Connect with us
"
"

Opinii

O altă opinie: Unirea cu Basarabia, ajutată cu o şpagă de 2 milioane lei

Publicat

pe

În urmă cu 98 de ani, delegaţii Basarabiei alegeau cu majoritate de voturi unirea provinciei la statul român după o „pribegie“ de mai bine de un secol, timp în care a fost parte componentă a Imperiului Rus,.

Totuşi, potrivit lui Constantin Argetoianu, om politic din perioada interbelică, care a fost preşedinte al Consiliului de Miniştri pentru o scurtă perioadă, şantajul şi coruperea cu bani a delegaţilor din Sfatul Ţării au fost printre armele folosite în „subteranele“ politicii româneşti pentru realizarea acestui deziderat, scrie www.ziaruldeiasi.ro.

Astfel, în volumele cu amintiri care au văzut lumina tiparului în primii ani de după Revoluţia din 1989, Constantin Argetoianu îl acuză direct pe Ion Inculeţ, preşedintele Sfatului Ţării, că ar fi primit suma de două milioane de lei de la reprezentanţii guvernului conservator condus de Alexandru Marghiloman pentru a vota corespunzător.

„Destule lucrări istorice de după 1989 au atins problema intrării Basarabiei în componenţa statului român şi situaţia din perioada interbelică. Însă, din diferite raţiuni, cele mai multe politice, identitare, perspectivele critice asupra evenimentelor de la începutul anului 1918 sunt extrem de firave. Istoriile şi/sau memoriile oficiale oferă interpretări ale trecutului care se pot afla în contradicţie cu analizele oneste. Iar aceasta se poate întâmpla oriunde, nu doar în România. Cred că „istoria pioasă” nu ne ajută deloc atunci când vine vorba de înţelegerea a ceea ce s-a întâmplat în anul 1918, în mod particular în cazul evenimentului din 27 martie“, spune istoricul Dorin Dobrincu, cercetător ştiinţific la Institutul „A.D. Xenopol“ din cadrul Academiei Române.

În 1917, Inculeţ este ales preşedintele Sfatului Ţării

În luna octombrie a anului 1917, Ba­sarabia îşi proclamă autonomia, iar Sfatul Ţării, unde au fost aleşi peste 150 de deputaţi, în mare parte ţărani şi soldaţi, devine organul legislativ al provinciei. Preşedintele Sfatului Ţării a fost ales Ion Inculeţ, profesor de matematică şi fizică şi deputat în Sovietul din Petrograd din partea Par­tidului Socialist Revoluţionar. Cu câteva luni înainte de a fi numit în fruntea acestei instituţii, Inculeţ era numit emisar în Basarabia din partea Guvernului condus de socialistul Alexandr Kerenski pentru a duce mai departe ideile Revoluţiei de la Petrograd.

„În ziua de 24 ianuarie Re­pu­blica Moldovenească din Basarabia s-a de­clarat complet desfăcută de Rusia pe baza dreptului popoarelor de autodeterminare proclamat de Uniunea Sovietelor. Cred că gestul n-a fost întru nimic determinat de dorinţa unei alipiri a Basarabiei de patria-mamă. Pe vremea aceea tare şi mare la Chişinău era Inculeţ, cel mai ticălos dintre basarabeni. La desfacerea de Rusia au împins mai mult ambiţiunile locale şi lăcomia nespălaţilor care puseseră mâna pe cârmuirea provinciei şi care se temeau să nu fie alungaţi dintr-o zi într-alta printr-o intervenţie a Moscovei“, notează Constantin Argetoianu în volumul „Pentru cei de mâine. Amintiri din vremea celor de ieri“ (Humanitas, 1993).

