Scrutinul din 30 octombrie a confirmat încă o dată popularitatea în scădere a Partidului Liberal. 25.490 – atâtea voturi a luat Mihai Ghimpu la alegerile prezidențiale – un partid care are oficial 20.800 de membri.
Citiți mai jos o incursiune în istoria partidului și evoluția performanței în alegeri de-a lungul anilor.
La început a fost…
Partidul Reformei (PR), constituit încă în 1993. PR era o formațiune de centru-dreapta, creștin-democrată, de fapt, prezidată inițial de Anatol Șalaru.
PR a participat la alegerile parlamentare din 1994, 1998 și 2001, însă fără a trece pragul electoral. Mai mult succes a avut la alegerile locale. Totuși, calea spre succes a partidului a început odată cu declinul PPCD, care votează, în 2005, pentru realegerea lui Vladimir Voronin în funcția de președinte al RM.
Tot atunci, Congresul partidului a decis schimbarea denumirii în Partidul Liberal, menținându-l pe Mihai Ghimpu în funcția de președintele al formațiunii și a început „lupta pentru limba și istoria română, soluționarea problemei transnistrene și pentru independență față de Federația Rusă, etc”.
2007 – Spre popularitate prin Primăria Chișinău
După un rebranding reușit, PL îl înaintează la funcția de primar al Capitalei pe Dorin Chirtoacă, nepotul lui Mihai Ghimpu, care pe atunci făcea parte din echipa de producție a emisiunii românești „Surprize! Surprize!”. Au urmat 3 alegeri locale, rezultatele cărora nu au fost validate din cauza prezenței reduse la vot. Totuși, numărul alegătorilor tânărului liberal a fost mereu în creștere – de la 7,13% în primul tur, la 35,62% în cel de-al treilea.
Următoarele alegeri locale au avut loc abia în 2007, timp în care PL a devenit tot mai popular. Chirtoacă a candidat din nou la funcția de primar, obținând 24,37% din voturi și trecând astfel în turul doi, unde a concurat cu primarul interimar, comunistul Veaceslav Iordan. Partidele rămase în afara cursei electorale, majoritatea anticomuniste, și-au declarat susținerea față de tânărul politician, ceea ce a dus la un succes răsunător pentru Dorin Chirtoacă – acesta a fost ales primar general al municipiului Chișinău cu 61,17% voturi, ceea ce înseamnă 130 de mii de voturi.
2009 – Cum a ajuns PL în Parlament?
Anul 2009 a fost unul de succes pentru PL. Potrivit Barometrului de Opinie Publică (BOP) din martie aceluiași an, Dorin Chirtoacă se bucura de încrederea a 31,5% din respondenți, iar Mihai Ghimpu de încrederea a 12,8%. Totuși, liderii comuniști îi devansau lejer.
La alegerile din 5 aprilie 2009, PL obține 13,13% (15 mandate) cu voturile a 202 de mii cetățeni. Totuși, fiind câștigat de Partidul Comuniștilor din R. Moldova (PCRM), scrutinul a stârnit proteste de amploare la Chișinău. La 7 aprilie, acestea au degenerat în violențe, soldate cu moartea a cel puțin tânărului Valeriu Boboc, violuri și tineri maltratați.
La alegerile repetate din 29 iulie 2009, PL obține și mai multe voturi (232 de mii), își menține cele 15 mandate și ajunge acolo unde se îndrepta – în Parlament, alături de PLDM, PDM și AMN, cu care au constituit Coaliția de Guvernare „Alianța pentru Integrarea Europeană” (AIE).
În scurt timp, însă, Parlamentul ales în vara lui 2009 a fost dizolvat, pentru că nu a reușit să aleagă un președinte, iar la 28 noiembrie 2010 au avut loc alegeri parlamentare (anticipate). În urma acestui scrutin, PL a obținut 171 de mii de voturi sau 9, 96%. Acest rezultat se explică în mare parte prin creșterea popularității PLDM și liderului acestuia, Vlad Filat, care și-a dublat numărul de voturi față de alegerile din anul precedent.
Pierderea nu a fost extrem de dureroasă pentru PL, or liderului partidului, Mihai Ghimpu, i-a revenit funcția de președinte interimar al RM, în perioada 11 septembrie 2009 – 28 decembrie 2010.
