Connect with us
"
"

Important

Scrisoarea unui tânăr din Bălți stabilit în Paris către Trăian Băsescu

Publicat

pe

Stimate Domnule Președinte,

Vă mulțumesc anticipat pentru atenția acordată răspunsurilor la întrebările mele. Din păcate, fiind actualmente la Paris, nu pot să vi le adresez personal.

BĂLȚI ȘI ROMÂNIA

    1. Sunt bucuros că la 82 de ani de la ultima vizită a unui demnitar român care poartă lumina, adică Regele Carol al II-ea în 1935, ați venit și Dvs. la Bălți, orașul în care probabil s-a început (Bălți a fost primul oraș din Basarabia, zemstva căruia a „votat” Unirea la 3 martie 1918 încă înainte de Sfatul Țării la Chișinău la 27 martie 1918) și s-a terminat (Holocaust la Bălți, bombardamente germano-române în 1941) istoria comună a României și Basarabiei din perioada interbelică, o perioadă de aur a acestui oraș până la ascensiunea fascismului în România, oraș care de-a lungul istoriei a suferit probabil cel mai mult dintre toate localitățile din Basarabia atât pe plan uman, cât și pe cel al infrastructurii urbanistice și care astăzi este complet desfigurat. Din motive recunoscute de comunitatea internațională nu consider ca „lumină” vizita lui Ion Antonescu pe 17 iulie 1941 la Bălți și întâlnirea sa cu Eugen Ritter von Schobert tot în capitala de nord a Moldovei, nici ultima trecere a lui Antonescu prin Bălți în august 1944 când a fost adus la Moscova. Tot acest oraș a cunoscut în vara-toamna lui 1944 gropi comune în care au fost aruncați prizonieri de război germani şi români uciși de sovietici. Tot acest oraș a cunoscut deportările organizate de către autoritățile sovietice începând cu anul 1940, apoi și 1949, în cadrul operațiunii Iug de pe gara Slobozia. Sunt sigur că cunoașteți și istoria basarabenilor, printre care și Doamna Stela Popescu, născută la Bălți, care au trebuit să fugă din Basarabia după anexarea acesteia de către URSS și trimiterea în lagăre a burgheziei, agricultorilor și a intelectualilor locali și nu numai.
    2. Acest oraș, chiar dacă s-a constituit ca oraș pe timpurile Imperiului Rus, a devenit oraș propriu-zis datorită evreilor. Fără îndoială cunoașteți cum bălțeni evrei organizau pe timpul Regatului României servicii speciale la sinagogile din Bălți pentru Mihai, fiul Regelui Carol al II-lea, cum păstra administrația românească grădina publică Maria la Bălți (fondată de Împărăteasa Rusiei Maria Alexandrovna, bunica Reginei Maria a României, în onoarea căreia a fost numită și strada paralelă cu grădina Maria în centrul Bălțiului – strada Regina Maria). Mozaicul istoric uman al acestui oraș, ca și cel al multor orașe shtetele a României din perioada interbelică, a fost decimat pe timpurile Holocaustului, când jumătate din populația Bălțiului a fost de origine evreiască, iar cealaltă jumătate alcătuită din români, ruși, polonezi, germani, austrieci și armenii.
    3. Este numai de lăudat faptul că România s-a întors spre lumină și Domnul Președinte Klaus Iohannis a promulgat legea inițiată de Domnul Crin Antonescu privind condamnarea și pedepsirea faptei unei persoane de a promova, în public, cultul persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracțiuni de genocid contra umanității şi de crime de război, precum şi faptei de a promova, în public, idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, și pedepsirea lor cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi. Potrivit acestei legi negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a Holocaustului ori a efectelor acestuia, a genocidului, a crimelor contra umanității şi a crimelor de război, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
    4. Este numai de lăudat și că România a adoptat legea privind instituirea Zilei Limbii și Teatrului Idiș, proiect legislativ pe care l-a inițiat deputatul Domnul Silviu Vexler în urma dialogului cu Doamna Maia Morgenstern, care a primit chiar în ajunul sărbătorii de 1 decembrie ”Cheia orașului București” și Diploma de Excelență pentru întreaga activitate în slujba românilor.
    5. Cine știe, poate și cântăreața Doamna Isa Kremer de origine bălțeană, cunoscută în întreagă lume anume pentru cântecul Mayn Shtetele Belz, ar putea să aibă un astfel de premiu în ziua de astăzi?
    6. Cum să facem noi astăzi să reinventăm această cultură yiddish la Bălți? Cum să facem să reconstruim centrul vechi al orașului și cartierele evreiești distruse pe timpurile Holocaustului, distrugerea cărora a fost definitivată în perioada sovietică? Cum să reconstruim acel Mic Paris basarabean care a fost Bălți? Astăzi auzim mai multe voci care ba nu recunosc, ba încearcă să relativizeze Holocaustul la Bălți, descris drept „Iadul de la Bălți…” de către Ziarul de Iași: “În lagărul de lîngă Bălți nu a fost ca la Auschwitz sau Birkenau. A fost un lagăr de concentrare în care nici măcar nu a fost nevoie de gazare. Erau zile în care mureau cu zecile înghețați de frig sau de foame…” Trebuie să fim capabili să înfruntăm istoria Bălțiului, să fim capabili să ne privim în ochi unii pe alții și să ne recunoaștem erorile și să ne asumăm responsabilitățile respective – doar singurul lucru cu adevărat important este fericirea și bunăstarea oamenilor fără teste ADN. Doar asta reprezintă înțelegerea, iubirea adevarată, în cazul nostru înțelegerea și iubirea României. O crimă nu scuză o alta. Condamnați și Dvs. minimalizarea sau/și negarea Holocaustului la Bălți?

