde „unionist” și a băga zarvă între adepții acestui curent. Singurii care se bucură atunci când în spațiul public apar astfel de materiale – sunt românofobii, cei cu reminiscențe ale gândirii sovietice, care azi doresc întoarcerea noastră în noaptea totalitară.

Voi încheia această replică printr-o remarcă de ordin personal. La Paris sunt mai multe grupuri de români (originari de pe ambele maluri ale Prutului), care promovează în mod activ Unirea. Unele dintre aceste grupuri sunt politizate, altele se definesc apolitice, etc. Acestea organizează în fiecare an zeci de manifestări unioniste, practic nu trece o lună sau o săptămâna fără că o astfel de manifestare să aibă loc în capitală Franței. În calitatea mea de participant (mai des) și organizator (uneori) al unor astfel de manifestări – nu prea am avut ocazia să-l văd pe Aleksandr activ și implicat. Nu este un reproș, este o constatare. Unionismul de canapea o fi el mai dulce și mai ușor de realizat, dar un lucru rămâne valabil: acesta nu va conduce la nicio revoluție. Nici măcar la una de catifea.

Dorin Dușciac

Doctor în fizică, inginer, Vicepreședinte PUN

Paris, Franța

Nota redacției: Nu considerăm relevantă legătura trasată de autor între conținutul articolului semnat de Alexandr Baikalov și faptul că portalul a fost lansat în 1997 la Washington. Moldova.org este un portal independent, iar articolul a parvenit în urma apelurilor repetate lansate de redacția noastră către membrii diasporei în care îi încurajăm să ne ofere texte spre publicare. 

Pe această cale reiterăm deschiderea redacției noastre de a publica puncte de vedere din diasporă și nu numai vizavi de ceea ce se întâmplă în Republica Moldova.

Citește mai departe

Opinii

Creșterea remitențelor completează pușculița BNM

Publicat

pe

De către

Ultimele date ale Băncii Naționale a Moldovei arată că moldovenii care muncesc în străinătate au trimis acasă echivalentul a 116 milioane USD în luna octombrie cu 19% mai mult față de aceiași lună a anului precedent, iar de la începutul anului 2017 suma totală a transferurilor a însumat echivalentul a 988 milioane USD.

Acest lucru ar putea favoriza majorarea rezervelor valutare ale BNM, care în prezent se ridică la 2,7 miliarde USD. Este opinia exprimată de către jurnalistul Victor Ursu în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic„.

Deși remiterile cresc, observăm  că volumul tranzacţiilor cu valută în casele de schimb valutar din Moldova s-a redus, în luna octombrie curent, faţă de luna precedentă, cu 9,4 la sută – pana la 341,6 mil USD. Potrivit Băncii Naţionale, volumul achiziţiilor valutei străine în cadrul CSV contra MDL s-a redus cu 12,3 la sută – pana la 245,9 mil USD în echivalent, iar volumul vânzărilor s-a redus cu 1%, la 95,7 mil USD.

În octombrie în raport cu luna precedentă, s-a redus atât oferta netă de valută de la persoanele fizice, cât și cererea netă de valută din partea agenților economici, cu 34.9 mil. USD (17.9 la sută) și cu 34.4 mil. USD (24.2 la sută), respectiv. O cerere și o ofertă redusă a dus la aprecierea dolarului cu 1,5% până la 17,43 lei.

Or, majorarea ofertei de la valută străină se va accentua în luna decembrie ca urmare a sărbătorilor de iarnă când o parte din moldovenii care muncesc în străinătate vor reveni acasă și vor face cumpărături schimbând valută. Pe de altă parte cererea de valută se va majora și din partea furnizorilor de resurse energetice în condițiile în care aceștia vor cumpăra valută pentru a plăti importurile de gaze și curent electric.

Deși în piață se atestă o reducere a ofertei cât și a cererii de valută străină BNM în luna octombrie a cumpărat din piață 80 milioane USD, iar rezervele au atins cota de 2,69 miliarde USD, în luna noiembrie banca centrală a mai cumpărata din piață 20 milioane USD, iar rezervele valutare au atins nivelul de 2,7 miliarde USD majorându-se cu 29 milioane USD. Cumpărările din piața a valutei străine au loc ca urmare a prevenirii aprecierii excesive a leului moldovenesc față de dolar si euro.

