Tatiana Nogailic este stabilită de 12 ani la Roma, Italia . In 2004 a lansat Asociaţia Moldovenilor din Italia: „AssoMoldave”. Astfel, ea încearcă să-i ajute pe moldovenii ajunși în Italia, dar să contribuie și la o comunicare mai bună între cetățenii noștri, dar și îi informează cu ajutorul Ghidului pentru orientare și integrare socială a moldovenilor, care este deja la ediția III.
De curând, Tatiana Nogailic a absolvit masterul în Italia, iar acum este mediator cultural și religios, în afara de operator profesional pentru încadrarea socio-lavorativa a migranților. Cu ce probleme se confruntă cetăţenii noştri în Italia, ne povesteşte Tatiana Nogailic.
Câți dintre moldoveni reușesc să găsească un loc de muncă în afară de menajere?
Documentele din Moldova nu sunt recunoscute în Italia pentru că nu există nici un parteneriat sau vreun acord semnat de ţările noastre. Astfel, eu am decis să o iau de la început şi să obţin diplomele de bacalaureat, licență și master pentru a reuși să mă simt cât de cât integrata și aproape cu șanse egale de angajare în Italia. În prezent sunt mediator cultural la Roma şi încerc să-i ajut pe moldovenii noştri aflaţi la muncă în Italia. Însă mi-am propus să candidez şi la cel mai important municipiu din Roma ca și consilier. Urmează o munca asiduă în teritoriu și campanie electorală.
Este necesar să treci toate treptele de studiu în Italia sau există şi alte şanse?
Știu persoane care au făcut licenta si master în Italia, echivalându-și diploma din Moldova. Eu însă nu mi-am făcut echivalare, dar am avut norocul să fiu admisă la Universitatea Pontifică „Angelicum” de la Vatican, din 2007. Din păcate, e trist dar moldovenii noștri muncesc doar pe șantiere, fac ordine prin casele italienilor, au grijă de copii si bătrâni, lucrează ca menajere. Suntem cu acte în regulă aproximativ 150.000 de moldoveni și se presupune că aproximativ același număr sunt la negru s-au cu pașapoartele altor state. Nimeni nu muncește aici pe profesie, avem numai 2.500 de întreprinderi deschise de cetățenii moldoveni și câțiva medici, un numar mic de surori medicale care muncesc în instituțiile sanitare. Majoritatea oricum nu sunt medici așa cum erau în Moldova, dar simple infermiere. În Roma este un singur medic care și-a deschis oficiul său. Mai avem foarte mulți studenti , 25.000 care își fac studiile la facultățile de medicină, sociologie, știinte politice și economie. Sperăm ca viitorul lor să fie mai luminos.
Credeţi că problema se pune doar în acel acord între ţările noastre?
Nu, pentru că Italia e în criză la momentul actual. De curând a fost un concurs că se caută profesori și s-au prezentat 350 de mii de cereri pentru numai 200 de posturi. Acesta e un exemplu ca să vă dați seama câtă lume este aici fără muncă. Pur și simplu la ei funcționează sistema că dacă nu muncesc, atunci li se achită o sumă de bani, limitate în cantitate și timp pe câteva luni, apoi devii șomer.
Chiar să nu fi fost această criză, țările noastre nu au unele acorduri care ar putea ridica şansele moldovenilor de angajare. Pot da un alt exemplu, în medicină din Italia este o lacună. Au nevoie de peste 10 mii de surori medicale profesionale și infermieri – asistenți, dar nici pe ai noștri nu vor să-i ia, iar studiile din R.Moldova nu corespund celor de aici și dacă cineva dorește totuși, e necesar să învețe încă un an. Adevărul e că moldovenii care vin aici, vin să câștige un ban și nu-și pot permite să facă studii, e costisitor. Dar și procesul recunoașterii documenteleor durează mult timp, este costisitor și anevoios. Birocrația este aici în Italia dar și în R.Moldova se mai ajunge și corupția.
Integrarea în Uniunea Europeană ne poate ajuta cumva?
Integrarea Europeana dă posibilitea persoanelor și economiei să circule liber. Un profesionist la nivel înalt care s-a format în R.Moldova desigur o să poată să caute un loc de muncă în Italia, dar eu cred că nici integrarea în Uniunea Europeană nu ne va ajuta. În învățământ moldovenii nu vor ajunge aici nicioadată, nici în justiție. Criza există în sistemul lor din al treilea sector și atâta timp cât se află în mâna comuniștilor, meritocrație nu există… E o luptă între dreapta și stânga, administrația publică este în mâna comuniștilor.
Eu sunt optimistă pentru copii noștri. Noi cei care am plecat printre primii de sărăcia din Moldova, nu mai avem șanse. Multe mame își aduc copii în Italia, încep să învețe iar apoi dau de gustul banilor și fac același lucru pe care-l fac părinții lor. Alții își fac studiile și la fel, nu-și găsesc de lucru pe profesie. Un exemplu este și fiul meu. Anul acesta eu depun cererea pentru cetățenie și aici o să fie necesar să aștept 2-3 ani, iar fiul meu are deja 18 ani și în 2014 când rămâne fără cartea de ședere el devine clandestin. Dacă va mearge la Universitate o să primească permisul de ședere de studiu, în caz contrar e necesar să înceapă a munci și a achita taxe s.a.m.d. Este o situație dramatică a moldovenilor în Italia. Și mai grav este că noi reveniți în Moldova nici pensii nu vom avea, fiindcă Italia nu are interes și nu dorește sa semneze acordul asigurărilor sociale.
