Cum să reușești să schimbi lucrurile acolo unde de două decenii totul a fost lăsat în paragină? Cum să le vorbești oamenilor ca ei să acționeze? Cum să reconstruiești comunitatea din care faci parte? Povestea de succes a renașterii unui sat din sudul Moldovei a pornit de la Pelaghia Cioban, care a reușit să adune oamenii din localitate și să-i încurajeze să contribuie la dezvoltarea și amenajarea satului.

***

Pe un hol larg, pe podeaua căruia se plimbă iepurași de soare, stau 18 tineri. Se șușotesc, iar uneori râsetele zgomotoase sparg tăcerea din jur. Este sâmbătă și sunt nerăbdători să se lanseze într-o nouă provocare. Ușa școlii din Cazaclia se deschide. Se aud pași mici și grăbiți. În hol apare o femeie cu părul blond răvășit și un zâmbet larg. Copiii o salută și o înconjoară ca niște fluturi adunați în jurul unui bec aprins.

Pentru unii a fost educatoarea blândă și inspirată de la grădiniță, iar pentru alții – femeia care le-a arătat că lucrurile se pot mișca din loc, dacă te implici și acționezi. Pelaghia Cioban a lucrat educatoare la grădinița din sat. Când s-a pensionat, a rămas în ansamblul de cântece și dans pe care-l conduce. Participa la tot felul de evenimente culturale. Viața a prins un curs liniștit și ușor monoton. Însă, într-o zi a aflat despre oportunitatea de a participa la mai multe traininguri organizate de Institutul pentru Inițiative Rurale (IRI), unde a învățat să scrie proiecte, să obțină granturi, să implice oamenii din comunitate și să discute cu ei despre problemele de bază ce pot fi soluționate. „Eram la grădiniță, când Pelaghia Cioban ne-a spus că vom merge la Chișinău. Ce să facem? Să învățăm – ne-a spus ea”, își amintește colega ei Natalia Slav.

350 de localnici au venit în prima zi

Așa a pornit totul. Au învățat să fie pragmatici, să creadă în forțele proprii și să nu stea cu mâinile în sân. „George Kennedy spunea: Nu așteptați ca guvernul să facă ceva pentru voi. Gândiți-vă ce ați făcut și puteți face voi pentru stat”, menționează Cioban. Atunci și-au propus să amenajeze parcul din centrul satului, care timp de zece ani s-a transformat într-o pășune pentru vaci și oi, precum și depozit pentru deșeuri. „Am impresia că privatizările au schimbat mentalitatea întregii societăți. Oamenii se gândesc doar la gospodăriile lor, dar nu și la ceea ce e în afară. Astfel, multe clădiri și locuri cândva frumoase, s-au transformat în ruine”, susține Pelaghia privind spre clădirea gri a casei de cultură, unde demult nu a mai fost organizat niciun concert.

https://youtu.be/EbmDSCf0c_8

Au obținut un grant mic de la IRI și au adunat oamenii. Le-au spus că doresc să facă o schimbare, dar pentru aceasta au nevoie de implicarea tuturor. „În prima zi s-au adunat peste 350 de oameni. Bătrânii care nu puteau să ne ajute, au gătit plăcinte. Am devenit o echipă unită și eficientă”, își amintește femeia, trecând pe o cărare îngrijită, pavată, care împarte parcul în două părți.

„Am înțeles că suntem auziți”

Copiii au fost, probabil, cei mai încântați de schimbările făcute în sat într-o perioadă atât de scurtă. „Am înțeles că așa ne putem face auziți și să transformăm satul în locul unde să vrei să înveți și să rămâi, iar ea (Pelaghia Cioban) este o inspirație pentru noi”, susține una dintre tinerele eleve care a participat activ, alături de colegii, părinții și buneii ei la amenajarea parcului, curățarea lacului, instalarea unor băncuțe etc.

„Schimbarea are loc atunci când oamenii înțeleg că este nevoie de o schimbare și se implică”, este de părere Ruslan Stânga, directorul IRI. Potrivit lui, Institutul a reușit să creeze 30 de grupuri de inițiative locale: „sunt oameni simpli care încearcă să abordeze problemele din comunitatea lor și să se implice eficient în procesul de luare a deciziilor la nivel local”.

Aceste practici învățate de la experții internaționali, dar și succesul obținut când lucrurile nu au stat pe loc, au făcut-o pe Pelaghia să înțeleagă că pentru dezvoltarea și amenajarea satului nu contează atât de mult banii, cât implicarea oamenilor.

Pelaghia Cioban le zâmbește larg copiilor, scoate din geantă o pungă plină cu biscuiți și, în holul școlii începe o nouă rundă de dezbateri privind readucerea la viață a bătrânului și prăfuitului club din centrul satului Cazaclia.