Chișinău / Moldova.ORG/ Sorin Hadârcă: Un control ar
putea depista imediat pe cel cinstit de cel necinstit.
De ce ţi-e frică, aceea pică.
Potrivit sondajelor de opinie, majoritatea moldovenilor se tem, în primul rând,
de creşterea preţurilor şi de pierderea locului de muncă. Astăzi membrii
cabinetului de miniştri sunt invitaţi să prezinte premierului, într-o şedinţă
specială, soluţii pentru a mai opri din galop scumpirile… Cum se explică în
general scumpirile şi ce soluţii pot exista? Vom discuta în această dimineaţă
cu cunoscutul economist Sorin Hadârcă …
Europa Liberă: Deşi, de
la o seamă de vreme, multora nici nu prea le vine să iasă dimineaţa din casă,
de frică să nu se ciocnească de nişte noi scumpiri… În general, dle Hadârcă –
despre asta ne propusesem să discutăm – de ce se produc scumpirile, că doar n-o
fi doar spiritul hrăpăreţ la mijloc…
Sorin Hadârcă: Aici este chiar şi
un mic paradox. În principiu, există o limită a scumpirilor şi astea sunt
veniturile pe care le avem. Deci, trebuie undeva să facem abstracţie de ceea ce
ne şochează din stradă şi să gândim în termeni economici. Dacă ar fi să se
scumpească totul, noi cum am face faţă situaţiei? Deci, consumăm mai puţin. Şi
atunci, consumând mai puţin, punem şi o limită a acestor scumpiri, pentru că
vânzătorii sunt nevoiţi să-şi micşoreze preţurile, pentru că rămân cu aceleaşi
interese – vor să vândă. De fapt, aceasta este regulă economică universală,
însă există şi particularităţi şi cred că despre ele este mai interesant să
vorbim pentru ascultătorii de la această oră matinală…
Europa Liberă: Cu alte
cuvinte, dacă se menţin nişte preţuri destul de ridicate, prin urmare, există
cineva care le acceptă şi are posibilitatea să le facă faţă. Cu toate că
numărul nefericiţilor, ca să spun aşa, care îşi pun pofta în cui este probabil
de asemenea în creştere?
Sorin Hadârcă: Ştiţi ce trebuie
să realizăm aici? În Moldova sunt câteva „motoraşe” posibile ale creşterii
preţurilor. În primul rând, sunt remitenţele care vin de peste hotare.
Volens-nolens, acestea duc la o majorare a veniturilor disponibile ale
populaţiei. În ultimul timp, acest factor nu este atât de pronunţat ca în
trecut, când ele creşteau anual cu 30-40 la sută şi respectiv efectuau o
presiune inflaţionistă foarte mare asupra pieţei din R. Moldova.
O altă sursă ar putea fi
majorarea salariilor, care, de asemenea, creând o astfel de bunăstare, care ne
penalizează prin faptul că, uite, consumând mai mult, preţurile încep treptat
să crească. Aici Banca Naţională are cum să tempereze această creştere.
Practic, punând un preţ mai mare asupra banului, ridicând rata dobânzii,
reuşeşte să scadă din pofta aceasta de a cumpăra.
Europa Liberă: Deci, dv.
vorbiţi despre un instrument monetar care poate reduce şi până unde poate
reduce şi presiunea inflaţionistă şi în ultimă instanţă toate celelalte…
Sorin Hadârcă: Păi, în fond,
instrumentul acesta funcţionează bine în orice situaţie, însă aici atenţie,
fiindcă noi vorbim acum la nivelul abstract despre nivelul general al
preţurilor. Când spunem inflaţie, trebuie să ne dăm seama că aici este un coş
de consum care este reprezentat de câteva grupuri de mărfuri, care sunt mai des
procurate de oameni. Mai mult decât atât, privind la un nivel şi mai micro,
sunt mărfuri care vor fi receptive la schimbările pe care le face Banca Națională cu politica sa şi sunt mărfuri care vor fi
absolut indiferente la ceea ce face BN. De exemplu, mărfurile de import, da?
