Petru Dinjos: „Decât străin în casa mea, mai bine străin în altă parte”

Interviu cu Petru Dinjos, instrumentist, folclorist şi pedagog, membru al Uniunii Muzicienilor

– Dle Dinjos, „Gazeta Basarabiei” a publicat un şir de articole despre evenimentele la care aţi participat, însă nu toţi cititorii noştri cunosc cine este maestrul Petru Dinjos. Ne puteţi spune câte ceva despre dvs.?
– Vin de la Chişinău, Republica Moldova, unde am lucrat mulţi ani la liceul republican de muzică „Ciprian Porumbescu” ca profesor la instrumente aerofone. Înainte de a deveni profesor, am absolvit, în 1980, colegiul de muzică din Soroca „Elena Sârbu”. În 1987 am absolvit Academia de Muzică „Gavriil Muzicescu” din Chişinău ca maestru de orchestră la instrumente aerofone, specialitatea clarinet. Între timp am mai făcut Facultatea de Arte Frumoase la instumente folclorice a aceleiaşi academii. Din 1983 şi până a porni pe calea străinătăţii am activat cu ansamblul de etnografie şi folclor „Tălăncuţa”. Îmi aduc aminte cum, în timpurile mai grele, lucram în vreo şase locuri, cu câteva cărticele de muncă, pentru a întreţine familia. În toţi aceşti ani, pe cât de grei, pe atât şi de frumoşi, am participat la foarte multe concursuri naţionale şi internaţionale cu „Tălăncuţa”, cu alte orchestre de muzică populară, dar şi cu elevii de la „Ciprian Porumbescu”. Am venit în Italia în 2003 şi până în prezent locuiesc în oraşul Mestre.

– Cum s-a întâmplat să ajungeţi prin părţile lui Vivaldi?
– Sincer să fiu, așa cum mai spuneam odată, mă înecam acasă de mizeria, de rusismul acela promovat nu atât de ruşi, cât tot de moldovenii noştri. A fost, desigur, şi cauza financiară, dar în același timp aveam mari probleme din cauza celor menționate mai sus, duceam lipsă de o viaţă liniştită/normală.
Aşa că am hotărât: decât să fiu străin în casa mea, mai bine străin în altă parte. Fiind preşedintele Comitetului de Grevă în anii 89-90, le explicam în toate modurile colegilor mei de ce trebuie să ieşim în piaţă, de ce trebuie să ne afirmăm identitatea, puţini însă au înţeles. Toate popoarele civilizate îşi rezolvă problemele ieșind în piaţă. Altfel nu se poate.

Îmi parte foarte rău, căci niciodată nu m-am gândit să ajung peste hotare la muncă. Aşa cum ai zis şi tu, „în părţile lui Vivaldi” m-am gândit că sunt mai multe posibilităţi de a te încadra în domeniul muzicii, din moment ce Italia este căminul culturii moderne, dar m-am înşelat foarte tare. Italia a rămas practic numai cu arta imobiliară – o artă moartă. Tot ceea ce a fost viu s-a vândut deja. Însă cu toate acestea, cei care au mai rămas şi, desigur, cei care am venit pe aceste meleaguri, încercăm să menţinem încă vie această frumoasă pasăre pe nume „muzica”.

– Presupun că nu aţi lăsat nicio clipă instrumentele pe raft, cum aţi reuşit să împărţiţi timpul ca să vă dedicaţi artei?
– Ajuns aici, am început munca într-o fabrică. Terminam lucrul la 17.00, iar la 18.30 trebuia deja să fiu la şcoala serală. Cât soţia pregătea ceva de mâncare, mă foloseam de moment pentru a mai exersa puţin. Sâmbăta şi duminica, dacă nu aveam vreo nuntă, cumătrie sau concert, aveam mai mult timp pentru a exersa, dar totuşi aceasta nu era o pregătire la nivelul dorit. Acum, de când sunt în „mobilità”, adică nu lucrez, dar statul îmi asigură un venit lunar, exersez la instrumente de două ori pe zi. Trebuie să respect un anumit orar, pentru a nu avea probleme cu vecinii.