UNIONISM ȘI DE CE 26 DE ANI DE LA INDEPENDENȚĂ BASARABIA NU S-A REUNIT CU ROMÂNIA

  1. România, în pofida perioadelor de istorie întunecate ca fascismul și comunismul, a reușit să se întoarcă în familia țărilor europene care împărtășesc aceleași valori, care ca și România au fost fondate ca état-nation (state-națiuni) pe baza Iluminismului din Primăvara revoluțiilor europene din 1848. În opinia mea, aceasta reprezintă fundamentul națiunii românești, națiunii în sensul francez (iluminist) al cuvântului, adică al națiunii bazate nu pe sânge, ci pe alăturarea corpului politic care este statul Român.
  2. În acest context este foarte îngrijorătoare ascensiunea argumentului naționalist în discursul mai multor unioniști, inclusiv a celor care vă înconjoară în PUN. Mai mult decât atât, Dvs. și cu mine suntem unioniști, precum unioniști se consideră și cei care vă înconjoară. Dar oare ce înseamnă a fi unionist? Să-i numești public pe basarabenii rusofoni coloana a 5-a, să strigi cemodan – vokzal – Rossiya! (valiza – gara – Rusia în rusă)? Unionismul meu nu este cel al acestor persoane. Isterie, distrugere, învinuirea altora de propriile eșecuri, sălbăticie, absența culturii generale, primitivism, complexe personale și o profundă beznă spirituală la care se adaugă ignoranța totală cu privire la ceea ce este România de astăzi (dar și de ieri – unde regimul lui Antonescu a fost condamnat moral și juridic) – acesta nu este unionismul meu.
  3. Considerați că cei care vă înconjoară în partidul PUN reprezintă o forță nouă, proaspătă, nu sunt reciclați inclusiv din trecutul așa zis glorios sovietic, sunt o forță capabilă să motiveze singură (fără carismă Dvs.) păturile importante ale populației din actuala Republică Moldova? Oare această formațiune reprezintă oameni care nu sunt cunoscuți pentru promisiuni deșarte? Mulți dintre ei au fost în toate ramurile puterii de stat în Moldova: de la deputați în parlamentul Republicii Moldova până la miniștri și chiar președinte al Republicii Moldova. Dar ce au reușit aceștia în privința unirii? De ce după 26 de ani de promisiuni de la establishmentul moldovenesc unionist singurul lucru care rămâne stabil sunt însăși aceste promisiuni, dar nu și fapte?
  4. Unionismul meu trece în primul rând prin creier (dacă este) și înseamnă: creație, construcție, lumină, cultură, înțelegere, frăție și bineînțeles bune maniere și tutuială eventual numai după cunoștința personală a unei persoane. Din păcate constat că toate aceste noțiuni sunt străine mai multor unioniști – și aceasta este critica mea cea mai mare. Cuvântul unionist este o onoare ușor exagerată pentru unii, care prin acțiunile lor contribuie mai mult la scăderea susținătorilor unirii, decât la creșterea numărului lor. Cum să ajungem cu așa oameni la consens intern cu privire la unire în societatea moldovenească ? Câți dintre unioniști cunosc câte acte sunt în piesa Cântăreața Cheală a lui Ionesco? (un singur act), câți dintre ei cunosc cel puțin un film din noul val al cinematografiei românești (filmele lui Cristi Puiu/Cristian Mungiu spre exemplu)? 

