Turist în Moldova
Descoperă Rezervația Naturală „Plaiul Fagului” cu miros de leurdă și cerbul Cezar
O duminică de mai, când soarele încă nu e suficient de copt, e momentul numai bun pentru o drumeție. Rezervația Naturală „Plaiul Fagului", situată la nord-estul Chișinăului, la o oră și jumătate distanță, impresionează prin simplitate și măreție.

Traseul turistic începe în mijlocul rezervației și are o lungime de aproximativ 2,5 km. Două ore sunt suficiente să-l parcurgi la pas.

Ghidul nostru este Anton Gălușcă, inginer în regenerarea pădurii la rezervație. E însoțit de doctorul în științe biologice, Aurel Lozan.
Așa arată o pădure regenerată cu ajutorul omului. Copacii au aproximativ 15 ani
Discuția începe dintr-un sector cu fagi seculari. Aurel Lozan spune că în Republica Moldova nu sunt cele mai optime condiții pentru fag, dar specia totuși supraviețuiește. „Iar cu schimbările climatice, fagul s-ar duce spre nord, încolo, încetișor. Dacă va fi umed cum e anul acesta, el nu o să se mai ducă”, explică expertul. Și acesta deocamdată se menține la noi, în Moldova, pentru că reușește să-și creeze umbrela de care el are nevoie. „Fagul iubește umezeala și o păstrează, își creează un microclimat propriu. Dacă noi o să menținem în așa ritm regenerarea, avem șanse să-l păstrăm.”

Anton Gălușcă, inginerul în regenerarea pădurii în Rezervația Naturală „Plaiul Fagului”, spune că fagul este mai mult răspândit în Europa Vestică, mai ales în zona muntoasă, la altitudini înalte, cu cantități de precipitații mari. Și, pe parcursul timpul, din cauza verilor aride din Moldova, bărbatul a văzut cu ochii lui procesul de uscare „în masă” a copacilor din rezervație. Soluția lui este să aibă grijă de continuitatea pădurii.

Noi trebuie să trăim în simbioză
Inginerul povestește că în fiecare an au loc plantările de ghindă. „Anul trecut am strâns 11 345 kg de ghindă. Am semănat 35 de hectare, din nou. 108 hectare am completat. Nu reușești mereu chiar din primul an și poți să muncești și 5-10 ani până să ai un rezultat. Asta e natura, depinde de multe condiții.”
„E foarte ușor să extragi copacul dacă s-a uscat. Dacă nu vii cu niște lucrări, continuitatea pădurii dispare. E tare greu...", povestește entuziasmat Anton. Bărbatul merge și vorbește repede ca să reușească să ne spună cât mai multe și să vedem la fel de multe. „Solul se înțelenește. Vin niște specii ierboase cu care e foarte greu de lucrat și e greu de readus pădurea în acel loc. De asta regenerarea pădurii e un proces continuu. Dacă nu ai făcut anul acesta, nici anul viitor, situația e pierdută”, adaugă el.

E primul în coloana turiștilor formată din jurnaliști și alți oameni interesați de mediu. Vizita a fost organizată de Asociația Jurnaliștilor de Mediu în cadrul seriei de ateliere „Cunoaște natura: despre biodiversitate pe înțelesul tuturor”.
Norocul nostru a fost să găsim ciupearca „pui de pădure” care a fost tăiată atent și luată acasă pentru un prânz delicios. Ana spune că ar putea înlocui foarte ușor carnea, din alimentația ei, cu o asemenea ciupearcă
Aurel Lozan este bine echipat. Poartă pantaloni de camuflaj, un tricou sport și pantofi speciali pentru vizite în teren. Uneori, nu merge cu toată lumea pe cărare, ci alături, ca să vadă mai bine anumite detalii.
„Pădurea nu este un copac, nu-s doi. Pădurea e o comunitate întreagă. Omul tot e specie biologică, e parte componentă. Faptul că omul participă la proces e bun. Nu-s veniți alții de pe alte planete să ne planteze ghinda. Noi participăm, noi așa ne integrăm. Noi trebuie să trăim împreună, în simbioză”, spune Lozan.

Miros de leurdă și umezeală
Continuăm să ridicăm dealul. Unii turiștii și-au găsit un băț potrivit care să-i ajute. Unii rămân în spate să facă fotografii. „Haideți, vorbim cinci minute și luăm cu asalt dealul”, spune Anton.
Continuăm să ridicăm dealul. Unii turiștii și-au găsit un băț potrivit care să-i ajute. Unii rămân în spate să facă fotografii. „Haideți, vorbim cinci minute și luăm cu asalt dealul”, spune Anton.

