La mijlocul lunii mai în Legislativul Țării a fost înregistrat un proiect de lege care a stîrnit un val de critici, laude sau pur și simplu opinii. Proiectul a fost comentat de către politicieni, comentatori politici și juriști. Opiniile primelor două categorii au variat da la caz la caz, în funcție de preferințele sale politice. Însă în acest articol ne propunem să analizăm conceptul proiectului de lege din perspectivă juridică.
Premise pentru elaborarea proiectului
Nu este deloc surpinzător că un atare proiect de lege a fost elaborat, ținînd cont de evenimentele cu tentă „separatistă” a concetățenilor noștri din sudul țării, care s-au încununat cu pseudo-referendumul din 2 februarie curent, și despre care am scris anterior. Nu putem ignora nici conjunctura politică regională, și aici ne referim la evenimentele din Ucraina, care fiind în nemijlocita apropiere a Republicii Moldova, incită tot mai mult spiritele unor categorii a populației pentru chemarea, cu un glas tot mai tare, la separatism (oricare ar fi formele sale). Și în ultimul rînd nu trebuie să uităm de partea stîngă a Nistrului, care mai mult de 20 de ani reprezintă un focar nestins al separatismului, care în orice moment se poate răsfrînge și asupra altor regiuni ale țării. În aceste condiții, un astfel de proiect, totuși, este actual și potrivit. Dar mai întîi de toate trebuie să analizăm care sunt deja prevederile legale în vigoare, cu referință subiectul abordat și în ce redacție proiectul de lege a fost înregistrat în Parlament.
Conținutul proiectului
Proiectul vizat se axează pe trei aspecte în materia contracarării acțiunilor de separatism: completarea Legii cu privire la cetățenie Republicii Moldova, modificarea Legii cu privire la asociațiile obștești și Legii privind partidele politice, și în final, completarea Codului penal.
Primul aspect se referă la completarea listei motivelor pentru refuzul acordării cetățeniei Republicii Moldova, persoanelor care cheamă la schimbare prin violență a orînduirii sociale, instigare la ură națională sau răspîndire a ideilor separatiste, fasciste, șoviniste etc. O altă latură a propunerii este completarea cazurilor pentru retragerea cetățeniei pentru cazurile menționate anterior.
Al doilea aspect se referă la dizolvarea organizațiilor obștești și încetarea activității partidelor politice pentru, în ambele cazuri, pentru instigare și chemare la separatism.
Al treilea aspect al amendamentului vizează completarea Codului penal cu două articole noi „separatismul” și „instigarea la separatism”.
Prevederi legale în vigoare
În prezent Codul penal conține prevederi pentru contracararea separatismului. Astfel, art. 341 din CPRM – „Chemările la răsturnarea sau schimbarea prin violență a orînduirii constituționale a Republicii Moldova” stabilește responsabilitate penală pentru chemările publice la răsturnarea sau schimbarea prin violenţă a orânduirii constituţionale, la violarea integrităţii teritoriale a RM, difuzarea prin diferite forme, în acelaşi scop, de materiale cu asemenea chemări.
Elementul cheie în acest articol reprezintă existența violenței în acest proces sau chemării la violențe, fapt care este în deplină conformitate cu practicile europene, pe care le vom analiza mai jos.
Reieșind din redacția acestui articol, conchidem că Legea penală în prezent prevede măsuri pentru sancționarea separatismului, altceva este că sancțiunile sunt cam blînde pentru categoria respectivă de fapte. Tot aici trebuie să menționăm că nu sunt stabilite sancțiuni pentru persoanele juridice care instigă la separatism.
Carențe ale proiectului
1. Dacă este să ne referim la cazurile de refuz pentru oferirea cetățeniei persoanelor care pledează pentru răspîndirea ideilor separatiste sau schimbare prin violență a orînduirii sociale, atunci această prevedere este una destul de argumentată, fiind o condiție care înăsprește dobîndirea cetățeniei Republicii Moldova.