2010 – Ideea Unirii scoasă din prioritățile PL
Primul decret semnat de Ghimpu în calitatea de președinte interimar a suspendat regimul de vize pentru cetățenii români. Chiar și așa, mandatul de președinte interimar a rămas în istorie datorită altor gesturi ale lui Mihai Ghimpu, acesta insistând să acorde numeroase distincții de stat. Prin numărul decorațiilor oferite timp de un an, Ghimpu l-a întrecut și pe Vladimir Voronin.
Totuși, momentul în care Ghimpu a lovit puternic în propriul electorat a fost în cadrul unei conferințe de presă, atunci când a zis că Unirea Moldovei cu România nu se află printre prerogativele partidului său.
Un alt semn de întrebare asupra președintelui interimar a fost numirea nepotului său, Corneliu Ghimpu, în funcția de vicepreședinte al VictoriaBank, controlată de Vlad Plahotniuc, cel care conducea din umbră Partidul Democrat. În același timp, mama lui Dorin Chirtoacă, Valentina, ocupa funcția de economist la aceiași bancă, iar soţia liderului PL, Dina Ghimpu, era şefă de direcţie la Ministerul Culturii, condus de PD.
2012 – Ce se întâmpla în Parlament?
După alegerile anticipate din noiembrie 2010, PLDM, PDM şi PL au constituit altă alianță – AIE 2. În pofida declarațiilor inițiale, alianța a fost adeseori marcată de conflicte între cele trei partide, schimburi de replici dure și critici reciproce. După alegerea președintelui țării, Nicolae Timofti, neînțelegerile în interiorul AIE 2 au devenit mai vizibile. PLDM şi PDM luptau pentru influență, iar Mihai Ghimpu îl critica tot mai des pe Vlad Filat.
În decembrie 2012, are loc incidentul de la Pădurea Domnească, atunci când un grup de persoane cu funcții înalte au mușamalizat moartea lui Sorin Paciu în timpul unei vânători. S-a adeverit mai târziu că premierul Vlad Filat, dar și alți lideri politici cunoșteau despre detaliile decesului lui Paciu, dar nu au făcut detalile publice.
În iarna anului 2013, scurgerea informațiilor în presă a dus la un șir de demiteri de răsunet, printre care cea a premierului Vlad Filat, Speakerului Marian Lupu și a prim-vicepreședintelui Parlamentului de atunci, Vlad Plahotniuc.
Mihai Ghimpu: Este straniu să denunți acordul, dar să rămâi premier. Pentru prietenii noștri, problema Republicii Moldova nu este lupta cu sărăcia şi corupția, ci este lupta statului să fie un păpușar sau un contrabandist. PL nu susține asemenea politică.
Alianța celor trei partide pro-europene se destramă, iar între cele două partide concurente, PLDM și PD, începe un război de lungă durată cu scurgeri de informații în presă, convorbiri interceptate și, în ultimă instanță, acuzarea și condamnarea lui Vlad Filat.
Partidul Liberal, cea mai mică componentă a fostei Alianțe, este atras în acest război, uneori încercând chiar să ia poziții de mediator, alteori condamnând ambele tabere.
Mihai Ghimpu: Singura ţară care are de câştigat din această criză este Rusia. Asta-i Alianţă? Ăsta-i prim-ministru? Eu nu vreau să fiu complice. Vă foloseşte Voronin ca pe doi ţapi.
2013 – Partidul Liberal, între PLDM și PD
Imediat după demiterea lui Vlad Filat din funcția de premier, care a avut loc pe 5 martie 2013, PLDM îl înaintează din nou pe acesta la funcția de prim-ministru. PL se asociază cu Partidul Democrat și se opun acestei inițiative.
Pe 12 aprilie 2013, 7 deputați din cei 12 ai Partidului Liberal, în frunte cu Ion Hadîrcă, creează o formațiune nouă cu scopul de a vota un Guvern, a scoate țara din impas politic și a reforma Partidul Liberal prin numirea lui Dorin Chirtoacă în funcția de președinte al PL.
Ana Guțu: Este momentul potrivit ca rolul de lider să-i revină lui Dorin Chirtoacă, exponentul schimbării și înnoirii clasei politice din Republica Moldova.
2013 – Un nou Guvern, fără PL
La 30 mai 2013, șase luni după scandalul Pădurea Domnească, PLDM propune un nou Guvern în frunte cu Iurie Leancă, Guvern votat de PLDM+PD+PLR. Cei cinci deputați PL s-au abținut de la vot și rămân în afara Guvernării, nemulțumiți de destrămarea partidului.