Dacă BNM va continua intervențiile pe piața valutară prin cumpărările de valută rezervele valutare ar putea depăși maximul istoric 2,8 miliarde din anul 2014. În prezent, rezervele valutare sunt suficiente pentru a absorbi eventuale șocuri valutare. Suma totală a acestora acoperă peste șase luni de importuri.

Citește mai departe

Important

Scrisoarea unui tânăr din Bălți stabilit în Paris către Trăian Băsescu

Publicat

pe

De către

Stimate Domnule Președinte,

Vă mulțumesc anticipat pentru atenția acordată răspunsurilor la întrebările mele. Din păcate, fiind actualmente la Paris, nu pot să vi le adresez personal.

BĂLȚI ȘI ROMÂNIA

    1. Sunt bucuros că la 82 de ani de la ultima vizită a unui demnitar român care poartă lumina, adică Regele Carol al II-ea în 1935, ați venit și Dvs. la Bălți, orașul în care probabil s-a început (Bălți a fost primul oraș din Basarabia, zemstva căruia a „votat” Unirea la 3 martie 1918 încă înainte de Sfatul Țării la Chișinău la 27 martie 1918) și s-a terminat (Holocaust la Bălți, bombardamente germano-române în 1941) istoria comună a României și Basarabiei din perioada interbelică, o perioadă de aur a acestui oraș până la ascensiunea fascismului în România, oraș care de-a lungul istoriei a suferit probabil cel mai mult dintre toate localitățile din Basarabia atât pe plan uman, cât și pe cel al infrastructurii urbanistice și care astăzi este complet desfigurat. Din motive recunoscute de comunitatea internațională nu consider ca „lumină” vizita lui Ion Antonescu pe 17 iulie 1941 la Bălți și întâlnirea sa cu Eugen Ritter von Schobert tot în capitala de nord a Moldovei, nici ultima trecere a lui Antonescu prin Bălți în august 1944 când a fost adus la Moscova. Tot acest oraș a cunoscut în vara-toamna lui 1944 gropi comune în care au fost aruncați prizonieri de război germani şi români uciși de sovietici. Tot acest oraș a cunoscut deportările organizate de către autoritățile sovietice începând cu anul 1940, apoi și 1949, în cadrul operațiunii Iug de pe gara Slobozia. Sunt sigur că cunoașteți și istoria basarabenilor, printre care și Doamna Stela Popescu, născută la Bălți, care au trebuit să fugă din Basarabia după anexarea acesteia de către URSS și trimiterea în lagăre a burgheziei, agricultorilor și a intelectualilor locali și nu numai.
    2. Acest oraș, chiar dacă s-a constituit ca oraș pe timpurile Imperiului Rus, a devenit oraș propriu-zis datorită evreilor. Fără îndoială cunoașteți cum bălțeni evrei organizau pe timpul Regatului României servicii speciale la sinagogile din Bălți pentru Mihai, fiul Regelui Carol al II-lea, cum păstra administrația românească grădina publică Maria la Bălți (fondată de Împărăteasa Rusiei Maria Alexandrovna, bunica Reginei Maria a României, în onoarea căreia a fost numită și strada paralelă cu grădina Maria în centrul Bălțiului – strada Regina Maria). Mozaicul istoric uman al acestui oraș, ca și cel al multor orașe shtetele a României din perioada interbelică, a fost decimat pe timpurile Holocaustului, când jumătate din populația Bălțiului a fost de origine evreiască, iar cealaltă jumătate alcătuită din români, ruși, polonezi, germani, austrieci și armenii.
    3. Este numai de lăudat faptul că România s-a întors spre lumină și Domnul Președinte Klaus Iohannis a promulgat legea inițiată de Domnul Crin Antonescu privind condamnarea și pedepsirea faptei unei persoane de a promova, în public, cultul persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracțiuni de genocid contra umanității şi de crime de război, precum şi faptei de a promova, în public, idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, și pedepsirea lor cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi. Potrivit acestei legi negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a Holocaustului ori a efectelor acestuia, a genocidului, a crimelor contra umanității şi a crimelor de război, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
    4. Este numai de lăudat și că România a adoptat legea privind instituirea Zilei Limbii și Teatrului Idiș, proiect legislativ pe care l-a inițiat deputatul Domnul Silviu Vexler în urma dialogului cu Doamna Maia Morgenstern, care a primit chiar în ajunul sărbătorii de 1 decembrie ”Cheia orașului București” și Diploma de Excelență pentru întreaga activitate în slujba românilor.
    5. Cine știe, poate și cântăreața Doamna Isa Kremer de origine bălțeană, cunoscută în întreagă lume anume pentru cântecul Mayn Shtetele Belz, ar putea să aibă un astfel de premiu în ziua de astăzi?
    6. Cum să facem noi astăzi să reinventăm această cultură yiddish la Bălți? Cum să facem să reconstruim centrul vechi al orașului și cartierele evreiești distruse pe timpurile Holocaustului, distrugerea cărora a fost definitivată în perioada sovietică? Cum să reconstruim acel Mic Paris basarabean care a fost Bălți? Astăzi auzim mai multe voci care ba nu recunosc, ba încearcă să relativizeze Holocaustul la Bălți, descris drept „Iadul de la Bălți…” de către Ziarul de Iași: “În lagărul de lîngă Bălți nu a fost ca la Auschwitz sau Birkenau. A fost un lagăr de concentrare în care nici măcar nu a fost nevoie de gazare. Erau zile în care mureau cu zecile înghețați de frig sau de foame…” Trebuie să fim capabili să înfruntăm istoria Bălțiului, să fim capabili să ne privim în ochi unii pe alții și să ne recunoaștem erorile și să ne asumăm responsabilitățile respective – doar singurul lucru cu adevărat important este fericirea și bunăstarea oamenilor fără teste ADN. Doar asta reprezintă înțelegerea, iubirea adevarată, în cazul nostru înțelegerea și iubirea României. O crimă nu scuză o alta. Condamnați și Dvs. minimalizarea sau/și negarea Holocaustului la Bălți?