2. Nu putem însă fi de acord cu prevederea prin care se dispune privarea de cetățenie pentru chemarea la separatism, instigare la ură națională sau răspîndire a ideilor, fasciste, șoviniste etc., avînd în vedere că legislația în vigoare prevede deja sancțiuni penale pentru aceste categorii de acțiuni. Respectiv, nu este necesar, suplimentar, de a priva de cetățenie persoanele care sunt pasibile de sancțiuni penale pentru faptele expuse.
3. Cu referință la al doilea aspect al proiectului, este cazul să remarcăm că practicile europene în materia respectivă sunt mult mai tolerante față de manifestările separatiste, în condițiile în care acestea sunt realizate prin metode democratice și non violente. Astfel, Comisia Europeană pentru Democrația prin Drept (Comisia de la Veneția) în Opinia nr. 660 din 2011 explică că dacă nu există elementul violenței sau chemare la violență atunci faptul nu poate fi calificat ca fiind drept extremismsau separatism (punctele 31, 32, 36). Mai mult ca atît, Comisia de la Veneția în Opinia menționată, în punctele 57 și 61, stabilește că lichidarea organizațiilor neguvernamentale (termen care se răsfrînge și asupra partidelor politice), trebuie să constituie ultima măsură de sancționare sau să fie executată doar în cele mai grave cazuri. Comisia scoate în evidență necesitatea prevederii unei proceduri care cuprinde o procedura constituită din cîteva etape în cazul în care sunt motive rezonabile de a crede că organizația promovează idei extremiste sau separatiste și care vor include: somarea în formă scrisă cu acordarea unui termen pentru încetarea activității și doar după, sancționarea mai dură, ultima instanță fiind lichidarea.
4. La întocmirea prezentului proiect de lege autorii trebuiau să studieze practica judiciară a Curții Supreme de Justiție, care încă la 24 octombrie 2012, în cazul Partidul Național Liberal împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova a stabilit că promovarea prin metode democratice, care „nu incită la violență, revolte, dezintegrare teritorială, nu atentează la suveranitatea și Independența Republicii Moldova, ci reprezintă doar o opțiune care se încadrează în pluralismul politic caracteristic unui stat democratic.” Întru confirmarea acestei constatări, Comisia de la Veneția în punctul 32 al Opiniei menționate mai sus, stabilește că modificarea sau schimbarea orînduirii interne ale statului prin metode legale, stabilite de legislație, și care nu implică violență sau chemarea la violență, nu doar că nu constituie extremism sau acțiuni criminale, dimpotrivă este considerată de către Comisie drept o manifestare legală a voinței poporului.
5. În ceea ce privește al treilea aspect al amendamentului trebuie să recunoaștem că acesta utilizează mai mulți termeni generici care ar permite interpretarea lor în sens larg, fapt care poate admite eventuale abuzuri și interpretări arbitrare de către organele de ocrotire a normelor de drept. Proiectului legii omite în totalitate trăsătura fundamentală pentru a fi considerată „separatism”, consfințită cît de dreptul intern, atît și de către Comisia de la Veneția – chemarea la violență sau existența violenței.
Concluzii
Cu siguranță ideea legislativă este una extrem de delicată și actuală. Altceva este redacția în care aceasta a fost expusă de către autori. În opinia noastră acest amendament urma să se rezume doar la completarea și modificarea prevederilor respective ale Codului penal, pentru stabilirea unei responsabilități mai severe. Tot aici, ar fi necesară stabilirea responsabilității și pentru persoanele juridice care cheamă la separatism. În final, probabil ar fi cazul de lărgit acțiunea legii și asupra acțiunilor care vin în contradicție cu prevederile legale de exprimare a opiniei prin metode democratice dar nu cheamă la violență, cum a fost și pseudo-plebiscitul din UTAG.
Nu în ultimul rînd, amendamentul ar trebui expediat pentru examinare Comisiei de la Veneția. Cine știe, posibil evenimentele din Europa de est vor face Comisia sa-și revizuiască opinia în raport cu acest subiect.
