Vlad Spânu despre aşteptările alegătorilor: Sandu are şanse mai mari să devină un agent al schimbării// INTERVIU

Vlad Spânu, președintele Fundației Moldova de la Washington, despre factorul determinat care le va aduce candidaţilor victoria în turul II şi care sunt lecţiile ce urmează a fi însuşite în urma acestui scrutin prezidenţial.

În cursă au rămas doi pretendenţi la fotoliul prezidenţial: Igor Dodon şi Maia Sandu, care spun că vor şi ştiu cum să scoată Republica Moldova din captivitate. Care e miza scrutinului din 13 noiembrie?

Igor Dodon si Maia Sandu oferă două viziuni foarte diferite. Primul candidat, Dodon, promite ruperea relaţiilor cu Uniunea Europeană (UE), create cu atât de mult efort, şi apropierea relaţiilor cu Rusia, care are drept scop de a ţine Republica Moldova în sfera ei de influenţă. Al doilea candidat, Sandu, oferă un program de reforme şi lupta cu corupţia, consolidarea relaţiilor cu UE, SUA, organismele internaţionale. Să nu uităm că Dodon vine din rândul Partidului Comuniştilor, fiind Ministrul Economiei pe când comuniştii erau la putere. Sandu s-a format ca politician în perioada post-comunistă, când a fost Ministrul Educaţiei, are experienţa de lucru în cadrul Băncii Mondiale şi are un masterat de la Harvard.

Potrivit unor calcule diferenţa dintre cei doi concurenţi reprezintă aproximativ 30 mii de voturi. În aceste condiţii, cine va decide până la urmă soarta ţării?

Mobilizarea la vot e cheia succesului pentru turul doi. Participarea la vot în primul tur a fost sub 50 la sută, ceea ce e foarte puţin, denotând lipsa interesului din partea cetăţenilor Republicii Moldova faţă de procesul politic şi de politicieni. De capacitatea fiecărui candidat şi a echipelor lor de a mobiliza alegătorii să participe la vot va depinde cine va ieşi învingător. Orice vot va conta – atât în Republica Moldova cât şi în afară, diasporă.

Deci, va fi sau nu votul din 13 noiembrie unul geopolitic ?

Nu ar fi unul geopolitic dacă Rusia nu ar avea interes să subordoneze Republica Moldova intereselor sale geopolitice.

Pentru ce îşi vor da voturile alegătorii din Republica Moldova? Cum credeţi, care va fi factorul esenţial ce va determina votul alegătorilor la 13 noiembrie?

Atât Dodon, cât şi Sandu şi-au construit mesajul electoral postându-se drept luptători anti-sistem (sistemul fiind corupt şi discreditat). Problema ambilor este ca au participat la guvernare în fostele guverne — Dodon în un guvern comunist, care a acaparat puterea în stat şi în sectorul afacerilor şi a înăbuşit prin sânge protestele tinerilor în aprilie 2009; Sandu – în unul pro-european, dar discreditat de scandalul de corupţie şi incompetenţă, în cel mai bun caz, sau trădare, în cazul nefast de înstrăinare a Aeroportului Internaţional Chişinău unor firme obscure din Federaţia Rusă cu conexiuni la serviciile secrete. Dacă aceşti doi candidaţi vor reuşi să demonstreze electoratului că ei nu sunt pătaţi de păcatele făcute de guvernele unde au activat, acesta va fi factorul determinat care le va aduce victoria în acest scrutin.

Igor Dodon s-a plâns că presa s-ar fi „unit împotriva” lui, “creând isterie pe reţelele de socializare”. Deşi nu a spus-o direct, cel mai probabil liderul PSRM s-a referit la campania de mobilizare la vot a diasporei. Ce credeţi despre acest fenomen?

Rezultatele turului întâi arată că marea majoritatea a diasporei o favorizează pe Maia Sandu. Eu cred că Igor Dodon ar trebui să stea cuminte la acest capitol şi să nu acuze mass media sau diaspora Republicii Moldova, el având susţinerea politică şi mediatica de la Kremlin.

Cetăţenii noştri de peste hotare sunt gata să parcurgă sute şi chiar mii de kilometri ca să-şi poată exercita dreptul la vot, în timp ce în primul tur prezenţa în ţară a fost sub 50 %.  Mai mult, au votat alegătorii de peste 40-50 de ani. Unde au fost tinerii?

Nu e vorba doar de Republica Moldova. În multe ţări statisticile arată că tinerii sunt cel mai puţin organizaţi când vine vorba de a participa la alegeri. Candidaţii ar trebui să folosească mai mult acele resurse online de care se folosesc astăzi tinerii din Republica Moldova şi cei din diasporă – Facebook, Twitter, Instagram, Odnoklassniki, etc.

Ce credeţi despre această dezamăgire legată de prezenţa joasă a tinerilor? Se va schimba situaţia în turul doi?

