Tăcerea se face auzită mai cu seamă dacă este predecesoarea unor discuţii aprinse asupra modului în care unii acţionează, iar alţii explică şi se pronunţă cu referire la faptele produse. Începînd cu 2012, problemele aferente pieţii asugurărilor, în special cele legate de excluderea participanţilor de pe piaţa emiterii şi comercializării certificatelor de asigirare obligatorie de răspundere civilă auto externă (Cartea Verde) au fost reflectate masiv în mass-media, urmărite de societatea civilă, aflînduse şi în vizorul autorităţilor competente. Două dintre acestea, Comisia Naţională a Pieţii Financiare (CNPF) şi Consililul Concurenţei, graţie statutului pe care îl deţin, fiecare în limita compentenţelor sale,au misiunea de a examina, de a constata şi de a decide privitor la rezolvarea respectivelor.
În cele ce urmează ne propunem să analizăm cum tratează Consiliul Concurenţei problemele concurenţiale aferente sectorului nominalizat. Pentru început, menţionăm, că, conform Legii nr.414-XVI din 22.12.2006, piaţa emiterii şi comercializării Cărţii Verzi este, în acelaşi timp, şi reglementată (autoritate de supraveghere este CNPF) şi autoreglementată prin intermediul Biroului Naţional al Asiguratorilor de Autovehicule (BNAA, asociaţie profesională, necomercială, care îndeplineşte prerogativele şi atribuţiile de Birou naţional al Republicii Moldova în Consiliul Birourilor Sistemului Internaţional de Asigurare „Carte Verde”). Astfel atribuţia de regulator de piaţă este una limitată, o parte considerabilă de drepturi aferente structurii şi funcţionării acestei pieţe ţinînd legal de competenţa BNAA. În speţă doar BNAA are dreptul să decidă asupra acordării dreptului de membru deplin al BNAA, care ulterior se materializează în dreptul de a comercializa Cartea Verde, precum şi dreptul de a retrage calitatea de membru (sancţiune pentru nerespectarea obligaţiilor), ceea ce, în fapt înseamnă excluderea de pe piaţa emiterii şi comercializării Cărţii Verzi. O altă caracteristică însemnată reprezintă informaţia despre preţul Cărţii Verzi, care potrivit normelor legale, în vigoare este unul fix, stabilit de către CNPF (Hotărîrea Guvernului nr.318 din 17.03. 2008). Condiţiile, în care certificatul Cartea Verte este unul obligatoriu de procurat, dreptul de comercializare este deţinut de un număr restrîns de întreprinderi, preţul este fix, calculat însăşi de autoritatea de supraveghere, modelează pentru jucătorii de piaţa emiterii şi comercilizării Cărţii Verzi o afacere sigură şi profitabilă. Este evidentă importanţa volumului (numărului) de produse realizate întru obţinerea venitului. Deşi şi ceilalţi parametri concurenţiali nu sunt de neglijat. În cazul existenţei pe piaţa a mai multor întreprinderi, consumatorul va apela la serviciul celui care va fi distinct prin calitate. Aici ne referim la felul în care este tratat consumatorul în procesul aferent realizării produsului. Riscul prestării unui serviciu necalitativ este eminent dacă ajungem să fim deserviţi de un singur asigurator.
Totodată este important, să notăm, că Legea Concurenţeinr.183 din 11.07.2014 se aplică tuturor pieţelor de produse indiferent de nivelul de reglementare a funcţionării acestora.
La 16 mai 2014 Plenul Consiliului Concurenţei a adoptat Decizia SSP nr.16 (în continuare Decizie) asupra cazulului iniţiat prin Dispoziţia nr.03 din 10 decembrie 2012. Decizia este plasată pe sait-ul oficial al Consiliului Concurenţei. Deşi atenţia societăţii fată de evenimentele de pe piaţa asigurărilor a fost de invidiat, Decizia respectivă este însoţită de o linişte revoltătoare: nici o replică, nici o opinie cu privire la rezultatele investigaţiei desfăşurate de Consiliul Concurenţei; nici de bine, nici de rău.