Îmi pare rău pentru lumea care cheltuie bani pe mașini de lux, nunți, dar nu se gândesc ce le așteaptă dacă vor reveni în țară bătrâni, bolnavi și fără pensie.
Cum e relaţia moldovenilor cu italienii?
Italienii sunt binevoitori, îți zâmbesc și sunt gentili. Moldovenii spun că sunt falși. Uneori e bine să fii ca ei. Iată un exemplu, când am venit cu 12 ani în urmă îngrijeam de o bătrână și ea mă întâlnea mereu cu zâmbetul pe față și cu o cafeluță caldă. Însă știu că pe ascuns vorbea urât despre migranți și mă discuta și pe mine, dar când eram noi două, mâ întâlnea cu zâmbetul pe buze și o cafea. Asta îmi facea ziua mai frumoasă și munceam din suflet pentru că gestul ei mă făcea fericită. Uneori e bine să ai o atitudine mai drăguță și educație, decât cum se comportă uneori ai noștri, pot chiar să te înjosească fara motiv.
Ce alte impedimente aţi întâlnit în calitate de fondatoarea unei Asociaţii pentru migranţi?
Şi aici am să vin cu un exemplu. În Italia asociațiile pot avea acces la proiecte pentru a aduce un serviciu util comunității lor, dar îmi pare rău că doar italienii câștigă proiectele. Moldovenii nici nu le prezintă și nici nu prea au șanse să le câștige. Și sunt multe proiecte pentru emigranți. O Asociație ca să câștige un proiect în Italia e necesar să fie înscrisă într-o listă oficial, asa zis ALBO, în cazul Roma cel regional și de la Ministerul Muncii. Asociaţia noastra abia anul acesta a fost înscrisă în Albul Asociațiilor fără profit de la Regiunea Lazio.
De anul viitor deja noi vom putea aplica la proiecte. Anul acesta am fost incluși într-un proiect împreună cu un spital care se ocupă de problemele migranților. Din momentul în care ei câștigă proiectul noi suntem o parte micuță și ei ne-au promis că dacă câștigăm proiectul, noi suntem ca parteneri. Ei însă nu se țin de cuvânt, uneori profită de asociatiile migrantilor pentru a avea acces la proiecte, ca apoi tot pentru ei să-și facă un onorar și un post de muncă. Sunt oricum optimistă ce ţine de această colaborare și îmi doresc să reușesc să deschid un oficiu pentru moldoveni, un centru de informare și orientare in Roma.Virtual deja activăm.
Este foarte greu în comunitatea italiană. Ştiu că în alte țări Portugalia, Spania este mai ușor să obții cetățenia. În Franța și România, în Canada, foarte mulți medici muncesc pe profesii.
Ce alte probleme au moldovenii în Italia?
O problemă actuală este lipsa locurilor de muncă. Avem probleme de comunicare între moldovenii stabiliţi în Italia, dar şi o comunicare cu cei care sunt acasă, în Moldova. Nu există ziare care să fie aduse din Moldova în Italia și puțină lume este conectată la internet. Iar cei care au acces stau doar pe odnoklasniki și nu știu uneori ce înseamnă să ai o adresă electronică, s-au să facă o cercetare pe google, nu mai vorbim de a își întocmi un CV, s-au a folosi alte programe în favoarea lor.
Mă bucur că tot mai multă lume se înregistrează pe Facebook, e o rețea de comunicare mult mai bună. La început eram doar eu din satul meu de baștină, dar acum sunt 800 de persoane înregistrare pe Facebook şi comunicăm mai des acolo, tinerii întreprind inițiative și fac filantropie. Încerc să atrag cât mai multă lume de pe odnaklasiniki pe Facebook. Pentru că femeile noastre în afară de skype și odnoklasniki nu știu nimic. Nu este vina lor pentru că muncesc și vin seara acasă obosiți, și e păcat că mulți dintre ei nu citesc, nu sunt informați de drepturile lor. Aici un rol important l-ar putea avea și asociațiile dacă ar pune la dispoziție în fiecare oraș un local cu o bibliotecă pentru conaționalii lor, ar putea sa ne ajute Biroul Relații cu Diaspora și evident persoanele care fac parte din aceste asociații.
Chiar și jurnaliștii din tara, ar trebui să prindă valul când la aeroport ajung moldoveni acasă, să discute cu ei, să realizeze interviuri, să facă filme pe tema asta, dezbateri, congrese, trasmisiuni radio si TV.
Avem sute de copii care nu isi cunosc limba oameni buni.
Moldovenii noștri când au fost alegerile nici nu știau ce culori au partidelesi ce simol. Mă întrebau unii: eu vreau sa-l votez pe Filat, da ce semn are Filat? Lumea e dezorientată. Nu avem un ghișeu cu ziare. În locurile unde vin coletele din Moldova sunt aduse ziare, dar toate sunt în limba rusă, dar în limba română nu este aproape nimic.
