O altă opinie: Unirea cu Basarabia, ajutată cu o şpagă de 2 milioane lei

În urmă cu 98 de ani, delegaţii Basarabiei alegeau cu majoritate de voturi unirea provinciei la statul român după o „pribegie“ de mai bine de un secol, timp în care a fost parte componentă a Imperiului Rus,.

Totuşi, potrivit lui Constantin Argetoianu, om politic din perioada interbelică, care a fost preşedinte al Consiliului de Miniştri pentru o scurtă perioadă, şantajul şi coruperea cu bani a delegaţilor din Sfatul Ţării au fost printre armele folosite în „subteranele“ politicii româneşti pentru realizarea acestui deziderat, scrie www.ziaruldeiasi.ro.

Astfel, în volumele cu amintiri care au văzut lumina tiparului în primii ani de după Revoluţia din 1989, Constantin Argetoianu îl acuză direct pe Ion Inculeţ, preşedintele Sfatului Ţării, că ar fi primit suma de două milioane de lei de la reprezentanţii guvernului conservator condus de Alexandru Marghiloman pentru a vota corespunzător.

„Destule lucrări istorice de după 1989 au atins problema intrării Basarabiei în componenţa statului român şi situaţia din perioada interbelică. Însă, din diferite raţiuni, cele mai multe politice, identitare, perspectivele critice asupra evenimentelor de la începutul anului 1918 sunt extrem de firave. Istoriile şi/sau memoriile oficiale oferă interpretări ale trecutului care se pot afla în contradicţie cu analizele oneste. Iar aceasta se poate întâmpla oriunde, nu doar în România. Cred că „istoria pioasă” nu ne ajută deloc atunci când vine vorba de înţelegerea a ceea ce s-a întâmplat în anul 1918, în mod particular în cazul evenimentului din 27 martie“, spune istoricul Dorin Dobrincu, cercetător ştiinţific la Institutul „A.D. Xenopol“ din cadrul Academiei Române.

În 1917, Inculeţ este ales preşedintele Sfatului Ţării

În luna octombrie a anului 1917, Ba­sarabia îşi proclamă autonomia, iar Sfatul Ţării, unde au fost aleşi peste 150 de deputaţi, în mare parte ţărani şi soldaţi, devine organul legislativ al provinciei. Preşedintele Sfatului Ţării a fost ales Ion Inculeţ, profesor de matematică şi fizică şi deputat în Sovietul din Petrograd din partea Par­tidului Socialist Revoluţionar. Cu câteva luni înainte de a fi numit în fruntea acestei instituţii, Inculeţ era numit emisar în Basarabia din partea Guvernului condus de socialistul Alexandr Kerenski pentru a duce mai departe ideile Revoluţiei de la Petrograd.

„În ziua de 24 ianuarie Re­pu­blica Moldovenească din Basarabia s-a de­clarat complet desfăcută de Rusia pe baza dreptului popoarelor de autodeterminare proclamat de Uniunea Sovietelor. Cred că gestul n-a fost întru nimic determinat de dorinţa unei alipiri a Basarabiei de patria-mamă. Pe vremea aceea tare şi mare la Chişinău era Inculeţ, cel mai ticălos dintre basarabeni. La desfacerea de Rusia au împins mai mult ambiţiunile locale şi lăcomia nespălaţilor care puseseră mâna pe cârmuirea provinciei şi care se temeau să nu fie alungaţi dintr-o zi într-alta printr-o intervenţie a Moscovei“, notează Constantin Argetoianu în volumul „Pentru cei de mâine. Amintiri din vremea celor de ieri“ (Humanitas, 1993).