UNIONISM ȘI DE CE 26 DE ANI DE LA INDEPENDENȚĂ BASARABIA NU S-A REUNIT CU ROMÂNIA

  1. România, în pofida perioadelor de istorie întunecate ca fascismul și comunismul, a reușit să se întoarcă în familia țărilor europene care împărtășesc aceleași valori, care ca și România au fost fondate ca état-nation (state-națiuni) pe baza Iluminismului din Primăvara revoluțiilor europene din 1848. În opinia mea, aceasta reprezintă fundamentul națiunii românești, națiunii în sensul francez (iluminist) al cuvântului, adică al națiunii bazate nu pe sânge, ci pe alăturarea corpului politic care este statul Român.
  2. În acest context este foarte îngrijorătoare ascensiunea argumentului naționalist în discursul mai multor unioniști, inclusiv a celor care vă înconjoară în PUN. Mai mult decât atât, Dvs. și cu mine suntem unioniști, precum unioniști se consideră și cei care vă înconjoară. Dar oare ce înseamnă a fi unionist? Să-i numești public pe basarabenii rusofoni coloana a 5-a, să strigi cemodan – vokzal – Rossiya! (valiza – gara – Rusia în rusă)? Unionismul meu nu este cel al acestor persoane. Isterie, distrugere, învinuirea altora de propriile eșecuri, sălbăticie, absența culturii generale, primitivism, complexe personale și o profundă beznă spirituală la care se adaugă ignoranța totală cu privire la ceea ce este România de astăzi (dar și de ieri – unde regimul lui Antonescu a fost condamnat moral și juridic) – acesta nu este unionismul meu.
  3. Considerați că cei care vă înconjoară în partidul PUN reprezintă o forță nouă, proaspătă, nu sunt reciclați inclusiv din trecutul așa zis glorios sovietic, sunt o forță capabilă să motiveze singură (fără carismă Dvs.) păturile importante ale populației din actuala Republică Moldova? Oare această formațiune reprezintă oameni care nu sunt cunoscuți pentru promisiuni deșarte? Mulți dintre ei au fost în toate ramurile puterii de stat în Moldova: de la deputați în parlamentul Republicii Moldova până la miniștri și chiar președinte al Republicii Moldova. Dar ce au reușit aceștia în privința unirii? De ce după 26 de ani de promisiuni de la establishmentul moldovenesc unionist singurul lucru care rămâne stabil sunt însăși aceste promisiuni, dar nu și fapte?
  4. Unionismul meu trece în primul rând prin creier (dacă este) și înseamnă: creație, construcție, lumină, cultură, înțelegere, frăție și bineînțeles bune maniere și tutuială eventual numai după cunoștința personală a unei persoane. Din păcate constat că toate aceste noțiuni sunt străine mai multor unioniști – și aceasta este critica mea cea mai mare. Cuvântul unionist este o onoare ușor exagerată pentru unii, care prin acțiunile lor contribuie mai mult la scăderea susținătorilor unirii, decât la creșterea numărului lor. Cum să ajungem cu așa oameni la consens intern cu privire la unire în societatea moldovenească ? Câți dintre unioniști cunosc câte acte sunt în piesa Cântăreața Cheală a lui Ionesco? (un singur act), câți dintre ei cunosc cel puțin un film din noul val al cinematografiei românești (filmele lui Cristi Puiu/Cristian Mungiu spre exemplu)? 