Potrivit Legii Concurenţei nr.183 din 11.07.2013, asupra investigaţiei dispuse prin Dispoziţia nr.03 din 10 decembrie 2012, urma să fie întocmit un raport de investigaţie care conţine obiectul investigaţiei, faptele constatate şi propunerile raportorului. Existenţa raportului este confirmată de însăşi Decizia în cauză prin referinţă la acesta.
Dat fiind faptul că raportul asupra investigaţiei, conform cerinţelor Legii Concurenţei nr.183 din 11.07.2013 urma să fie prezentat autorului plîngerii şi părţilor implicate în săvîrşirea acţiunii pentru observaţii, considerăm necesar de a sublinia că Decizia nu conţine constatările şi concluziile ce derivă din raport, nu reflectă observaţiile întreprinderilor, nu argumentează neacceptarea acestora. Din textul Deciziei (2 file) nu e clar cum Plenul Consiliului Concurenţei a ajuns la constatările şi concluziile sale.
Primul punct din dispozitivul Deciziei zice „ A constata că problemele identificate în cadrul investigaţiei sunt determinate de reglementarea excesivă a sectorului asigurării obligatorii de răspundere civilă auto externă”. Pe lîngă folosirea agramată în partea dispozitivă a sintagmei „a constata” : constatările se expun în partea dedicată acestora şi stau la baza deciziei, adică se decide urmare a unor constatări şi nu „se decide a constata”, menţionăm, că în textul Deciziei (2 file) nu se face nici o legătură între acţiunea de excludere a unui participant (de fapt asupra acesteia urma să se expună Plenul Consiliului Concurenţei) de pe piaţa emiterii şi comercializării Cărţii Verzi şi nivelul de reglementare a pieţii.
Urmează punctul doi din dispozitivul Deciziei prin care se decide de „A înceta investigaţia cazului iniţiat prin Dispoziţia Plenului Consiliului Concurenţei nr.03 din 17.12.2012, deoarece pe parcursul desfăşurării acesteia nu au fost descoperite probe suficiente privind încălcarea prevederilor legii concurenţei nr.183 din 11.07.2012 care ar justifica aplicarea de măsuri corective sau sancţiuni.” Conţinutul Deciziei nu reflectă obiectul şi subiectul investigaţiei, nu indică la piaţa relevantă, nu expune problema aferentă acesteia şi nici analiza şi evaluarea acţiunilor membrilor BNAA prin votul cărora ia fost retras dreptul de comercializare unuia dintre participanţi. Deşi probe au fost descoperite, respectivele nu ar fi suficiente. Întrebarea care apare – la ce fel de probe se face referinţă şi de ce nu sunt suficiente. Înţelesul acestei concluzii este în sine o problemă. Din cauza unei atare relatăriaplicarea Legii concurenţei nr.183 din 11.07.2012, în partea ce ţine dreptul întreprinderilor de a ataca în instanţa judecătorească deciziile Plenului Consiliului Concurenţei, se face mai mult decît anevoiasă. Într-un final percepţia Deciziei se reduce la scopul de a complica realizarea acestui drept şi denotă existenţa altui scop decît investigarea unei pobleme denunţate de autorul plîngerii. Totodată societatea ar trebui să se mulţumeasca cu un mesaj abstract; şters de superficilitatea tratării de autoritatea de concurenţă a unei acţiuni în rezultatul căreia numărul participanţilor la piaţa diminuează.
Ultimul, punct trei al dispozitivului Deciziei prevede „A informa Guvernul Republicii Moldova şi Comisia Naţională a Pieţii Financiare cu prezenta decizie, în vederea intensificării eforturilor comune pentru liberalizarea pieţii, promovarea concurenţei şi preluării celor mai bune practici ale Uniunii Europene.” Deci se consideră că Decizia este purtătorul unor informaţii, constatări, concluzii de utilitate semnificativă pentru autorităţile nominalizate. Probabil, că doar Plenul Consiliului Concurenţei considera astfel. În acelaşi rînd cu cele relatate mai sus, aducem şi următoarele argumente care subsriu că Decizia nu este numai lipsită de profunzime, dar e şi marcată de prezentare eronată a situaţiei.
