Ajuns în Maramureş, rămâi uimit de tot ceea ce vezi. Maramureşul este presărat cu vetre strămoşeşti deosebite. Toponimele atrag, provoacă, încântă… Cât e Maramureşu’ (vorba cântecului) sunt sute de perle, care sclipesc, încât nu poţi trece indiferent.
Pe lângă faptul că are peisaje de poveste, Maramureşul uluieşte şi prin oazele de spiritualitate. Unul dintre cele mai de seamă lăcaşuri sfinte este Mănăstirea Rohia. Pentru a ajunge la perla de seamă a Ţării Lăpuşului e nevoie de ore bune de drum. De la Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” de la Chişinău (de unde am pornit într-un minunat pelerinaj) şi până la Mănăstirea Rohia sunt 565 de kilometri. Sfântul locaş de aici se află la circa 50 km de Baia Mare şi 43 de oraşul Dej.
Ajuns la Mănăstirea Rohia, care e la o altitudine de 500 de metri te minunezi cum de un loc de închinare este pe un teren atât de pretenţios. Apoi, după ce asculţi poveste înălţării acesteia te cutremuri de puterea pe care o are voia Celui de Sus. Un copil de numai zece ani, plecat mult prea devreme la Domnul, şi-a dorit ca în „Dealul Viei” de lângă Rohia să fie o Mănăstire.
A venit în vis, a arătat şi locul, astfel tatăl Anuţei (fetiţa decedată), preotul Nicolae Gherman, susţinut de mai mulţi credincioşi a ridicat un locaş sfânt de toată frumuseţea. Acesta a fost sfinţit la 15 august 1926, de o mare sărbătoare – Adormirea Maicii Domnului (stil nou).Timp de 40 de ani a stat mica bisericuţă pitită printre fagi şi stejari. Apoi, este desfăcută, iar în acelaşi loc e ridicat un sfânt locaş impunător, care îmbină elemente din cele trei provincii româneşti: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania.
Rând pe rând aici sunt ridicate noi edificii încadrate pefect într-un ansamblu natural, dar şi architectonic. Astfel, pelerinii se mai pot închina în biserica-catacombă “Sfântul Ierarh Nicolae”, paraclisul “Izvorul Tămăduirii”. Tot la Rohia pot admira una din cele mai mari biblioteci din Transilvania – peste 40 de mii de cărţi. Pe timpuri aici a avut mare grijă de ea gânditorul Nicolae Steinhardt, evreul care s-a convertit la ortodoxism, fiind botezat la Închisoarea de la Jilava de basarabeanul Mina Dobzeu.
Un loc important pentru care pelerinii ajung la Rohia este şi chilia lui Nicolae Steinhardt, tuns în monahism la 1980 la Mănăstirea din “Dealul Viei”. Locul unde fericirea a căpătat un sens şi mai profund (Nicolae Steinhardt este autorul unui inubliabil roman “Jurnalul fericirii”) e căutat şi pentru că aici se află mormântul marelui cugetător, cel care a făcut parte din “grupul Noica” şi a fost condamnt pentru curajul de a gândi liber. Pe piatra funerară e scris foarte simplu – monahul Nicolae.
În biserica „ Sfântul Nicolae” este o icoană deosebită cu chipul Maicii Domnului (singură), numită „Călugăriţa” şi e făcătoare de minuni. Acesta a fost pictată de călugărul Nicanor din Sfântul Munte Athos. În deceniul al patrulea al secolului al XX-lea, icoana a scăpat dintr-un incendiu când, din cauza unei lumânări nesupravegheate, suportul lemnos al icoanei a luat foc fiind mistuit în întregime, în timp ce icoana păstrează doar câteva urme care mărturisesc minunea săvârşită.
La Mănăstirea Rohia este şi “Colţul maramureşean”, aici se află o biserică de lemn şi o casă cu specific zonal. În biserica “Sfânta Ana” se află şi muzeul sfântului locaş, unde sunt expuse icoane vechi pe lemn şi sticlă, precum şi cărţi vechi de o rară valoare, cum ar fi: “Cazania sau Carte românească de Învătătură a mitropolitului Varlaam”, Iaşi, 1642 ; “Noul Testament de la Bălgrad al mitropolitului Simion Ştefan”, tipărit la 1648 ; “Îndreptarea Legii”, Târgoviste, 1652 ; “Evanghelia”, tipărită de Antim Ivireanu la Snagov, 1697 etc.
