Tabăra credinţei şi omeniei (FOTO)

Departe de larma şoselei Orheiului, peste 20 de km, drumul hopuros duce spre o localitate basarabeană ce are o istorie plină de mister – Tabăra.

Dacă o priveşti de pe cel mai înalt deal ai impresia că e un muzeu în care încape tot ce înseamnă un sat basarabean. E fascinant să vezi cum răsar căsuţele acoperite cu stuh şi olane, iar printre ele stă mănăstirea. De altfel, satul şi mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” îşi scriu istoria în acelaşi timp. Deocamdată, nimeni nu poate spune când este atestat documentar satul Tabăra şi nici când, cu exactitate, a fost întemeiat lăcaşul sfânt. Potrivit unor date, mănăstirea a fost inaugurată la 1784, de către boierul Gheorghe Russo. Alte surse menţionează anul 1779, întemeietor – vătavul Darie Carp. La poarta mănăstirii se păstrează şi acum pristolul primei biserici din 1784.

În 1960, ateii închid mănăstirea. Aceştia au dat foc icoanelor şi cărţilor sfinte. Biserica de iarnă a fost transformată în şcoală, iar cea de vară – în club.

După aproape 30 de ani, în primăvara anului 1989, lăcaşul sfânt revine la menirea sa firească.

Astăzi, la Mănăstirea Tabăra cea mai preţioasă icoană este „Maica Domnului cu Pruncul”, care datează cu anul 1821. Majoritatea creştinilor, însă, îşi îndreaptă paşii în zilele de sărbătoare şi duminică pentru a se închina şi ruga icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, întitulată „Minunea de la Vatoped”, pictată pe muntele Atos, în 1863, la comanda unui boier.

Cine ajunge la Tabără trebuie să treacă şi pe la Cimitirul ostaşilor români căzuţi în cel de-al doilea război mondial prin îngrijirea cimitirului care se află la Tabăra. Din păcate, pe o parte a acestuia au fost construite case. Sovieticii au trecut cu tăvălugul peste amintirea despre cei 1000 de eroi. Cimitirul a fost restabilit în 1995, cu ajutorul Fundaţiei „Pro Basarabia şi Bucovina”, filiala Bihor, în frunte cu Ioan Groza.

Mulţi din cei care vin la Tabăra fac popas la izvorul din centrul satului. Acesta este din 1886, iar pe lângă faptul că lumea-şi potoleşte setea, gospodinele nu-şi dau rând la ghilitul covoarelor.
La Tabăra mai pot fi întâlnite gospodine care ţese covoare, un meşteşug, de altfel, pus la loc de cinste. Turiştii ar putea cumpăra „operele” (covoarele), mai ales că sunt frumoase şi au şi denumiri interesante – „Ciocolatu”, „Frunza nucului” , „Floare lui Russo”, „Cerbii”, „Suru”, „Coroana împăratului”.
 

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.