(Am vrut să scriu mai larg despre protestul mamelor, dar sunt alte priorități la moment, așa că – punctat și laconic).
1. Și legea veche și legea nouă sunt proaste:
1a. …pentru că ambele permit abuzuri de sistem – mămicile care își permiteau 6 luni să aibă salariul mare își vor permite să aibă și 12, majoritatea nașterilor se planifică la mămicile cu salarii.
1b. …pentru că ambele discriminează cetățenii după venituri – statul achită mai mult familiilor înstărite pentru nașteri și mai puțin familiilor fără loc de muncă sau sărace. Din cîte știu, pamperșii costă la fel și pentru părinții cu salarii mari și pentru cei cu salarii mici.
1c. …pentru că și sistemul actual și cel „nou” creează stimulente pentru mamă să nu se întoarcă la muncă pentru o perioadă cît mai lungă, de dorit maximă, o practică păguboasă atît pentru societate, cît și pentru femei. Or, dacă decide să se întoarcă la locul de muncă, mama își pierde îndemnizația.
2. În cazul politicilor de suport al natalității sunt trei probleme distincte ce trebuie abordate:
2a. Descreșterea demografică este o problemă majoră de lungă durată a statului.
2b. Necesitățile de îngrijire și educație a copilului.
2c. Nașterea ca element generator de puternici inegalități între sexe – femeile sunt mult mai afectate de naștere.
3. Opțiunile de politici pentru problemele de mai sus sunt variate, dar din bunele practici mondiale, menționez în fugă:
– Pentru problema 2a o politică mai eficientă este acordarea unui suport financiar fix, indiferent de venituri. Nu văd de ce familia și copilul șefei unei agenții de stat trebuie să primească de la plătitorii de impozite 24.000 de lei pe lună, iar familia unei femei de serviciu – 800. Copilul nu e vinovat. Acest suport financiar fix trebuie oferit mamei lunar și însoțit la al doilea și următorul copil de un suport financiar unic mare, însoțit de posibilitatea luării unui credit ipotecar la 3 ani după nașterea celui de-al doilea copil. Asta pentru a evita riscul nașterii cu scopul luării sumei fixe și abandonarea copilului.
– Pentru problema 2b una din cele mai bune practici mondiale este Cutia Finlandeză, care include nu doar toate necesitățile de bază pentru creșterea copilului, inclusiv locul pentru somn, ci și instrucții clare de îngrijire. O politică testată cu succes de 65 de ani. De asemenea trebuie fortificată capacitatea statului de a ridica drepturile părintești în cazurile de abuz sau neglijență.
– Pentru problema 2c, soluțiile propuse mai sus deja ameliorează situația. Mamele trebuie să-și păstreze suportul financiar fix lunar dacă decid să se întoarcă la locul de muncă în perioada de 3 ani. Este absurd ca statul să pedepsească părinții care vor să muncească, or acum anume asta se întîmplă.
Cît despre modificarea care a generat protest. Este evident că modificările propuse de ministra Buliga țintesc limitarea abuzurilor din sistem. Evident că nu e normal ca banii plătitorilor de impozite să fie furluați de persoane care își umflă salariul artificial pentru a parazita pe seama celor din jur. Aici avem de-a face cu abordarea tradițională în guvernarea moldovenească: „dacă legea nu este implementată, trebuie de schimbat legea”. Nu. Ea trebuie implementată.
Umflarea artificială a salariilor înainte de naștere este escrocherie. Cîteva cazuri cu scandal mediatic în care companiile (cum spune ministra – „unele S.R.L.-uri”) prinse cu o astfel de practică sunt amendate serios și practica se va diminua cu 80%. Companiile fac acest lucru pentru că nu se pedepsește.
Dar asta e deja o recomandare de implementare mai bună a unui sistem principial prost. Atît în versiunea veche, cît și în cea nouă. Și abuzurile vor continua.
Ca să ne descrețim frunțile emit o altă ipoteză. Nu-i exclus că Guvernul a decis „să complice viața mamelor” pentru a scădea natalitatea și astfel să evite descreșterea demografică. Mai devreme explicam de ce nașterea unui copil duce la scăderea populației Moldovei. Poate ministra Buliga a citit postarea și a decis să salveze tinerii moldoveni de la calea sigură spre emigrare – conceperea unui odoraș.
P.S. Ultimul eurocent. Este minunat că mămicile și tăticii se activizează. Aștept cu nerăbdare marșul cărucioarelor pe străzile Chișinăului. Pentru că a fi părinte mai înseamnă ceva în Moldova:
– să nu ai acces pe trotuare și
– să nu poți traversa strada fără a face cîteva flotări.
De Ion Grosu
Sursa: iongrosu.md