Constantin Argetoianu, un veritabil „traseist“ politic al epocii interbelice, afirmă tranşant în memoriile sale că unirea Ba­sa­rabiei s-a realizat inclusiv prin ameninţarea şi mituirea unor delegaţi ai Sfatului ţării de către înalţii oficiali ai României de la acea dată. „Voi arăta mai departe care era mentalitatea conducătorilor politici din Chi­şinău la începutul anului 1918. De altminteri, tot cu ajutorul lui (Constantin – n.red.) Stere, Marghiloman n-a putut ob­ţine mai târziu votul Sfatului Ţării decât prin ameninţări şi bani. Ca să nu se su­pere nimeni voi spune numaidecât că, între alţii, Ion Inculeţ, viitorul ministru român aproape permanent şi omul de încredere al regelui Carol al II-lea sub guvernul Tătărăscu, a primit pentru votul său lei două milioane, care i-au fost vărsaţi la Hotel de Londres de către Andrei Corteanu şi dr. Pilescu, parlamentari însărcinaţi de Marghiloman să aducă la îndeplinire ruşinosul târg“, notează Argetoianu. Po­trivit datelor vremii, un salariu bun, de şef de birou, era de 382 de lei în 1916, în anul intrării României în război.

Pe de altă parte, în memoriile sale, Ale­xandru Marghiloman afirmă că, privind Basarabia, însuşi regele Ferdinand a inspirat „politica de ne preface că nu o voim“. Despre Inculeţ, Marghiloman notează la începutul lunii martie 1918 că acesta „nu vrea unire decât cu autonomie deplină… Poftit la masă pe Basarabeni. Halippa îmi spune că Inculeţ este vanitos şi că cu greu îl vom aduce la ceeace voim“. Cu o zi înainte de şedinţa Sfatului Ţării care a hotărât unirea, Marghiloman ajunge la Chişinău, unde se cazează la Hotel de Lon­dra, „cartierul nostru general“, locul unde Argetoianu afirmă că Inculeţ a primit mita din partea guvernului român. Aici, şeful guvernului s-a interesat de stadiul tratativelor. Episodul povestit însă de Arge­toianu nu se regăseşte printre „Notele po­litice“ redactate de Alexandru Mar­ghi­loman cu privire la anii 1917-1918.

„Informaţia lui nu este confirmată din alte surse“

Istoricii consultaţi de Ziarul de Iaşi spun că fenomenul unirii dintre Basarabia şi Ro­mânia în martie 1918 a fost destul de complicat şi complex, cu multe necunoscute încă. Argetoianu a fost un bun cunoscător al vieţii politice româneşti, dar totodată un om politic şi memorialist foarte coroziv în ge­neral, susţine Ovidiu Buruiană, conferenţiar universitar în cadrul Facultăţii de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“. „Mul­te din răutăţile din memoriile lui la adresa unor adversari politici sau chiar cu privirire la Familia Regală – la Ferdinand mai ales – sunt gratuite, însă sunt foarte plastice, fapt care a determinat, de alfel, cariera lor într-o anumită media. Din câte cunosc, informaţia lui nu este confirmată din alte surse, lucrări cu caracter memorialistic sau documente din arhive. Nu ştiu să apară nici la Andrei Corteanu, cunoscut jurnalist în perioada interbelică de orientare conservatoare“, a declarat Buruia­nă.

Acesta a mai spus că informaţia din memoriile lui Argetoianu este credibilă doar dacă se ţine cont de circumstanţe. „Pe fundalul războiului mondial, Basarabia anului 1918 constituia o societate cu mari lipsuri materiale, fragmentată pe relaţia urban-rural, dezorientată în lipsa autorităţii, cuprinsă de revoluţie, în care zvonurile care circulau precumpăneau asupra informaţiilor credibile. Basarabia constituia un spaţiu dis­putat între România, noua Ucraina şi Rusia sovietică, stat care lua atunci fiinţă, dar care îşi asuma moştenirea imperială a ţarilor Rusiei. Incertitudinea asupra viitorului teritoriului dintre Prut şi Nistru era mare, iar soluţia unirii cu România a avut şi un caracter conjunctural. Ceea ce cunoaştem este faptul că lui Ion Inculeţ i s-a promis o anumită poziţie publică în România unită, obţinută de altfel prin numirea în guvern şi primirea în Academia Română“, explică Buruiană.