INSTITUȚIONALIZAREA UNIONISMULUI vs. CUM SĂ ÎNVĂȚĂM SĂ IUBIM ROMÂNIA ȘI SĂ ÎNȚELEGEM MAI BINE BENEFICIILE UNIRII

  1. Nu sunt convins că pentru a înfăptui reunirea avem nevoie de partide politice. Apropo, primul partid care a constituționalizat unionismul la nivel de partid în Moldova a fost cel al Doamnei Pavlicenco. În opinia mea, Unirea, ca și România, ca să fie un lucru bine făcut, trebuie să treacă prin mințile oamenilor și nu prin emblema partidului respectiv. Unirea este mult mai mare decât apartenența la un partid politic oricare. Aici vine și întrebarea mea privind prezența Dvs. în politica moldovenească în cadrul unui partid: oare scopul și misiunea Dvs. de realizare a Unirii nu depășesc liniile partinice? Cât privește instituționalizarea unionismului în Republica Moldova, constat un singur lucru – de la mai mult de un milion de persoane la Podul de Flori în 1991 avem numai 30% din populație care, conform sondajelor, se declară în favoarea ideii Unirii. De ce numărul celor care sunt pentru Unire a scăzut pe când instituționalizarea unionismului a crescut și s-a ancorat definitiv în politica moldovenească? Cine trebuie să-și asume responsabilitatea pentru absența susținerii masive a reunirii? Câte acțiuni sunt constructive și nu dezbină (cum sunt inițiativele deputatului Domnul Constantin Codreanu privind construiea autostrăzii – aici  așteptăm cu nerăbdare și susținerea României privind reluarea zborurilor internaționale de la Aeroportul Internațional Bălți). Când vom putea cumpăra bilete la primul zbor regulat Bălți – București cu TAROM sau cu BLUE AIR sau de ce nu și cu CARPATAIR?
  2. Astăzi în Republica Moldova se resimte o profundă sărăcie spirituală, cauzată inclusiv de propaganda sovietică și de reminiscențele mentalității sovietice. Deși rusofonii în Republica Moldova sunt minoritari (chiar și în cazul în care toți ar fi împotriva Unirii, nu văd cum ar încurca votul lor la un referendum dacă majoritatea românofonă ar vota pentru). În acest context, aș vrea să vă întreb când vom avea cel puțin un post TV românesc difuzat în rusă (dublat, subtitrat sau chiar și emis în rusă) pe întreg teritoriul Republicii Moldova? Nu credeți că stereotipurile și clișeele negative ridicole despre România trebuiesc combătute? Cine va lucra cu Rusia și cu rusofonii și cu alte minorități din Basarabia să le explice că Unirea Republicii Moldova cu România nu este împotriva Rusiei, ci pentru oameni care trăiesc între Prut și Nistru?

ROMÂNIA ȘI EU

Am 50 la sută sânge românesc (basarabean dacă doriți) și restul distribuit între origini poloneze, lituaniene, rusești, ucrainene, șamane și franceze. Bunica mea este de proveniență lituaniano-poloneză și s-a stabilit în Basarabia după război și după ce s-a mutat de la Constanța și Galați. Înainte să fie medic în Armata Roșie, familia sa a fost mutată din Lituania la Vladivostok pe timpurile Imperiului Rus, după ce toți părinții și rudele ei au fost trimiși în lagăre de către NKVD – ultima dată când și-a văzut părinții a fost la vârsta de 15 ani. Bunica mea a trecut și prin asediul Leningradului studiind medicina la Universitatea Pavlov și fiind în același timp fiica dușmanilor poporului. Ea a fost medic emerit al Moldovei, a reconstruit și a condus Serviciul de Urgență de la Bălți mai mult de 30 de ani după război, dar nu a fost nicio zi membră a Partidului Comunist. Când a căzut Cortina de Fier, primul lucru pe care ea l-a făcut – m-a dus în excursie prin România, la Iași, Galați, București și Constanța – anume Constanța… Ea a vrut să-mi arate orașul în care a trăit puținele clipe fericite din viața sa, să mă întâlnesc cu români – oameni care i-au devenit dragi cât timp a trăit la Constanța, locul unde mama mea rusofonă a fost educată de o dădacă din România. Numai că Cortina de Fier a căzut prea târziu – bunica mea nu i-a mai găsit pe oamenii pe care-i cunoscuse pe vremuri după ce a bătut la ușile pe care le recunoștea – nu-i mai rămânea decât să se plimbe pe străzi și să plângă atingând zidurile clădirilor pe care le mai recunoștea. Așa am descoperit eu România – prin perspectiva relațiilor umane, prin respectul oamenilor, în primul rând. Viețile oamenilor sunt complicate, nuanțate și naționalismul nu-și mai are loc într-o societate modernă. Ca și aviatoarea Nadia Russo de origine rusă care a fost printre primele femei pilot din România în cadrul Escadrilei Albe, ca și Pavel Kisseleff, numele căruia îl poartă azi o arteră importantă din București între Piața Victoriei și Piața Presei Libere, ca și familia de germani basarabeni a fostului președinte al Germaniei Domnul Horst Köhler, părinții căruia sunt originari din regiunea Bălțiului. Asta este Bălți, Basarabia, România și Europa.

Cine ar fi acel Lech Wałęsa român care ar păstra pacea fragilă socială la Bălți și în Basarabia în general contribuind în același timp la renașterea conștienții și solidarității poporului României întregite, care ar fi precursorul căderii zidului de pe Prut și cine ar fi acel Urho Kekkonen român care ar fi capabil să găsească echilibrul în relațiile internaționale privind Unirea și înțelegerea Unirii pe planul politic internațional?

Cu respect,

Alexandr Baikalov

Citește mai departe
Advertisement

Istorie

Cei mai tineri premieri din lume. Republica Moldova în listă

Publicat

pe

De către

PE SCURT

Sanna Marin, în vârstă de 34 de ani, va deveni, săptămâna viitoare, cea mai tânără prim-ministră din istoria Finlandei. Marin va fi a treia femeie în fruntea guvernului finlandez și în același timp cea mai tânără șefă de guvern din lume, a titrat presa internațională. La momentul actual, ea este urmată de premierul ucrainean Aleksei Goncearuk, care are 35 de ani, și de premiera din Noua Zeelandă, Jacinda Ardern care are 39 ani.