Începând cu 2013, cei doi lideri ai Partidului Liberal au continuat să coboare în topurile încrederii populației. Dorin Chirtoacă – din cauza scandalurilor de corupție din Capitală, iar Mihai Ghimpu – din cauza a tot mai multe indicii despre o înțelegere ascunsă cu Partidul Democrat, respectiv cu Vlad Plahotniuc.
2014 – 5 ani de Guvernare pro-europeană
Scandalurile de corupție și mușamalizările au lovit în popularitatea partidelor pro-europene. La alegerile din 30 noiembrie 2014 Partidul Liberal acumulează 9,67% sau 154 de mii de voturi, cu 17 mii mai puține față de alegerile din 2010. Dacă în 2010, rezultatul mai slab al PL se explica prin creșterea popularității PLDM, în 2014 atât PLDM, cât și PL pierd cantități însemnate de alegători.
Aripa plecată a Partidului Liberal – Partidul Liberal Reformator – nu reușește să treacă pragul electoral. Marele învingător în aceste alegeri, însă, este Partidul Socialiștilor, formațiune anti-europeană, condus de ex-comunistul Igor Dodon care acumulează 327 de mii de voturi.
După alegeri se formează o Alianță minoritară dintre PLDM și PD care a investit în februarie 2015, cu ajutorul comuniștilor, Guvernul condus de Chiril Gaburici. Partidul Liberal rămâne, din nou, în afara Guvernării.
2015 – Furtul miliardului și revenirea la Guvernare
La 15 octombrie 2015, lui Vlad Filat îi este retrasă imunitatea parlamentară, în urma „autodenunțului” făcut de Ilan Shor precum că liderul PLDM ar fi implicat în furtul de la Banca de Economii.
Mihai Ghimpu îl învinovățește pe Vlad Filat de „furtul secolului”. În urma reținerii și condamnării lui Vlad Filat, PLDM dispare treptat de pe scena politică. Pe de altă parte, în presă apar dezvăluiri despre averile Guvernatorului BNM, Dorin Drăguțanu, numit în funcție de Partidul Liberal.
După încă un Guvern interimar condus de Valeriu Streleț și respingerea candidaturii lui Plahotniuc la funcția de premier, PL votează la 20 ianuarie 2016 Guvernul Filip, împreună cu PD și deputații fugari din PCRM și PLDM.
„Iuda”
Unul din ultimii pași în prăpastie a PL-ul a fost făcut în iunie 2015, când Ghimpu organizează contramiting-ul împotriva protestului organizat de, pe atunci, Platforma DA. Astfel, votarea Guvernului Filip la miez de noapte de Coaliția minoritară PL+PD, suspiciunile de corupție care planau asupra lui Vlad Plahotniuc și asocierea PL-ului cu acesta, cât și zvonurile despre cumpărarea voturilor lipsă au generat proteste în masă. În timpul acestora, Mihai Ghimpu a fost atacat și numit cu calificativul de „Iuda”.
Acest calificativ l-a avut anterior liderul unui alt partid unionist, PPCD-ul condus de Iurie Roșca, care a votat, în 2005, pentru Partidul Comunist.
Ca și în cazul Partidului Liberal, popularitatea lui Iurie Roșca a scăzut vertiginos în urma asocierii cu o Guvernare asupra căreia planează suspiciuni de corupție și lipsă de transparență.
Alegeri 2016 – revenirea la Unionism
După răstunările de situație din politica Republicii Moldova, PL decide să revină la mesajul unionist în campania pentru alegerile prezidențiale din 30 octombrie.
Întâlnirile cu alegătorii devin tot mai tensionate, iar Mihai Ghimpu este tot mai des huiduit.
În urma alegerilor, candidatul PL obține 25.490 de voturi, ceea ce înseamnă de 9 ori mai puțin față de rezultatul pe care îl obținea partidul în 2009 (232.108 voturi). Aceasta în contextul în care Partidul Liberal numără oficial peste 20 mii de membri.
Cu o lună înainte de alegeri, era publicat BOP-ul, unde 76,6% din respondenți au declarat că nu au deloc încredere în Mihai Ghimpu. Doar 0,7% au spus că și-ar dori să-l vadă președinte. Totuși, astăzi, Mihai Ghimpu spune că nu este dezamăgit de rezultatul de sub 2%, justificându-l prin faptul că ceilalți candidați au mințit cetățenii și așa au ajuns în turul 2.
Ana Gherciu, Oxana Greadcenco