Întregul articol poate fi citit AICI.

 

Neaşteptat!

Este angajată în domeniul media încă din 1999. Timp de 14 ani, a fost reporter la Agenția de Stat Moldpres, apoi a lucrat la Flux și portalul Arena. Face parte din echipa Moldova.org din 2014.

Citește mai departe
Advertisement

Cultură

2 cărți mai mult sau mai puțin fericite

Publicat

pe

De către

Mă fascinează inteligența emoțională. Ador oamenii empatici. Scriu cu drag despre emoție ca parte inerentă a dezvoltării Sinelui. Dar tot mai frecvent, am senzația că lumea noastră îmbracă haina sumbră a austerității. În caz contrar, riscă să fie catalogată drept neserioasă sau prea infantilă. De aceea, ne tragem măștile pe față și afișăm conduita solicitată, pentru că așa dă bine.

Articol de Corina Moisei-Dabija

Observ acest lucru, în mod involuntar, pe forumuri de carte, în chat-uri comune, în care orice tentativă de a te declara fericit este privită cu aceeași reacție de parcă ai recunoaște că ești dușman al poporului. Chiar și în literatură se resimte acut laitmotivul (ne)fericirii ca dimensiune fără de care existența umană nu ar mai avea relevanță. Iată de ce am optat, astăzi, să scriu despre 2 cărți care sunt mai mult sau mai puțin fericite.

„Geografia fericirii” de Eric Weiner, tradusă la Editura Niculescu

Eric Weiner este jurnalist și autor de carte, dar pe lângă toate un om de o înaltă factură intelectuală cu potențial analitic și critic. Spune despre sine că este un scriitor morocănos și că fericirea este pe cât de iluzorie, pe atât de inutilă.

Acesta pleacă într-o călătorie prin 8 țări, în căutarea acelui Graal al tuturor veacurilor: fericirea. Însemnările acestuia pot fi catalogate drept un jurnal de voyageur profesionist, care încearcă să despice firul în șapte și să găsească esența stării de bine, inerente fiecărei țări.

Unele istorisiri sunt pertinente, scrise într-o cheie aparte, încărcate cu umor:

  • Întotdeauna am crezut că fericirea se află imediat după colț. Șmecheria e să găsești colțul potrivit.”
  • Ține de natura umană faptul că ne face plăcere să-i privim pe alții angrenați în acțiuni agreabile. Astfel se explică popularitatea de care se bucură două domenii de activitate: pornografia și cafenele“.

Dar iată istoria sejurului în Moldova m-a atins dureros de mult. De ce? Pentru că nu putea să fie mai clișeizată decât ne-a servit-o autorul. Toate relele s-au rezumat la observații despre „femei care se îmbracă și machiază ca prostituatele” sau că „vinul moldovenesc este cel mai prost vin băut vreodată”. Oare se poate lua imaginar la pumni un autor? Cred că am fost la un pas.

Revenind la istoria noastră, apare o întrebare firească: a găsit sau nu fericirea Weiner? În principiu, acesta a reușit să găsească mai multe dimensiuni ale fericirii, specifice unor realități sociale din diferite țări și de pe diferite continente. Dacă ești interesat de conduita și nivelul de empatie a unor state, precum Elveția, Qatar sau Islanda, atunci cred că acest volum o să-ți fie pe plac.

„Algebra fericirii” de Scott Galloway

Suntem pe val, în prezent, cu literatura motivațională. Cărțile destinate dezvoltării profesionale sau personale se vând ca pâinea caldă, iar cititorii sunt tot mai răsfățați în acest sens. Și pentru că sunt destul de flexibilă în materie de lecturi, am decis că est momentul oportun să bifez și o astfel de lectură.