Lista celor mai tineri premieri din lume îi include pe Sebastian Kurz, cancelarul austriac, care a preluat funcția la doar de 31 de ani, Mario K. Frick, prim-ministru în Liechtenstein care a acces în această funcție la 28 de ani, Majko Pandeli, care a fost prim-ministrul Albaniei la vârsta de 32 de ani. Lista celor mai tineri premieri poate fi completată și cu numele a doi premieri din Republica Moldova care au deținut funcția de șef de Executiv înainte de a împlini 40 de ani. Tineri, reformatori, corupți, revoluționari, dictatori, să vedem, este sau nu vârsta un element important.

PE LUNG

Mario Frik, Liechtenstein

După ce a preluat conducerea guvernului Liechtenstein în decembrie 1993, Frick, în vârstă de 28 de ani, a devenit cel mai tânăr prim-ministru din lume. Timp de aproape șapte ani, până în aprilie 2001, a condus executivul uneia dintre cele mai mici țări de pe Pământ. Politica guvernului lui Mario Frick a fost caracterizată prin implicarea mai mare a Liechtenstein în procesul de integrare europeană.

Sebastian Kurz, cancelarul Austriei 

A devenit cancelarul Austriei la vârsta de 31 de ani. Aceasta după ce în decembrie 2013 a devenit cel mai tânăr ministru de Externe,din lume. Cu o carieră de 12 de ani în politică, la alegerile parlamentare anticipate din 15 octombrie 2017, Partidul Popular Austriac, condus de Kurtz, a obținut victorie, iar el a fost numit în funcția de cancelar federal al Austriei. El a promovat un mesaj constant pentru pace cucerind țara. Totuși, a criticat politica de admitere a migranților în UE, declarând că autoritățile UE trebui să oprească valul de migranți care se grăbesc în Europa, înainte ca aceștia să treacă frontiera cu UE. La 27 mai 2019, parlamentul austriac a înaintat vot de încredere cancelarului, iar a doua zi Kurtz a demisionat.

Maiko Pandeli, Albania

Maiko Pandeli a deținut funcția de premier din septembrie 1998 până în octombrie 1999, precum și din februarie până în iulie 2002. Când a preluat funcția pentru prima dată în 1998, avea 30 de ani. Cu toate acestea, cariera sa politică a început chiar mai devreme – deja în 1992, Maiko a devenit deputat în Parlamentul albanez. A obținut primul său mandat, pe fondul unui conflict politic acerb dintre socialiști și democrați.Țara era caracterizată printr-o situație politică și socială instabilă. A reușit să stabilească calea spre dezvoltarea democratică a țării.

Mart Laar, Estonia

Mart Laar a deținut funcția de premier de două ori – a fost prim-ministru al Estoniei din 1992 până în 1994 și din 1999 până în 2002. La preluarea primului mandat avea doar 32 de ani. Presa scria că reformele efectuate de Laar în 1992-1999 s-au desfășurat sub sloganul „plats puhtaks! (să curățăm locul!) și, conform estimărilor occidentale, a pus bazele unei creșteri economice rapide, care a dus la admiterea Estoniei în UE.

Igor Lukšić, Muntenegru

A preluat funcția de șef al guvernului țării sale la vârsta de 34 de ani și l-a condus timp de doi ani – de la sfârșitul lui decembrie 2010 până în decembrie 2012. Înainte de asta, din 2004 (adică pe când avea 30 de ani), a fost ministrul Finanțelor al Muntenegrului și după aceea – până în noiembrie 2016 – ministru al Afacerilor Externe. Ca urmare a reformelor, promovate de Lukšić, Muntenegru a aderat în 2011 la Organizația Mondială a Comerțului, iar în iunie 2012, a fost lansat un proces de negociere privind aderarea țării la Uniunea Europeană (UE).

Benazir Bhutto, Pakistan

A fost prima femeie care a deținut funcția de premier într-un stat musulman. La 35 de ani, a preluat funcția de șef al executivului. Bhutto a condus guvernul până în 1990, iar apoi din 1993 până în 1996. Guvernul condus de ea a promovat un șir de reforme sociale și politice. A restabilit drepturile sindicatelor eliminate prin dictatura militară, a ridicat interdicția asupra sindicatelor studenților și restricțiile asupra activităților organizațiilor neguvernamentale, a restabilit libertatea presei. Din 1999, a locuit în exil în Dubai, în 2007 s-a întors în patrie pentru a treia oară pentru a candida pentru un nou mandat, dar cu două săptămâni înainte de alegeri, a devenit victima unui atentat sinucigaș cu bombă în cursul unei acțiuni electorale. 

Victor Orbán

A deținut funcția de premier  al Ungariei între 1998-2002 și apoi din 2010 până în prezent. La preluarea primului mandat avea doar 35 de ani. A fondat FIDESZ, formațiunea conservatoare pe care o conduce. Dorința lui Orban de a reduce influența parlamentului asupra proceselor politice, pe fondul întăririi influenței personale a premierului, a fost criticată puternic de opoziție, care l-a acuzat  de tendințe autoritare și de dorința de a influența mass-media. În timpul premierului Orbán, Ungaria, împreună cu Polonia și Cehia în 1999, a fost admisă oficial la NATO. A criticat UE pentru lipsa de reacție în fața valului de migranți intrați în Europa începând cu 2015. De asemenea a pledat pentru înființarea unei armate a UE.