Dacă se scumpeşte benzina, motorina la nivel mondial, ce n-am face noi cu
politica noastră monetară, preţurile vor urma această tendinţă universală de
scumpire.
Europa Liberă: Dle
Hadârcă, am observat că unii economişti recomandă, de exemplu, ca soluţie
deprecierea leului în limitele rezonabilului în raport cu dolarul. Ar putea fi
şi aceasta o soluţie?
Sorin Hadârcă: Este un băţ cu
două capete, pentru că deprecierea în principiu tot crează presiuni
inflaţioniste. Pentru că, vă daţi seama, dacă leul devine brusc mai ieftin, mai
moale, tot ce cumpărăm noi într-o perioadă oarecare devine mai scump pentru
noul val de achiziţii de import.
Europa Liberă: Bani mai
mulţi în tarife, în preţurile pentru produse, bunuri nu aduc fericirea nici
cetăţeanului şi nici guvernanţilor… Iată că premierul Vlad Filat s-a văzut
nevoit să convoace astăzi o şedinţă în problema preţurilor… De fapt, ce poate
face guvernul pentru a ţine în frâu preţurile, ce măsuri, instrumente are la
îndemână, că doar frazele, apelurile uneori categorice ale premierului nu cred
că sunt chiar suficiente?
Sorin Hadârcă: Ei, aici sunt o
serie de lucruri pe care guvernul chiar este bine să le facă pentru că politica
monetară pe care o aplică Banca Națională
nu este suficientă.
O zonă de intervenţie a
guvernului sunt monopolurile. Acolo unde nu există o piaţă care ar determina
care este preţul corect pentru o marfă, statul intervine reglementând care ar
trebui să fie preţul normal. Avem acest lucru întâmplându-se în zona
energetică, unde avem o instituţie specializată a statului, ANRE, care
stabileşte care ar fi tarifele normale pornind de la cheltuielile reale pe care
le suportă furnizorii de energie.
O altă zonă de intervenţie a
statului este protecţia concurenţei. Adică, ştiţi, de fapt, ca piaţa să
funcţioneze, ca preţurile să fie optimale, să nu fie preţuri de cartel, să nu
fie preţuri într-un fel umflate de unii cumpărători care deţin o situaţie
monopolistă, deşi nu ar trebui să existe premize pentru aşa ceva, ei atuncea
preţurile se comportă un pic mai ciudat. Şi este Agenţia naţională pentru
protecţia concurenţei care ar trebui să vadă dacă aceste situaţii se întâmplă,
de ce au loc ele, dacă se manipulează cu preţurile atuncea trebuie împărţite
companiile. O eventuală permisă ar fi intrarea unor noi companii pe piaţă
astfel încât situaţia să se normalizeze.
O cale de soluţionare care mie nu
mi se pare întotdeauna cea mai optimală este reglementarea formării preţurilor.
Există o practică internaţională destul de vastă la acest capitol, nu este ceva
care nu se aplică, cum ar fi la diferite produse importante din punct de vedere
strategic. Se reglementează mecanismul de formare a preţurilor la pâine, lapte,
medicamente. Cu alte cuvinte se spune că, OK, deci vânzarea este liberă, preţul
îl determinaţi singuri, însă marja aceasta de profit care se aplică în cazul
vânzătorului nu poate fi mai mare decât atâtea şi atâtea procente…
Europa Liberă: Dle
Hadârcă, vreau să vă întrerup aici şi să vă întreb: de ce nu se aplică aceeaşi
logică la toate bunurile, serviciile, sau intrăm în zona dragă PCRM-ul mai
degrabă în acest caz.
Sorin Hadârcă: Ştiţi, mie bucata
asta de conversaţie îmi este foarte interesantă pentru că mă provoacă ca
economist, dar nu ştiu pe cât de uşor este celor care ne ascultă ca să
înţeleagă. Însă un lucru pe care cred că trebuie să-l realizăm la acest capitor
este că reglementarea pe această cale administrativă a prețurilor ne penalizează din altă parte.
Europa Liberă: Cum?
Sorin Hadârcă: Nu toată lumea
poate face faţă la astfel de condiţionalităţi: majorezi, dar doar cu atâta.