Pe cine au văzut tinerii la guvernare? În 2001-2009 au fost comuniştii la putere, care încercau să creeze verticala puterii în stat, mimând sistemul autoritar al lui Putin din Rusia. Din 2009 au fost la guvernare partidele care se autoproclamau pro-europene, dar care au compromis integrarea europeană şi s-au preocupat de interese personale meschine („furtul secolului” de la băncile moldoveneşti şi înstrăinarea aeroportului sunt cele mai strigătoare la cer, acestea fiind doar vârful aisbergului).  Candidaţii vor trebui să facă un efort considerabil pentru a convinge tinerii că le pot oferi un viitor în R.Moldova – locuri de muncă, în primul rând, instituţii democratice, supremaţia legii. Altfel, tinerii se vor gândi nu la alegeri, dar cum pot emigra în căutarea unui viitor mai bun.

Populaţia Moldovei vrea şi aşteaptă un preşedinte care să lupte cu corupţia. Nu credeţi că sunt exagerate aşteptările alegătorilor de la următorul şef de stat? Ţinând cont de prerogativele pe care i le oferă Constituţia ţării.

Preşedintele, fiind ales de popor, dar nu de partide politice în Parlament, are şansa să devină o tribună de acuzare a actelor de corupţie şi de îndemnare a instituţiilor statului, ONG-urile, cetăţenilor să lupte cu acest viciu. Viitorul preşedinte ar putea solicita partenerilor externi să ajute Republica Moldova în implementarea unei strategii de curmare a corupţiei. Evident că astfel de ajutor va veni din Vest, nu din Rusia, care are problemele sale cu corupţia şi cu lipsa democraţiei. Deci, din punctul meu de vedere, Sandu are şanse mai mari să devină un agent al schimbării în sensul eradicării corupţiei.

Cum se vor stabili relaţiile între cele trei puteri în stat – Preşedinţia, Parlamentul şi Executivul, ținând cont că, totuşi, următorul preşedinte ar putea să reprezinte opoziţia?

Competiţia dintre Legislativ şi Executiv e o competiţie sănătoasa, care aduce la echilibrarea puterii într-un stat. A treia putere este cea judecătorească, care, actualmente, e subordonată politicului, dar ar trebui să fie independentă. Din păcate, în Republica Moldova, ca şi în alte ţări din Europa, Preşedinţia şi Guvernul sunt două ramuri ale Executivului şi, în foarte multe cazuri, se creează conflictul între aceste două puteri executive. Asta e o concurenţă inutilă, care deseori duce la crize politice şi constituţionale, demisii de guvern, dizolvare a parlamentului. Acolo unde preşedintele este capul Executivului, aşa cum e în SUA, Guvernul are o stabilitate pe cel puţin patru ani.

Dumneavoastră cum credeţi, Vlad Plahotniuc poate influenţa rezultatele alegerilor în turul doi al scrutinului prezidenţial? Poate avea vreo influenţă asupra acestor rezultate?

Cu siguranţă că Plahotniuc influenţează rezultatul alegerilor prin votul sau exercitat, însă sunt sigur că nu asta se are în vedere aici. Plahotniuc controlează Partidul Democrat, dar şi câteva organe mass-media, care pot influenţa rezultatele alegerilor dacă vor acorda sprijinul unuia dintre candidaţi.

Şi, la final, cu o mică anticipaţie, cum credeţi ce lecţie au de învăţat alegătorii din acest scrutin prezidenţial?

Lecţia numărul unul e ca cetăţenii Republicii Moldova au pierdut încrederea în politicienii corupţi, care promit una în perioada electorală, însă fac alta când sunt aleşi.

A doua lecţie e că cetăţenii sunt deschişi să sprijine un candidat care vine din afara sistemului politic existent. Ca şi în cazul alegerii lui Dorin Chirtoacă în calitate de primar în 2007, fiind un politician tânăr şi necunoscut, acum vine Maia Sandu, cu un partid format cu trei luni înaintea alegerilor, şi ia 38 la sută din primul tur, lăsând în urma un fost preşedinte ad interim şi un fost prim ministru de la partide mai vechi, care au acumulat sub doi si, respectiv, patru la sută.

Lecţia numărul trei este că majoritatea politicienilor din Republica Moldova nu ştiu când trebuie să plece din politică, ţinându-se scai de putere. În ţările cu o democraţie veche, politicienii care au pierdut alegerile demisionează a doua zi, lăsând locul altor colegi de partid care vor încerca să reformeze partidul şi să ofere o altă viziune care le-ar permite rezultate mai bune la viitoarele scrutine.

Am absolvit facultatea de litere, dar lucrez în jurnalism din '98. O perioadă îndelungată am fost știristă profilată pe teme economice și sociale. Din 2014 lucrez la Moldova.org, unde am descoperit toată paleta de culori ale presei online. Îmi place să scriu materiale explicative și analitice. Politica editorială a redacției mi-a permis să-mi lărgesc viziunile asupra mai multor aspecte ale vieții.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.