„Algebra fericirii” este un carnet de idei și reflecții cu și despre fericire. Un carnet în care Scott Galloway, antreprenor / profesor universitar, își creionează toate simțămintele față de experiențele sale empatice.

Scrisă într-o manieră foarte simplistă și aerisită, cartea nu are pretenția de fi o expresie de înaltă scriere creativă. Este mai curând o tentativă foarte stângace de a vinde anumite iluzii, anumite strategii care mi se par mult prea individuale și subiective.

Acest titlu ar merge de minune, atunci când ai nevoie de o descărcare emoțională și de o ceașcă mare cu cacao.

De ce doar 2 cărți? Cumva le-am experimentat în diferite auditorii on-line și reacțiile mi-au depășit așteptările. Concluziile mele sunt grupate în două:

  • Avem mulți cititori cărora le este comod să propage nefericirea, deoarece asta le asigură vizibilitate. Da, auto-compătimirea e un soi de PR longeviv.
  • Avem cititori curioși, pe care conceptul de fericire îi activează, îi transformă în veritabili cercetători.

Vreau să las acest text cu final deschis și să te întreb: Ești fericit?

Citește mai departe

Cultură

Cum e să ai un club de carte în Moldova?

Publicat

pe

De către

Cluburile de carte sunt asociate, de cele mai multe ori, cu iz de naftalină și de învechit. Se pare că cititorul din Moldova crede că doar femeile după 50 sau bărbații decrepiți mai pot trece pragul unui astfel de eveniment. Anume această idee mi s-a cuibărit mie în cap, când am decis că este cazul să pun fundamentul unui club de carte lunar. Pentru că a fost un concept plămădit de vreo doi ani, mi-am pus speranțele și entuziasmul în receptivitatea cititorilor noștri. Iar acum sunt gata să trasez niște concluzii.

Articol semnat de Corina Moisei-Dabija

În primul rând, avem de a face cu o groază de stereotipuri. Cel mai răspândit este: „Aoleu, voi fi obligat(ă) să citesc o carte anume!”. Înțeleg de unde ia naștere această idee, dar credeți-mă pe cuvânt, la un astfel de eveniment nu este loc de standarde școlare. Nu sunteți obligat să rostiți nici măcar un cuvânt, dacă nu vreți. Ideea fundamentală este, evident, să promovăm lectura. Iată aici intervine elementul surpriză. Cum să faci acest lucru fără să obosești membrii clubului? Eu am mers pe ideea că orice întrevedere va fi centralizată pe un subiect concret, nu pe o carte, fapt care le oferă celor implicați posibilitatea de a se bucura de diversitate și libertate.

În al doilea rând, nu există sprijin din partea editurilor sau retailerilor de carte. Știu că această frază poate trezi reacția celor care fac parte din această afacere de carte, dar citând unul dintre personajele pe care le-am abordat în acest sens: „trebuie să fii mai mare și mai vizibil pentru ca noi să îți oferim sprijin”. Ce înseamnă în viziunea lor mare și vizibil? Probabil, clubul meu de carte ar trebui să fie amplasat pe un stadion și să scandeze: „Vrem cărți de la X sau Y!”. Pur subiectiv, acest lucru mi se pare o absurditate crasă. Ce nevoie aș mai avea de ajutor, dacă deja aș fi mare sau vizibilă? Intuiesc în acest sens, că primează doar interesul economic.

În al treilea rând, tot ce faci în cadrul clubului ține exclusiv de standardele de calitate pe care ți le impui. Încă o fațetă a monedei e că poți primi ajutor de la jucătorii pieței de carte doar dacă faci compromisuri. Vrei să te sprijinim? Ia niște cărți de calitate dubioasă și pune-le în dezbatere. Nu știu dacă, în acest sens, e cazul să te compromiți sau să faci concesiuni. Poate că e mai potrivit să refuzi un astfel de parteneriat defectuos.