Alexei Goncearuk

În august 2019, Alexei Goncearuk în vârstă de 35 de ani a preluat funcția de premier al Ucrainei. În mai 2018, a început să lucreze în administrația președintelui Vladimir Zelenski. El se ocupa de probleme economice, era nelipsit de la discuțiile cu parteneri internaționali ai Ucrainei. Înainte de aceasta, el a condus centrul analitic Oficiul pentru Reglementare Eficace (BRDO), care a fost creat la inițiativa Ministerului Dezvoltării Economice și Comerțului al Ucrainei și partenerii occidentali. La preluarea mandatului a promis că va combate corupția și va realiza o creștere economică.

Sigmundur David Gunnlöygsson, Islanda

Sigmundur David Gunnlöygsson a ocupat funcția de premier al Islandei la 36 de ani și a ocupat acest post din mai 2013 până în aprilie 2016. A devenit cel mai tânăr șef al guvernului de la independența Islandei. Și-a dat demisia în 2016, după ce mii de islandezi au protestat cerând demisia șefului guvernului care, potrivit unei investigații jurnalistice internaționale „Panama Papers”, ar fi deținut împreună cu soția sa o companie off-shore pe care politicianul nu a declarat-o după alegerea în parlament în 2009.

Serghei Kirienko, Federația Rusă

La 24 aprilie 1998, după demisia bruscă a guvernului Viktor Cernomîrdin, președintele rus Boris Elțin l-a numit pe Serghei Kirienko în funcția de prim-ministru. Acest lucru a fost neașteptat – în momentul în care Kirienko a condus Cabinetul de Miniștri, el avea doar 36 de ani. El a fost cel mai tânăr prim-ministru din istoria Rusiei moderne, dar a rămas pe acest post doar patru luni. În tipul mandatului său, Kirienko a propus Dumei de Stat un program anti-criză, esența sa constând în reducerea bruscă a cheltuielilor guvernamentale. Duma nu l-a probat, iar ulterior Kirienko a anunțat despre default, care a afectat și economia Republici Moldova. 

Vasile Tarlev, Republica Moldova

A fost numit premier al Republicii Moldova la 19 aprilie 2001, la nici  37 de ani împliniți. În urma alegerilor parlamentare din Republica Moldova din martie 2005 a fost ales deputat în Parlament din partea Partidului Comuniștilor din Republica Moldova. Iar la 19 aprilie 2005, în baza votului de încredere acordat de Parlament, a fost ales pentru a doua oară prim-ministru al Republicii Moldova. Guvernarea comunistă a justificat desemnarea pentru a doua oară a lui Tarlev ca premier prin necesitatea asigurării continuității guvernării. Guvernul condus de Vasile Tarlev s-a caracterizat prin transpunerea politicii PCRM care deținea majoritatea în parlamentul țării. După ce și-a anunțat demisia, președintele Vladimir Voronin l-a decorat cu „Ordinul Republicii”.  A deținut funcția până la 31 martie 2008.

Ion Sturza, Republica Moldova

A deținut funcția de prim-ministru al Republicii Moldova în perioada februarie – decembrie 1999. La preluarea funcției avea 39 de ani.  Înainte de aceasta, în 1998, Ion Sturza a fost viceprim-ministru și ministru al economiei și reformelor, în Guvernul condus de Ion Ciubuc. În calitatea sa de ministru al economiei și prim-ministru, Ion Sturza a inițiat și realizat un șir de reforme economice și sociale importante pentru Republica Moldova, ca reforma teritorială, bugetar-fiscală, agrară. Au avut loc privatizări importante. Cabinetul de Miniștri condus de Ion Struza a avut cea mai bună imagine în exterior din istoria Republicii Moldova până la acel moment.

Citește mai departe

Politică

La ce ne putem aștepta de la partidul lui Mark Tkaciuk și Iurie Muntean

Publicat

pe

De către

PE SCURT

Pe scena politică din Republica Moldova a avut loc lansarea unei noi formațiuni politice – „Partidul Acțiunii Comune – Congresul Civic”, inițiat de foștii deputați comuniști Mark Tkaciuk, Iurie Muntean, Zurab Todua și Mihail Poleanschi. Noua formațiune este una de stânga. În programul său de activitate pentru următorii cinci ani, aprobat la congresul de constituire,  sunt incluse obiective ce țin de  salvarea țării de la depopulare, crearea unui mediu economic activ, soluționarea problemelor ecologice, îmbunătățirea situației segmentelor sociale vulnerabile ș.a.

„Partidul Acțiunii Comune – Congresul Civic” a anunțat că nu va avea un președinte și va avea o democrație partinică.  Politologii afirmă că formarea noului partid reprezintă un exercițiu politic util pentru a reanima segmentul de stânga a eșichierului politic și a crea concurență Partidului Socialiștilor. Potrivit acestora, după erodarea PSRM bazinul electoral respectiv ar putea migra anume spre noua formațiune creată de foștii deputați comuniști.