– La ce evenimente aţi mai participat recent?
– Am participat la o emisiune a canalului TV La 8, unde am prezentat clarinetul, saxofonul şi, nu în ultimul rând, instrumentele noastre folclorice: fluierul, cavalul, ocarina, fluierele gemene şi telinca. Pe data de 25 martie am cântat la Spinea cu orchestra şcolii de muzică „Stravinschi”. Grupul de profesori, care formează extraordinara orchestră de cameră, este condus de directorul şcolii, basarabeanul Victor Sasu. Ultima manifestare am avut-o pe 25 aprilie, în oraşul Padova. Am fost invitat la acest eveniment numit „Spettacoli, musica e cultura internazionale” de asociaţiile „Moldavi nel Veneto” și „Gazeta Basarabiei”.
Sâmbăta şi duminica, de obicei, cânt la nunţi şi cumătrii împreună cu Veaceslav Martinenco şi Lilia Martinenco, cu care am format grupul „Trial”.

– Aţi reuşit să scoateţi vreun album pe piaţă?
– Întors acasă, după doi ani de „osândă”, am înregistrat o conservare a lucrărilor ce-mi sunt mai aproape de suflet şi pe care le predam elevilor mei. Plecasem să-mi fac actele şi între timp am pus pe acest CD muzică folclorică şi câteva creaţii extrase din clasica universală. Acest CD conține piese pentru toate gusturile. Aşa cum spune şi Andrei Tămăzlîcaru: „…deşi nu se încadrează organic în volum, acest compartiment prezintă o reuşită interpretare a autorului acestui album, dar care a dorit să ne aducă mai întâi la ideea că muzica clasică sună foarte frumos şi expresiv fiind cântată la instrumentele noastre muzicale.”
Împreună cu televiziunea naţională din Moldova şi elevii liceului „Ciprian Porumbescu”, am pus pe peliculă două filme cu tradiţiile şi obiceiuri noastre de vară şi de iarnă, care sunt transmise în fiecare an la TVM.
La momentul actual mă pregătesc intensiv pentru a atinge un nivel corespunzător cerinţelor ca să înregistrez un CD. Dacă totul va fi „cu Doamne-ajută”, în curând acesta va ieşi cu brio din studiou.

– Cum vedeţi viitorul apropiat, dat fiind faptul că situaţia devine mai dificilă, nu intenţionaţi să reveniţi în țară?
– Ai dreptate, acum situaţia este critică în Italia, dar unde nu este aşa? Totuşi, mă gândesc că aici nu vom mai muri noi de foame. Să mă întorc acasă, ca să muncesc pentru străini? Să muncesc pentru Rusia, ca să-mi dea gaz la preţ european? Eu nu sunt persoana care se vinde şi cade uşor în braţele măgulelilor. Nu că aş judeca pe cineva, dar acasă altfel nu se poate, trebuie să stai cu picioarele în Europa şi cu nasul în Rusia.
Din moment ce am venit încoace, vom încerca să mergem înainte. Oricât de greu ar fi aici, mai rău decât în RM nu poate fi. Mai am două luni şi absolvesc contabilitatea la Institutul „L. Luzzatti” din Mestre. Cu diploma de studii superioare în Italia voi putea obţine un serviciu în diverse domenii.
Contractul pe care îl am acum îmi asigură protecţie în această ţară. La noi nu ai astfel de drepturi. La noi în republică nu funcţionează niciun mecanism normal. Da, funcţionează poate mecanismul beţiei, mecanismul distracţiei, mecanismul prostiei. Începând de sus, de la toţi preşedinţii care au fost până acum. Îţi era ruşine să-i asculţi când apăreau la televizor… Poporul nostru nu vrea să-şi ridice capul…
Sper ca vreodată, întorcându-mă acasă, să întâlnesc mult mai multe persoane educate, înţelepte, cu o gândire lucidă şi inimă curată. Deocamdată, însă, vreau să-mi „croiesc” un viitor mai bun aici.

– Aşteptăm cu mare drag invitaţie la evenimente unde am putea să vă mai ascultăm
melodiile duioase.

– Desigur, de ce nu? Pe data de 10 iunie vom susţine un concert în oraşul Treviso la iniţiativa unei asociaţii italiene, „Treviso Culture” în colaborare cu asociaţia „Moldinit”. Evenimentul dat, „Musica – linguaggio universale”, are ca obiectiv prezentarea culturii R. Moldova. Alături de formaţia noastră „Trial” va fi prezentă scriitoarea Eugenia Bulat cu cele două cărţi ale Domniei sale, „Veneţia ca un dat” şi „În debara”.
Pe 17 iunie, la Vicenza, în parcul central al oraşului, vom evolua la „Festa della Badante” organizată de Primăria Vicenza în colaborare cu asociaţia italiană „Orizzonti Comuni”.

Vă aşteptăm cu mare plăcere!
 

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.