Fericirea şi nefericirea poetului Grigore Vieru

De ce poetul Grigore Vieru a fost un neliniştit chiar şi în ultimii ani ai vieţii? De ce nu s-a retras în spatele cortinei aurite a laudelor binemeritate sau a exegezelor ample şi asiguratorii de clară statuare în contextul literar general românesc, nu a stat proptit în vreun jilţ de piele de forma tronului spre a da verdicte şi a fi mentor de şcoli literare, la care aspiranţii la gloria Parnasului să-şi drămăluiască biografiile? Ba mai mult: întristat de laude, el le-a dat acestor jinduitori prilejuri de altfel de interpretări, când, în replică, afirmă public: „N-am geniu şi nici nu ştiu dacă sunt un mare poet”.

Dan Dungaciu: România priveşte Estul de sub scut

Despre scuturi antirachetă a început să se vorbească după ce preşedinte al SUA devenise Ronald Reagan (1980-1988), autorul faimoasei expresii „Imperiul Răului”, cu referire la URSS, şi cel care obişnuia să spună că „socialismul ar funcţiona numai în două locuri: în rai, unde nu este nevoie de el, şi în iad, unde există deja”. Tot el a lansat Iniţiativa de Apărare Strategică, cunoscută sub numele de „războiul stelelor”. În spatele acestei iniţiative spectaculoase se afla un calcul geostrategic pragmatic…

Alina Ţurcanu: Demnitate românească în Transnistria

O frumoasă sărbătoare de suflet – cu poezie, cântec şi amintiri – a avut loc la Liceul românesc „Lucian Blaga” din Tiraspol. Cu ocazia celei de-a 19-a aniversări, aici s-au adunat grămăjoară profesori, elevi, absolvenţi şi părinţi pentru a-i spune şcolii dragi: „La mulţi ani!”. În aceşti ani zbuciumaţi, ei au fost o adevărată familie, mai ales când a trebuit să-şi apere liceul şi dreptul la limba română de agresiunile regimului separatist.