Constantin Argetoianu, un veritabil „traseist“ politic al epocii interbelice, afirmă tranşant în memoriile sale că unirea Ba­sa­rabiei s-a realizat inclusiv prin ameninţarea şi mituirea unor delegaţi ai Sfatului ţării de către înalţii oficiali ai României de la acea dată. „Voi arăta mai departe care era mentalitatea conducătorilor politici din Chi­şinău la începutul anului 1918. De altminteri, tot cu ajutorul lui (Constantin – n.red.) Stere, Marghiloman n-a putut ob­ţine mai târziu votul Sfatului Ţării decât prin ameninţări şi bani. Ca să nu se su­pere nimeni voi spune numaidecât că, între alţii, Ion Inculeţ, viitorul ministru român aproape permanent şi omul de încredere al regelui Carol al II-lea sub guvernul Tătărăscu, a primit pentru votul său lei două milioane, care i-au fost vărsaţi la Hotel de Londres de către Andrei Corteanu şi dr. Pilescu, parlamentari însărcinaţi de Marghiloman să aducă la îndeplinire ruşinosul târg“, notează Argetoianu. Po­trivit datelor vremii, un salariu bun, de şef de birou, era de 382 de lei în 1916, în anul intrării României în război.

Pe de altă parte, în memoriile sale, Ale­xandru Marghiloman afirmă că, privind Basarabia, însuşi regele Ferdinand a inspirat „politica de ne preface că nu o voim“. Despre Inculeţ, Marghiloman notează la începutul lunii martie 1918 că acesta „nu vrea unire decât cu autonomie deplină… Poftit la masă pe Basarabeni. Halippa îmi spune că Inculeţ este vanitos şi că cu greu îl vom aduce la ceeace voim“. Cu o zi înainte de şedinţa Sfatului Ţării care a hotărât unirea, Marghiloman ajunge la Chişinău, unde se cazează la Hotel de Lon­dra, „cartierul nostru general“, locul unde Argetoianu afirmă că Inculeţ a primit mita din partea guvernului român. Aici, şeful guvernului s-a interesat de stadiul tratativelor. Episodul povestit însă de Arge­toianu nu se regăseşte printre „Notele po­litice“ redactate de Alexandru Mar­ghi­loman cu privire la anii 1917-1918.

„Informaţia lui nu este confirmată din alte surse“

Istoricii consultaţi de Ziarul de Iaşi spun că fenomenul unirii dintre Basarabia şi Ro­mânia în martie 1918 a fost destul de complicat şi complex, cu multe necunoscute încă. Argetoianu a fost un bun cunoscător al vieţii politice româneşti, dar totodată un om politic şi memorialist foarte coroziv în ge­neral, susţine Ovidiu Buruiană, conferenţiar universitar în cadrul Facultăţii de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“. „Mul­te din răutăţile din memoriile lui la adresa unor adversari politici sau chiar cu privirire la Familia Regală – la Ferdinand mai ales – sunt gratuite, însă sunt foarte plastice, fapt care a determinat, de alfel, cariera lor într-o anumită media. Din câte cunosc, informaţia lui nu este confirmată din alte surse, lucrări cu caracter memorialistic sau documente din arhive. Nu ştiu să apară nici la Andrei Corteanu, cunoscut jurnalist în perioada interbelică de orientare conservatoare“, a declarat Buruia­nă.

Acesta a mai spus că informaţia din memoriile lui Argetoianu este credibilă doar dacă se ţine cont de circumstanţe. „Pe fundalul războiului mondial, Basarabia anului 1918 constituia o societate cu mari lipsuri materiale, fragmentată pe relaţia urban-rural, dezorientată în lipsa autorităţii, cuprinsă de revoluţie, în care zvonurile care circulau precumpăneau asupra informaţiilor credibile. Basarabia constituia un spaţiu dis­putat între România, noua Ucraina şi Rusia sovietică, stat care lua atunci fiinţă, dar care îşi asuma moştenirea imperială a ţarilor Rusiei. Incertitudinea asupra viitorului teritoriului dintre Prut şi Nistru era mare, iar soluţia unirii cu România a avut şi un caracter conjunctural. Ceea ce cunoaştem este faptul că lui Ion Inculeţ i s-a promis o anumită poziţie publică în România unită, obţinută de altfel prin numirea în guvern şi primirea în Academia Română“, explică Buruiană.

Întregul articol poate fi citit AICI.

 

Neaşteptat!

Am absolvit facultatea de litere, dar lucrez în jurnalism din '98. O perioadă îndelungată am fost știristă profilată pe teme economice și sociale. Din 2014 lucrez la Moldova.org, unde am descoperit toată paleta de culori ale presei online. Îmi place să scriu materiale explicative și analitice. Politica editorială a redacției mi-a permis să-mi lărgesc viziunile asupra mai multor aspecte ale vieții.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.