Partea dispozitivă a Deciziei trebuie să fie întemeiată de constatări şi concluzii, care sunt parte componentă a respecivului act administrativ. Studierea acestora, o filă de text în zece alineate, atestă, că şapte alineate nu conţin constatări aferente investigaţiei propriu zise, două sunt dedicate particularităţilor comercializării Cărţii Verzi în Republica Moldova (preţ calculat de CNPF, care nu poate fi modificat de asiguratori, în rezultat lipsa posibilităţii de a concura prin preţ, şi prezenţa unor reguli uniforme stabilite la nivel internaţional), iar un alineat spune „constatînd că companiile de asigurări indiferent de numărul acestora pe piaţa dată, datorită reglementărilor existente excesive nu au posibilitatea de a influenţa: preţul, producţia, calitatea produsului, varietatea produselor sau inovarea, care ar putea duce la creşterea bunăstării consumatorulor”. Conchidem, că anume această constatare a condus la conceperea Deciziei. Prima întrebare generată de respectiva constatare: despre care piaţa este vorba? Ar fi corect să fie indicat. Companiile de asigurări, care comercializează Cartea Verde sunt, în acelaţi timp, şi principalii jucători ai pieţii asigurărilor în întregime, avînd pozitionare puternică nu numai pe pieţele proprii asigurării obligatorii, dar şi celor asigurărilor facultative. Preţul la produsele asigurărilor facultative (ex. CASCO) nu este reglementat şi se formează potrivit legilor pieţii libere. Astfel enunţul referitor la piaţă este cel puţin o greşeală. În cazul în care, presupunem, că se are în vedere piaţa emiterii şi comercializării Cărţii Verzi, se face evidentă o altă întrebare: de ce sunt neglijaţi ceilalţi parametri concurenţiali, în special producţia (cantitatea produselor) şi calitatea produselor. Rivalitatea asiguratorilor pentru înregistrarea unor volume de vînzări a produsului Cartea Verde nu poate fi neglijată. Cantitatea de certificate vîndute nu este restricţionată, nici la nivel de reglementare naţional nici internaţional. Este cert, că Cartea Verde, fiind un produs necesar consumatorului final, care nu poate fi substituit cu alt produs, comercializat de un număr restrîns de întreprinderi asigură acestora venituri garantate.
Urmînd logica desfăşurării activităţii de antreprenoriat considerăm evidentă concurenţa asiguratorilor prin cantitatea produselor. Abordarea Plenulul Consiliului Concurenţei denotă că întreprinderile de bună voie renunţă la lupta pentru consumator şi comercializarea Cărţii Verzi s-ar reduce la o aştepate pasivă a clientului, fapt deturnat de realitate. Totodată noţiunea de produs conform Legii Concurenţei nr.183 din 11.07.2012 cuprinde în sine şi prestarea serviciilor. Asiguratorii comercializează Cartea Verde ceea ce înseamnă că este relevant să distingem calitatea deservirii consumatorilor finali şi să recunoaştem existenţa concurenţei prin calitatea serviciului ce însoţeşte procesul de vînzare a produselor. Astfel companiile de asigurare – membri cu drepturi depline ai BNAA sunt în capacitate de a influenţa cantitatea produsului. Mai mult decît atît influienţa dobîndită graţie realizării Cărţii Verzi nu poate să nu fie exportată şi pe alte pieţe la care participă aceiaşi actori. Analiza informaţiei, plasată pe sait-ul oficial al CNPF despre încasarea primelor de asigurare în funcţie de produsul comercializat, indică expres la originea puterii de piaţa a asiguratorilor, fapt ce denotă importanţa pieţii emiterii şi comercializării Cărţii Verzi pentru toată piaţa asigurărilor, incusiv pe segmentele unde preţurule nu sunt reglementate, dar sunt stabilite de participanţi. Atestăm o încrucişare de fluxuri băneşti gestionate de asiguratori şi, respectiv, necesitatea acordării atenţiei cuvenite comportamentului concurenţial al acestora.
Plenul Consiliul Concurenţei a renunţat la investigarea cazului recunoscînd lipsa de probe, avînd drept reper poziţia (neargumentată, doar declarată) care neagă existenţa concurenţei pe piaţa emiterii şi comercializării Cărţii Verzi. Simplu: nu-i concurenţă, nu-i problema. Nici probe nu trebuiesc. Şi cu Legea Concurenţei cum rămîne?