PE LUNG

Patru foști deputați comuniști au stat la baza noului partid

Fostul„ideolog” al Partidului Comuniștilor Mark Tkaciuk a anunțat încă în luna august despre constituirea noii formațiuni. Aceasta în condițiile în care în 2014 a declarat că pleacă definitiv din politică pentru a se consacra activității științifice. A fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova între 2001–2002 și 2009–2014, dar și consilierul președintelui Vladimir Voronin pe probleme de politică internă. În perioada guvernării comuniste era numit „ideologul” și „eminența cenușie” a Partidului Comuniștilor, în culise vorbindu-se despre influența puternică pe care a avut-o asupra fostului lider al PCRM.  La 23 mai  2014 a renunțat la mandatul de deputat acesta din proprie dorință, iar ulterior a fost exclus din Comitetul Executiv al PCRM. Aceasta după ce Tkaciuk s-a declarat nemulțumit că Vladimir Voronin și-a schimbat discursul în raport cu Federația Rusă și că încerca să fie pe plac oficialilor din Uniunea Europeană.

În anii 2008-2009, Iurie Muntean a ocupat funcția de viceministru al Economei al Republicii Moldova, în timpul mandatului de ministru al Economie a lui Igor Dodon, între 2009 și 2014 a fost deputat din partea PCRM. În 2010 Muntean a devenit secretar executiv al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova. Iar în 2012, președintele PCRM Vladimir Voronin a pomenit numele lui ca al unui posibil succesor la conducerea PCRM.

În vara anului 2014, a fost exclus din Comitetul Executiv al PCRM, apoi și din funcția de secretar executiv al partidului. În 2016, el declara că la baza deciziei PCRM de a colabora cu partidele pro-europene „se simte mâna Bruxellesului şi a Washingtonului”. Totodată, Muntean nu excludea, că la această hotărâre a contribuit și „omul de afaceri Plahotniuc”.

Scriitorul, doctorul în istorie Zurab Todua și antropologul, prim secretar al Comitetul raional al PCRM, Mihail Poleanschi sunt ex-deputați în Parlamentul R. Moldova pe listele PCRM. între anii 2010-2014. Todua a declarat în 2015 că conducerea PCRM nu este interesată de procesul destrămării partidului în teritoriu și că PCRM care a fost cândva un partid luptător și eroic, își continuă calea suicidului politic.

Planul de acțiune „Moldova 2020-2025 ″

În luna august, presa a anunțat cu referire la o postare a fostului deputat Mark Tkaciuk despre crearea noului partid „Partidul Acțiunii Comune – Congresul Civic”. Atunci se preciza că formațiunea se poziționează ca fiind „primul partid anti-criză din Republica Moldova”.

După ceva timp, la 8 decembrie a avut loc congresul de constituire a formațiunii, unde același Mark Tkaciuk a prezentat planul de acțiune „Moldova 2020-2025 ″. În cadrul acestuia se arăta că provocarea formațiunii este salvarea societății moldovenești de la depopulare, oprirea exodului oamenilor din țară, crearea unui mediu economic activ, subordonat obiectivelor unei dezvoltări umane constante – creșterea calității și longevității vieții,  a unei educații competitive și democrații eficientă.

Portalul newsmd.md, care a prezentat planul de acțiune, arată că în aceste condiții, formațiune își propune atingerea a cinci obiective strategice, cinci modernizări sistemice: 1. Decriminalizarea sistemului politic și introducerea controlului public asupra puterii. 2. Justiție imperativă.3. Dezincriminarea economiei și adaptarea Moldovei la piețele globale.4.  Moldova este un teritoriu al cunoașterii. 5. Revoluția verde pentru Moldova.

După congresul de constituire și aprobarea documentelor în acest sens, formațiunea urmează să depună actele pentru înregistrare la Agenția Servicii Publice.

Ce declară politologii

În opinia politologului Victor Juc, noua formațiune constituită de foștii deputați comuniști, este mai degrabă „una de orientare social-democrată de stânga, de felul cum în Europa sunt partide de stânga europeană”. Formațiunea a pus accent pe solidaritate , dar solidaritatea este una dintre cele trei valori ale social-democrației.

Potrivit lui,  Partidul Comuniștilor a intrat în istorie și nu mai contează, a pierdut din toate șansele de a reveni pe scena politică. În aceste condiții, noua formațiune  poate să aibă de câștig de cauză când se va eroda PSRM. Atunci o parte din electoratul care votează pentru socialiști se va duce la noua formațiune. „După ce socialiștii vor pierde din suport, electoratul lor va merge fie spre partidul lui Renato Usatîi, fie spre noua formațiune a lui Tkaciuk”. După cum arată istoria, în politica de la Chișinău partidele se perindează – unele pierd în reflux, așa cum de exemplu a fost PLDM și a venit o altă formațiune în ascensiune cei de Blocul ACUM, după ce a căzut PPCD a venit PL, acum liberalii coboară și cel mai probabil va veni un alt partid unionist.

Totuși, în opinia lui Juc, în cazul unor  alegeri parlamentare anticipate, electoratul este pregătit să voteze în aceeași manieră ca și în februarie 2019. Cred că electoratul îi va da încă o șansă lui PSRM, În viitor, „Partidul Acțiunii Comune – Congresul Civic” va fi în ascensiune numai în urma erodării PSRM.