Evident, acest text nu a fost gândit ca un reproș, ci ca un soi de concluzie. Înțeleg realitățile Moldovei, percep mesajul editurilor/librăriilor care vor vânzări bune, dar mi se pare trist că micile proiecte de suflet sunt sortite să supraviețuiască mai mult sau mai puțin timp.

Ce mi-a plăcut la această experiență? Entuziasmul cititorilor. Da, la noi se citește bine, se citește de calitate, iar membrii clubului #CitimPentruSchimbare sunt deschiși la minte, gata să dezbată teme actuale și să transmită un mesaj important cu privire la cărți. Voi mai continua tradiția? Bineînțeles. Din simplu motiv că vreau să aduc și aici, la noi, ideea unui citit de calitate și să transform un club de carte într-o obișnuință sănătoasă.

Citește mai departe

Cultură

Cum scăpăm de fobia de literatura clasică?

Publicat

pe

De către

Mă gândeam de ceva timp asupra unui subiect care îmi e destul de aproape de suflet și în care se regăsesc câteva puncte relevante pe care vreau să le analizez – reinventarea literaturii clasice. Este o misiune aproape ingrată, deoarece implică o mână de oameni care citesc literatură clasică și baricada opusă, formată din cititori care și acum își tratează durerile de cap obținute în liceu, la obiectele limba și literatura română sau la literatura universală.

Articol semnat de Corina Moisei-Dabija

Dar cum să depășești aceste mici piedici care nu te lasă să întinzi mâna după o carte bună, dar dificilă? Cum să iubești autorii cu care ai fost „torturat” pe băncile școlii? În cele ce urmează vreau să îți ofer, stimate cititor, câteva recomandări pe care le-am încercat și care sunt fiabile.

  1. Alege nișa – chestia asta ține de mai mulți parametri: autori dintr-o anumită țară, perioada aleasă. Poate suna bizar, dar dacă te apuci să-l citești pe Tolstoi, e barem să mergi și pe Dostoievski, astfel încât vei obține o imagine de ansamblu a moralității sociale existente în acea vreme, un portret al țăranului rus sau al boierului sus-pus. De ce mi se pare util această alegere a nișei? Deoarece selectarea autorilor și a perioadei îți permite concentrarea eficientă și totodată te lasă să studiezi amplu curentul literar.
  2. Alege perioada – partea dificilă este să atingi anume acel segment de timp în care nu te-ai „îneca”, ci ai reuși să înțelegi plenitudinea evenimentelor care l-au inspirat pe autor sau în care se derulează acțiunea.
  3. Alege autorul cu care începi – vei fi probabil uluit, dar clasicii nu sunt doar autorii trecuți în grila școlară. Poți citi ceva cu totul special, aparte, dacă începi să alegi cu atenție autorii. Să luăm un exemplu aparte. În prezent, multă lume citește literatură horror și thrillere, gen Stephen King, dar uită cu desăvârșire că există autori notorii, care scriau de îți îngheța sângele în vene. Iată câteva schimburi de autori care chiar îți pot deveni idoli:
    • În loc de Stephen King (deși eu îl ador) – H. P. Lovecraft, tatăl literaturii de groază (descoperă „Chemarea lui Cthulhu și alte povestiri stranii” sau „Monstrul din prag”).
    • În loc de Daria Donțova – Agatha Christie, regina romanelor crime. Femeia asta scria cu har de la Dumnezeu și e de la sine înțeles, deoarece avea un spirit acut al atenției și o logică imbatabilă (recomand insistent „ negri mititei”).
    • În loc de Danielle Steel – Daphne du Maurier. Am îndrăgit cu fiecare por istoria din „Rebecca”. Maurier ne oferă o istorie plină de intensitate, de sumbru și de emoție.
  4. Fă notițe – din proprie experiență pot să recomand insistent acest lucru, deoarece, în caz contrar, riști să uiți firul acțiunii sau unele personaje episodice. Notițele sunt o obișnuință pe care mi-am educat-o, încă în perioada când citeam „Anna Karenina”. Astfel mi-am creat o bază cu diferite citate, idei, cronologie, toate memorabile în timp.