„Suntem într-un arborete, vârsta căruia oscilează între 160-180 ani. Înălțimea e de 37 de metri. Toate regenerările din jur au provenit de aici. Practic el a însămânțat aici”, spune Anton. Acesta spune că unii copaci s-au uscat, ceea ce a permis să apară lumina în această „pătură de pădure”. Potrivit inginerului, arboretul e deja vulnerabil, pentru că i se distruge microclimatul și poate face insolație.

Cărarea ne duce în unul dintre cele mai înalte puncte, unde găsim un scaun pentru mai mulți turiști. Panorama care ni se deschide e impresionantă: prin pădurea care arată ca o junglă, se ițesc niște căsuțe albastre. Se vede satul Rădenii Vechi, Ungheni.
Locul unde se opresc turiștii să admire, din vârful dealului, pădurea
Prin pădure, suntem însoțiți de un miros proaspăt și ușor usturoiat. Pe stânga și pe dreapta se întind fâșii mari de leurdă deasă. I-a trecut demult floarea și nu mai e bună de consumat în această stare, însă mirosul continuă să fie puternic. „După ce leurda se topește, nu rămâne nimic în urma ei”, spune Anton Gălușcă, explicând faptul că asta se întâmplă din cauza sulfurii de alil conținută atât de ceapă, cât și de usturoi și din cauza căreia nu ar crește alte plante acolo unde e leurda.

Suprapopulare de anumite specii de animale
Pentru că ne aflăm sub umbrela deasă a copacilor, păsările ne organizează un concert simfonic cu cei mai talentați instrumentiști. Nu reușim să vedem animalele pădurii în libertate. Anton ne povestește că fauna rezervației e bogată, în unele cazuri suprapopulată.
Pe traseu am întâlnit o rădașcă care a fost ținta turiștilor curioși
De exemplu, numărul exemplarelor de cerb cu pete este de cel puțin 110 și la fel de mulți cerbi nobili, când normativele spun că ar trebui să existe 50-70 de cerbi. Apoi, mai sunt și aproape 400 de căprioare și 170 de mistreți (norma cere 50-60). Mai mult decât atât, există o problemă pentru cerbi. „Cerbul nobil nu suferă prezența altor paricopitate. El migrează, chiar dacă poate să aibă toate condițiile. Pentru că vede în celelalte animale adversar. Mai există și efectul de încrucișare, iar asta înseamnă că genetic devin foarte vulnerabili", explică lucrătorul rezervației.
Pădurea aceasta are melci de dimensiuni mai mari decât am văzut prin zona Chișinăului
Deocamdată nu pot face nimic, pentru că rezervația din punct de vedere juridic nu are atribuții pentru activitatea cinegetică, explică Gălușcă. „Dacă nu reglăm noi, reglează natura. În anii '80 a fost ciumă în rândul mistreților. Au fost împușcați, îngropați, arși vreo 300-400 de mistreți, toți care erau în rezervație.”

În afară de cele menționate, în rezervație mai trăiește jderul-de-pădure, vidra, bursucul, pisica sălbatică, vulpea, veverița și alte animale.
În schimb, îl putem vedea pe cerbul Cezar, care mestecă iarbă în spațiul îngrădit. Pare curios și se apropie de un turist lipit de gard.
Vecinii lui Cezar sunt niște mistreți cu dungi albe. Printre ei se văd niște bebeluși de mistreți care atrag toată atenția publicului.
Un exemplar al cerbului cu pete

Durerea
Chiar dacă îl pasionează munca pe care o face încă de la formarea rezervației, în anii de după independență, pe Anton Gălușcă îl frământă mai multe probleme. „Când s-a format rezervația, aceasta era finanțată 100% finanțată de stat. Din păcate, acum suntem într-un fel de autogestiune neoficială și plătim impozite foarte mari la stat. Veniturile noastre vin din tăieri și alte lucrări”, explică inginerul.
De asemenea, există o lipsă de cadre calificate. „Noi lucrăm cu zilierii. L-ai prins pe moș Gheorghe azi și l-ai chemat la lucru. A doua zi nu îți mai vine. De aici rezultă calitatea la lucru și atitudinea față de tot. Cu ei facem toate muncile. Săptămâna trecută am avut de lucrări de îngrijire a culturilor silvice, de pregătire a fânului, de însămânțări. Trebuie oameni la evacuarea mesei lemnoase, la depozitarea ei”, spune Gălușcă.
În pădure, în unele locuri, a fost destul de umed. Într-un moment de neatenție, piciorul a alunecat și am căzut în genunchi. În general, experiența de a mă afla în rezervație a fost împlinitoare

„Nu vă faceți fotografii cu un organism mort”, strigă una dintre turiste la gloata care s-a năpustit să imortalizeze acest peisaj.
Rezervația Naturală „Plaiul Fagului" se întinde pe 5.573 de hectare și pe două raioane: Ungheni și Călărași. Prețul este de 50 lei/persoană. Cei care doresc să viziteze rezervația, o pot face la nr. de telefon 0236 9 35 32 sau 076789402.