Între 25 și 27 iulie la Chișinău are loc Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF), la Artcor și Cineplex Loteanu. Programul include peste 30 de titluri sonore, premiate la festivaluri internaționale.
Am rugat câțiva cineaști și cinefili de la noi să ne recomande filmele pe care ar alege să la vadă la TIFF.
Eu cred că o să merg la toate filmele, dar sigur cap de listă este „Nebunul” de Igor Cobileanski. Apreciez foarte mult atunci când regizori experimentați cu lungmetraje continuă să fie captivați de formatul scurt. Pe lângă asta, Igor este unul din cei mai faini regizori originari din Moldova și a fost mereu un reper pentru mine.
„Of” mi se pare o adevărată reflecție asupra modului în care percepem lumea. Filmul nu oferă răspunsuri clare, ci deschide o fereastră spre interiorul fiecăruia dintre noi, lăsându-ne libertatea de a interpreta totul prin propriile filtre. Fiecare privitor găsește altceva în această poveste, pentru că fiecare dintre noi vede lumea în felul său, cu propriile întrebări, temeri și speranțe. Într-o perioadă în care realitatea pare tot mai fragmentată, „Of” devine o metaforă subtilă pentru prezent: nu există o singură cale, ci atâtea câte suflete privesc. Mă bucură cu atât mai mult faptul că această animație vine din Moldova, și aici se pot naște filme sensibile, profunde și universale. „Of” nu e doar un film, ci o invitație la introspecție și la acceptarea diversității de perspective care ne definesc ca oameni.
Merită văzute toate, dar recomand neapărat filmul „Triton”, în regia Anei Lungu. Eu l-am văzut prima dată la Festivalul de Film din Marseille. E un documentar artistic ficționalizat, o capodoperă și l-aș revedea cu mare plăcere. E un film făcut din materialele de arhivă ale unui personaj. E absolut frumos și formidabil acest film: și vocea regizoarei după cadru, și sunetul, și selecția de arhive. Mai recomand „Anul Nou care n-a fost”, mai ales pentru persoanele care cunosc despre revoluția din ‘89 și din scurtmetraje „Flori, fete și băieți”.
Cu toată dragostea mea pentru Radu Jude, cu toată deschiderea de a revedea capodopera Noului Val – „Moartea domnului Lăzărescu” oricând și oriunde, și cu toată lipsa mea de pasiune față de fenomenul The Beatles, voi alege filmul „TWST Things We Said Today” de Andrei Ujică. Ujică este un documentarist monumental al epocii noastre și, spre marea mea rușine, nu i-am văzut nici unul dintre filme.
„Moartea domnului Lăzărescu” (2005), în regia lui Cristi Puiu, a fost prima mea întâlnire cu Noul Val Românesc. Am făcut cunoștință cu Dante Remus, bătrânul protagonist depășit de valurile vieții, care murea grăbit, val-vârtej, ucis de ignoranța sistemului medical, chiar pe ecran, în fața ochilor mei, printre valuri de lacrimi. Drama te face să zâmbești, te zguduie și te scoate din acest val mai empatic decât ai intrat. Filmul a fost un must-watch în curricula Școlii de Film de la Varșovia.
Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile, dar cu înregistrare prealabilă pe film.md. Vezi programul TIFF aici.