Politologul Dionis Cenușă susține că Congresul Civic este un exercițiu politic util pentru a reanima segmentul de stânga a eșichierului politic și a crea concurență Partidului Socialiștilor și altor partide similare. Totuși, în opinia expertului, există însă o serie de trăsături care le pot crea piedici.

„În primul rând, partidul nu dispune de instituția liderului. Toate partidele puternice, din punct de vedere politic, din istoria țării au crescut, funcționat, precum și căzut, ca urmare a performanței bune sau rele a liderului de partid. De aceea, este putin probabil ca încercarea Congresului de a copia mișcarea “5 Stele” din Italia, care nu are o figură consolidată de lider, poate reuși în Moldova, unde persistă o cultura paternalistă atât printre votanții în etate, cât și pentru generațiile mai tinere de votați”, a menționat el.

În al doilea rând, atenționează Dionis Cenușă, multe nume ale persoanelor care formează noua formațiune sunt ex-politicieni care au falimentat. Reîntoarcerea în politica mare a unor persoane care au eșuat ca politicieni anterior nu este exact ceea ce își doresc votanții ce caută soluții noi și de succes”.

Nu în ultimul rând, noul partid se pare a fi orientat mai degrabă către votanții vorbitori de limba rusă decât către tot bazinul de votanți. Descreșterea votanților reprezentanți ai minorităților, de rând cu cei ai grupului etnic majoritar, implică necesitatea de a vorbi în limbajul politic și în limba unor categorii cât mai largi se votanți. „Dacă Congresul Civic nu va soluționa această problemă, atunci acesta se va autoizola și nu va putea crește nici peste formațiunea lui Renato Usatîi, cu atât mai mult să ajungă la nivelul de popularitate al PSRM. Dar dacă cel din urma va comite greșeli grave, atunci Congresul va avea șanse să se afirme cu sau fără neajunsurile abordate mai sus”, a conchis el.

În Republica Moldova sunt înregistrate 46 de partide politice.

Citește mai departe

Cultură

2 cărți mai mult sau mai puțin fericite

Publicat

pe

De către

Mă fascinează inteligența emoțională. Ador oamenii empatici. Scriu cu drag despre emoție ca parte inerentă a dezvoltării Sinelui. Dar tot mai frecvent, am senzația că lumea noastră îmbracă haina sumbră a austerității. În caz contrar, riscă să fie catalogată drept neserioasă sau prea infantilă. De aceea, ne tragem măștile pe față și afișăm conduita solicitată, pentru că așa dă bine.

Articol de Corina Moisei-Dabija

Observ acest lucru, în mod involuntar, pe forumuri de carte, în chat-uri comune, în care orice tentativă de a te declara fericit este privită cu aceeași reacție de parcă ai recunoaște că ești dușman al poporului. Chiar și în literatură se resimte acut laitmotivul (ne)fericirii ca dimensiune fără de care existența umană nu ar mai avea relevanță. Iată de ce am optat, astăzi, să scriu despre 2 cărți care sunt mai mult sau mai puțin fericite.

„Geografia fericirii” de Eric Weiner, tradusă la Editura Niculescu

Eric Weiner este jurnalist și autor de carte, dar pe lângă toate un om de o înaltă factură intelectuală cu potențial analitic și critic. Spune despre sine că este un scriitor morocănos și că fericirea este pe cât de iluzorie, pe atât de inutilă.

Acesta pleacă într-o călătorie prin 8 țări, în căutarea acelui Graal al tuturor veacurilor: fericirea. Însemnările acestuia pot fi catalogate drept un jurnal de voyageur profesionist, care încearcă să despice firul în șapte și să găsească esența stării de bine, inerente fiecărei țări.

Unele istorisiri sunt pertinente, scrise într-o cheie aparte, încărcate cu umor:

  • Întotdeauna am crezut că fericirea se află imediat după colț. Șmecheria e să găsești colțul potrivit.”
  • Ține de natura umană faptul că ne face plăcere să-i privim pe alții angrenați în acțiuni agreabile. Astfel se explică popularitatea de care se bucură două domenii de activitate: pornografia și cafenele“.

Dar iată istoria sejurului în Moldova m-a atins dureros de mult. De ce? Pentru că nu putea să fie mai clișeizată decât ne-a servit-o autorul. Toate relele s-au rezumat la observații despre „femei care se îmbracă și machiază ca prostituatele” sau că „vinul moldovenesc este cel mai prost vin băut vreodată”. Oare se poate lua imaginar la pumni un autor? Cred că am fost la un pas.

Revenind la istoria noastră, apare o întrebare firească: a găsit sau nu fericirea Weiner? În principiu, acesta a reușit să găsească mai multe dimensiuni ale fericirii, specifice unor realități sociale din diferite țări și de pe diferite continente. Dacă ești interesat de conduita și nivelul de empatie a unor state, precum Elveția, Qatar sau Islanda, atunci cred că acest volum o să-ți fie pe plac.