De menţionat referinţa la „creşterea bunăstării consumatorului”. Din nou este folosită o noţiune, care necesită a fi concretizată pentru înţelegerea sensului alineatului respectiv. Dacă ne referim la bunăstarea brokerilor de asigurare – reasigurare se face evidentă eroarea: dat fiind statutul lor de consumator – utilizator de produse în calitate de comerciant cu amănuntul, în sensul Legii Concurenţei nr.183din 11.07.2012, bunăstarea acestora este funcţie directă a comportamentului asiguratorilor. În caz, dacă vorbim despre consumatorul final, cu considerarea particularităţii produsului Cartea Verde (valorificarea acesteia este deplasată în timp) ar fi corect să definim în ce constă această bunăstare şi cine este acest consumator final. Prin prizma materiei concurenţiale dreptul la alegere se aliniază perfect în ceea ce conduce la bunăstare. Asfel constatarea privind imposibiliatea asiguratorilor de a „duce la creşterea bunăstării consumatorului” pe lingă faptul că nu este dovedită este folosită pentru a susţine încetarea investigaţiei. Apropo, acordurile (hotărîrea BNAA potrivit Legii Concurenţei nr.183din 11.07.2012 este un acord) anticoncurenţiale prin care este limitat sau împiedicat accesul pe piaţă, dacă nu asigură consumatorilor o parte echitabilă din beneficiul obţinut nu pot fi exceptate de aplicarea Legii Concurenţei nr.183 din 11.07.2012. Este de competenţa întreprinderilor să probeze existenţa acestui beneficiu şi nu a Consiliului Concurenţei, care are altă competenţa – de a stabili dacă acordul este anticoncurenţial.
În concluzie Plenul Consiliul Concurenţei, la doi ani după iniţierea investigaţiei (atunci concucurenţă era?) stabileşte că pe „piaţa dată” nu există concurenţă. Nu stim cum va reacţiona societatea şi autorităţile competente la o atare stare de lucruri, dar una e cert, scopul este altul decît a soluţiona problemele de ordin concurenţial şi de a formula mesaje clare referitor la comportamentul pe piaţa a întreprinderilor.
Cu privire la preţul Cărţii Verzi reiterăm poziţia acceptată de orice societate care îşi construieste economia bazată pe legile pieţii: preţul este funcţie de ofertă şi cerere. Dacă relaţia dintre ofertă şi cerere nu este distorsionată de comportamentul anticoncurenţial al întreprinderilor (acorduri anticoncurenţiale, abuz de poziţie dominantă, concentrări economice cu impact negativ asupra structurii pieţii) societatea va benefiia de un preţ corect, propriu nivelului de dezvolate a acesteia. Stabilirea preţurilor de către stat, în cazul unor pieţe cu mai multi jucători, prin aplicare de formule sau alte mijloace se permite doar în cazuri speciale şi pe durată limitată. Intervenţia statului pe piaţa emiterii şi comercializării Cărţii Verzi a ajuns pîna la interzicerea asiguratorilor de a concura prin preţ şi impunerea unor preţuri identice. Implementarea acestei politici sectoriale a demonstrat că piaţa emiterii şi comercializării Cărţii Verzi funcţionează cu fisuri. CNPF a emis o serie de hotărîri care indică, că toţi asiguratorii-membrii cu drepturi depline ai BNAA la aplicarea preţulului pentru Cartea Verde încalcă norma legală, acordînd reduceri pentru poliţa de asigurare şi comisioane peste limita legală. Legile pieţii combat intervenţia excesivă a statului şi au scos în evidenţă faptul, că preţurile calculate, unice pentru tot sectorul, sunt nejustificat de mari. La moment această problemă este în proces de soluţionare (CNPF a propus deja modificarea legislaţiei sectoriale) şi va viza viitorul pieţii Cărţii Verzi. În acest context menţionăm, că adoptarea deciziilor de către Plenul Consiliui Concurenţei gen Decizia analizată mai sus, va eroda complet încrederea întreprinderilor în autoritatea de concurenţă din Republica Moldova. Plîngeri care identifică anumite probleme concurenţiale nu se vor depune, piaţa va tăcea…sau va exploda, atingînd cu undele sale şi instituţile publice incompetente.
Valentina NOVAC, economistă, consultant independent în domeniul concurenţei