INSTITUȚIONALIZAREA UNIONISMULUI vs. CUM SĂ ÎNVĂȚĂM SĂ IUBIM ROMÂNIA ȘI SĂ ÎNȚELEGEM MAI BINE BENEFICIILE UNIRII

  1. Nu sunt convins că pentru a înfăptui reunirea avem nevoie de partide politice. Apropo, primul partid care a constituționalizat unionismul la nivel de partid în Moldova a fost cel al Doamnei Pavlicenco. În opinia mea, Unirea, ca și România, ca să fie un lucru bine făcut, trebuie să treacă prin mințile oamenilor și nu prin emblema partidului respectiv. Unirea este mult mai mare decât apartenența la un partid politic oricare. Aici vine și întrebarea mea privind prezența Dvs. în politica moldovenească în cadrul unui partid: oare scopul și misiunea Dvs. de realizare a Unirii nu depășesc liniile partinice? Cât privește instituționalizarea unionismului în Republica Moldova, constat un singur lucru – de la mai mult de un milion de persoane la Podul de Flori în 1991 avem numai 30% din populație care, conform sondajelor, se declară în favoarea ideii Unirii. De ce numărul celor care sunt pentru Unire a scăzut pe când instituționalizarea unionismului a crescut și s-a ancorat definitiv în politica moldovenească? Cine trebuie să-și asume responsabilitatea pentru absența susținerii masive a reunirii? Câte acțiuni sunt constructive și nu dezbină (cum sunt inițiativele deputatului Domnul Constantin Codreanu privind construiea autostrăzii – aici  așteptăm cu nerăbdare și susținerea României privind reluarea zborurilor internaționale de la Aeroportul Internațional Bălți). Când vom putea cumpăra bilete la primul zbor regulat Bălți – București cu TAROM sau cu BLUE AIR sau de ce nu și cu CARPATAIR?
  2. Astăzi în Republica Moldova se resimte o profundă sărăcie spirituală, cauzată inclusiv de propaganda sovietică și de reminiscențele mentalității sovietice. Deși rusofonii în Republica Moldova sunt minoritari (chiar și în cazul în care toți ar fi împotriva Unirii, nu văd cum ar încurca votul lor la un referendum dacă majoritatea românofonă ar vota pentru). În acest context, aș vrea să vă întreb când vom avea cel puțin un post TV românesc difuzat în rusă (dublat, subtitrat sau chiar și emis în rusă) pe întreg teritoriul Republicii Moldova? Nu credeți că stereotipurile și clișeele negative ridicole despre România trebuiesc combătute? Cine va lucra cu Rusia și cu rusofonii și cu alte minorități din Basarabia să le explice că Unirea Republicii Moldova cu România nu este împotriva Rusiei, ci pentru oameni care trăiesc între Prut și Nistru?