„Algebra fericirii” de Scott Galloway

Suntem pe val, în prezent, cu literatura motivațională. Cărțile destinate dezvoltării profesionale sau personale se vând ca pâinea caldă, iar cititorii sunt tot mai răsfățați în acest sens. Și pentru că sunt destul de flexibilă în materie de lecturi, am decis că est momentul oportun să bifez și o astfel de lectură.

„Algebra fericirii” este un carnet de idei și reflecții cu și despre fericire. Un carnet în care Scott Galloway, antreprenor / profesor universitar, își creionează toate simțămintele față de experiențele sale empatice.

Scrisă într-o manieră foarte simplistă și aerisită, cartea nu are pretenția de fi o expresie de înaltă scriere creativă. Este mai curând o tentativă foarte stângace de a vinde anumite iluzii, anumite strategii care mi se par mult prea individuale și subiective.

Acest titlu ar merge de minune, atunci când ai nevoie de o descărcare emoțională și de o ceașcă mare cu cacao.

De ce doar 2 cărți? Cumva le-am experimentat în diferite auditorii on-line și reacțiile mi-au depășit așteptările. Concluziile mele sunt grupate în două:

  • Avem mulți cititori cărora le este comod să propage nefericirea, deoarece asta le asigură vizibilitate. Da, auto-compătimirea e un soi de PR longeviv.
  • Avem cititori curioși, pe care conceptul de fericire îi activează, îi transformă în veritabili cercetători.

Vreau să las acest text cu final deschis și să te întreb: Ești fericit?

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

Lifestyle6 ore în urmă

Cum sporim eficiența și productivitatea la locul de muncă

PE SCURT Deseori începi ziua de lucru cu o listă mare de sarcini pe care nu reușești să le faci?...

Divertisment8 ore în urmă

Rețeta săptămânii: ruladă Wellington din carne de vită

PE SCURT Îți place Jamie Oliver, bucătarul englez care a devenit faimos după ce a demonstrat întregii lumi cât de...

Cultură10 ore în urmă

Cartea care-ți povestește despre iubirile lui Ernest Hemingway

PE SCURT Ernest Hemingway este scriitorul care mi se asocia mereu cu un Moș Crăciun care se pricepe nemaipomenit de...

Divertisment12 ore în urmă

Trei orașe antice din Andaluzia, despre care nu ai auzit niciodată

PE SCURT Andaluzia este o comunitate autonomă spaniolă compusă din mai multe provincii. Conform statutului de autonomie, capitala regiunii este...

Sănătate13 ore în urmă

Cum ținem gripa mai departe de noi?

PE SCURT Afară e rece, plouă, ceața e densă și bate un vânt puternic, toate aceste „stări” ale iernii ne...

ExterneO zi în urmă

Un nou paragraf al Brexitului a fost scris. Ce s-a mai întâmplat în lume în această săptămână

PE SCURT În această săptămână au avut loc evenimente importante pe plan mondial și în Europa, în special. Englezii au...

ExterneO zi în urmă

Doi moldoveni povestesc despre subtilitățile Berlinului

PE SCURT De multe ori auzim despre punctualitatea germanilor și cât de eficient își organizează ziua de lucru. Cum sunt...

Advertisement

Politică

Istorie4 zile în urmă

Cei mai tineri premieri din lume. Republica Moldova în listă

PE SCURT Sanna Marin, în vârstă de 34 de ani, va deveni, săptămâna viitoare, cea mai tânără prim-ministră din istoria...

Politică5 zile în urmă

La ce ne putem aștepta de la partidul lui Mark Tkaciuk și Iurie Muntean

PE SCURT Pe scena politică din Republica Moldova a avut loc lansarea unei noi formațiuni politice – „Partidul Acțiunii Comune...

Justiție2 săptămâni în urmă

4 ani la închisoare și o conferință de presă. Pe scurt, despre situația lui Vlad Filat

PE SCURT Condamnat la nouă ani de detenție, fostul premier Vlad Filat  a fost eliberat condiționat, înainte de termen. Eliberarea...

Politică2 săptămâni în urmă

Cum a fost discutată pe Facebook eliberarea condiționată a lui Vlad Filat

PE SCURT Fostul prim-ministru Vlad Filat, condamnat la nouă ani de detenție, a fost eliberat astăzi, înainte de termen din...

Cultură2 săptămâni în urmă

Despre mărul roșu și câinele cu două boturi. Poeții vorbesc despre situația politică din țară

PE SCURT S-au adunat poeții la „Poezie Politică” unde și-au exprimat, prin intermediul operelor lor, dar și al altor autori,...

Politică3 săptămâni în urmă

Câte instituții publice mai sunt conduse de exponenți numiți de Partidul Democrat

PE SCURT De la plecarea PDM de la guvernare a trecut aproape șase luni, iar Republica Moldova este deja la...

Politică3 săptămâni în urmă

De ce vrea premierul Chicu să transforme Moldova „într-un șantier imens” și cât ar costa asta

PE SCURT Fostul ministru al finanțelor, actualul prim-ministru, Ion Chicu, a fost unul dintre cei care au contrasemnat decizia Guvernului...

Advertisement

Opinii

decembrie 2019
L Ma Mi J V S D
« nov.    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031