Deci, este un gen de restricţie, iar piaţa la restricţie reacţionează ca la o
barieră de a intra, de a activa pe această piaţă. Pentru cineva care s-a
stabilizat, poate că această marjă reglementată a profitului este OK. Pentru
cineva nou care abia vrea să intre în afaceri, poate că este un risc şi atunci
el spune: o, domnule, atunci nici nu mă apuc de acest business!
Prin urmare, efectul natural al unei
astfel de reglementări este că pe piaţă rămân doi, trei, patru jucători, ceea
ce deja e o problemă chiar mai mare decât acele preţuri despre care vorbeam
anterior. Faptul că sunt puţini agenţi economici, într-un fel facilitează
înţelegerile între ei, facilitează partajarea intereselor pe anumite segmente
ale pieţei…
Europa Liberă: Deci, se
înţeleg mai uşor. Dar dle Hadârcă, guvernul se pare că intenţionează să-şi
îndrepte privirile supărate spre, cum a spus dl Filat – „cei care speculează şi
majorează preţurile în circumstanţe grele". De fapt cum poate fi deosebit
negustorul cinstit de cel ispitit să facă bani mai mulţi prin speculă?
Sorin Hadârcă: Eu cred că aşa, la
ochi, este mai greu de apreciat. Însă un control ar putea depista imediat pe
cel cinstit de cel necinstit. Dacă formarea preţurilor este reglementată şi se
spune că, uite, în această zonă nu poţi aplica o marjă mai mare de 15 procente,
atuncea dacă ne uităm în contabilitatea firmei nu putem să găsim un profit mai
înalt de 50 de procente fiindcă asta ar arăta că alta este sursa. Deci, el nu
poate exista, nu poate să fie profituri de 50 de procente atunci când se admite
o creştere de doar 15 procente. Deci, cred că asta este soluţia, deşi cum
spuneam anterior e o soluţie care vine cu un cost, însă care se manifestă ceva
mai târziu.
Europa Liberă: Totul
costă în viaţa asta… Formula cea mai des auzită de revoltă, atunci când
preţurile cresc, este că respectivele preţuri sunt ca la lumea bogată
occidentală, iar salariile, pensiile rămân cele amărâte moldoveneşti, ca să
spunem aşa… De fapt, cum se explică acest lucru şi – tot aici – ce se poate
face pentru a diminua decalajul dintre preţuri ca la Roma şi salarii ca la Belicenii Mari?
Sorin Hadârcă: Ei, aici trebuie
să fie ajutată acea parte a populaţiei care se confruntă cu dificultăţi mai
mari, care face mai greu faţă situaţiei. De aceea s-a produs o schimbare destul
de importantă în felul cum statul administrează acest ajutor social. Mai întâi
de toate criteriul de triere. Deci, cine are nevoie de ajutor? Erau într-un
timp tot felul de categorii. Dacă omul este în etate, dacă este pensionar, dacă
este veteran, dacă este o victimă a catastrofei de la Cernobâl, atunci el
automat era eligibil ca să beneficieze de anumite compensaţii sociale. Se întâmpla
de fapt că nu toţi din aceşti oameni erau în mod neapărat săraci, deci,
eventual, puteau face faţă independent majorării preţurilor.
Acum schimbarea de esenţă care
s-a produs este că ajutorul social urmează să fie administrat în baza testării
veniturilor. Deci, cei care sunt săraci depun o cerere, că vor să primească un
astfel de ajutor, lor li se acordă acest ajutor, însă există şi nişte
inspectori sociali care din când în când o să urmărească dacă într-adevăr
aceştia sunt oameni care nu au maşină, care locuiesc într-o locuinţă simplă,
care nu au surse evidente de venit, deci este o metodologie care permite să fie
demonstrat acest lucru. Şi aici ceea ce se realizează este ca acest ajutor
social, care de fapt sunt nişte bani strânşi de la contribuabili şi sunt
administraţi celor mai nevoiaşi decât noi, să fie acordat foarte țintit. Să-i primească exact cei care au nevoie de
aceşti bani.
Europa Liberă: Aşa să ne
audă toţi cei care distribuie banii. Dle Hadârcă, vă mulţumim.
