I-am urmărit şi eu, luni seară, pe cei patru lideri ai AIE la o televiziune scumpă inimii mele. Impresia cu care am rămas e că nu s-au văzut foarte demult, ca nişte vechi cunoscuţi care, după mulţi ani de zile, s-au întâlnit întâmplător într-o gară. În mai toate problemele aveau puncte de vedere diferite, pe alocuri contradictorii sau chiar ireconciliabile. Iată de ce, declaraţia că Alianţa pentru Integrare Europeană n-are fisuri (acesta a fost termenul utilizat de ei) nu a convins pe prea multă lume.