ROMÂNIA ȘI EU

Am 50 la sută sânge românesc (basarabean dacă doriți) și restul distribuit între origini poloneze, lituaniene, rusești, ucrainene, șamane și franceze. Bunica mea este de proveniență lituaniano-poloneză și s-a stabilit în Basarabia după război și după ce s-a mutat de la Constanța și Galați. Înainte să fie medic în Armata Roșie, familia sa a fost mutată din Lituania la Vladivostok pe timpurile Imperiului Rus, după ce toți părinții și rudele ei au fost trimiși în lagăre de către NKVD – ultima dată când și-a văzut părinții a fost la vârsta de 15 ani. Bunica mea a trecut și prin asediul Leningradului studiind medicina la Universitatea Pavlov și fiind în același timp fiica dușmanilor poporului. Ea a fost medic emerit al Moldovei, a reconstruit și a condus Serviciul de Urgență de la Bălți mai mult de 30 de ani după război, dar nu a fost nicio zi membră a Partidului Comunist. Când a căzut Cortina de Fier, primul lucru pe care ea l-a făcut – m-a dus în excursie prin România, la Iași, Galați, București și Constanța – anume Constanța… Ea a vrut să-mi arate orașul în care a trăit puținele clipe fericite din viața sa, să mă întâlnesc cu români – oameni care i-au devenit dragi cât timp a trăit la Constanța, locul unde mama mea rusofonă a fost educată de o dădacă din România. Numai că Cortina de Fier a căzut prea târziu – bunica mea nu i-a mai găsit pe oamenii pe care-i cunoscuse pe vremuri după ce a bătut la ușile pe care le recunoștea – nu-i mai rămânea decât să se plimbe pe străzi și să plângă atingând zidurile clădirilor pe care le mai recunoștea. Așa am descoperit eu România – prin perspectiva relațiilor umane, prin respectul oamenilor, în primul rând. Viețile oamenilor sunt complicate, nuanțate și naționalismul nu-și mai are loc într-o societate modernă. Ca și aviatoarea Nadia Russo de origine rusă care a fost printre primele femei pilot din România în cadrul Escadrilei Albe, ca și Pavel Kisseleff, numele căruia îl poartă azi o arteră importantă din București între Piața Victoriei și Piața Presei Libere, ca și familia de germani basarabeni a fostului președinte al Germaniei Domnul Horst Köhler, părinții căruia sunt originari din regiunea Bălțiului. Asta este Bălți, Basarabia, România și Europa.

Cine ar fi acel Lech Wałęsa român care ar păstra pacea fragilă socială la Bălți și în Basarabia în general contribuind în același timp la renașterea conștienții și solidarității poporului României întregite, care ar fi precursorul căderii zidului de pe Prut și cine ar fi acel Urho Kekkonen român care ar fi capabil să găsească echilibrul în relațiile internaționale privind Unirea și înțelegerea Unirii pe planul politic internațional?

Cu respect,

Alexandr Baikalov

Citește mai departe

Ultimele Știri

Social2 ore în urmă

Grădina Zoologică din Chișinău ar putea fi renovată

Grădina Zoologică din Chişinău ar putea fi extinsă cu încă 14 hectare şi renovată capital, transmite trm.md. Schimbările sunt prevăzute într-un ...

Externe3 ore în urmă

51% dintre britanici sunt pentru rămânerea în UE, spun datele unui nou sondaj

Circa 51% dintre britanici sunt pentru rămânerea ţării lor în Uniunea Europeană, potrivit unui sondaj realizat de institutul de cercetare...

Externe5 ore în urmă

Procurorul general al Ucrainei: Mihail Saakaşvili urmează să fie extrădat în Georgia

Fostul șef de stat georgian Mihail Saakaşvili, un lider important al opoziţiei ucrainene, urmează să fie extrădat în Georgia, a...

Social6 ore în urmă

S-a stins din viață academicianul Andrei Galben, rectorul ULIM

Andrei Galben, rectorul Universităţii Libere Internaţionale din Moldova, s-a stins din viaţă în noaptea de 16 spre 17 decembrie, la...

Externe7 ore în urmă

Noi proteste anti-Guvern, anunțate pentru astăzi, în toată România

Noi proteste antiguvernamentale sunt anunţate pentru astăzi, în Bucureşti şi în mai multe oraşe din România. Oamenii sunt nemulţumiţi de modificările...

Diverse9 ore în urmă

Lapoviță și temperaturi negative pentru următoarele zile

Meteorologii anunță pentru astăzi, 17 decembrie, lapoviță și temperaturi scăzute. Vremea se va răci și în următoarele zile: Sursa: www.meteo2.md

Justiție10 ore în urmă

A murit Ion Vasilati, unul dintre primii judecători ai Curții Constituționale

La 81 de ani, s-a stins din viață Ion Vasilati, unul dintre primii judecători ai Curții Constituționale din Republica Moldova....

Advertisement

Opinii