Acest articol a luat ființă în momentul când mama mea, profesoară de limbă și literatură română, m-a întrebat: „Cum să elimin frica copiilor față de clasici?”. Și atunci, m-am pus în pielea lor. Cu adevărat, literatura clasică este multidimensională, atractivă, dar rece pe alocuri. Ne despart ani lumină de anumite realități, iar acest lucru poate să ne incube o anumită fobie față de aceste cărți, iar acest fapt mi se pare total nedrept.

Eu cred în valoarea cărților clasice, cred în mesajul lor bogat și sper din suflet ca cititorii tineri să le îndrăgească firesc, fără impuneri și exagerări. Or, dragostea cu de sila nu se face.

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

Social2 ore în urmă

Transnistria / Doi soți, pedepsiți pentru că nu au stat în carantină după ce au fost „peste hotare” în Moldova

PE SCURT Transnistria a numărat astăzi, 29 martie, al 18-lea caz de infectare cu COVID-19. Autoproclamatele autorități au dispus ca...

Sănătate7 ore în urmă

E în regulă să te simți iritat, copleșit, înfricoșat. 7 sfaturi și 6 exerciții, dacă ești în izolare

PE SCURT Șoc. Criză. Acum iese la iveală insecuritatea noastră interioară. Frici și stări greu de suportat: nu mai putem...

Social11 ore în urmă

LIVE TEXT/ +32 cazuri de COVID-19. Va fi deschis un spital de triere. „Dacă va fi dinamica actuală, ne va trebui de săptămâna viitoare”

PE SCURT 18:00 Încă 32 de cauzuri de COVID-19. În total, avem 263 de cazuri, dintre care două decese și...

CulturăO zi în urmă

Acces gratuit la 50 de concerte ale Festivalului de Jazz Montreux

Acum, când în țară și în întreaga lume este stabilită stare de urgență și autoritățile solicită oamenilor să stea acasă,...

SocialO zi în urmă

Specialistul în terapie intensivă revine cu un al doilea apel. Recomandă ozonoterapia pentru tratarea COVID-19

Tihon Moraru s-a născut la 13.03.1952, regiunea Cernăuți. A absolvit Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie Nicolae Testemițanu în anul...

SocialO zi în urmă

LIVE TEXT / 32 de cazuri noi de infectare cu COVID-19

PE SCURT Ora 17:41: 32 de cazuri noi de COVID-19. În total, în Republica Moldova sunt înregistrate 231 de cazuri de...

Social2 zile în urmă

Măsuri noi / Fără buletin, nu ieșim din casă. Ce condiții trebuie să întrunească o localitate pentru a intra în carantină

PE SCURT Dacă ieși din casă, trebuie să ai un document care să-ți confirme identitatea. De asemenea, sunt interzise aflarea...

Advertisement

Politică

Politică6 zile în urmă

Igor Dodon: Ne-am pregătit pentru a implica, dacă va fi necesar, și Armata

PE SCURT Președintele Igor Dodon a menționat astăzi, că dacă va fi necesar, în acțiunile de combatere a noului tip...

PoliticăO săptămână în urmă

Oamenii care iau decizii pentru noi. Cine sunt membrii Comisiei pentru Situații Excepționale a RM

PE SCURT Parlamentul a aprobat pe 17 martie hotărârea privind declararea stării de urgență pe întreg teritoriul Republicii Moldova, în...

Politică2 săptămâni în urmă

PSRM și PDM fac alianță majoritară. Lista miniștrilor PDM

PE SCURT Partidul Socialiștilor și cel Democrat au semnat astăzi acordul de constituire a unei alianțe majoritare. Potrivit celor două...

Alegeri2 săptămâni în urmă

No pasaran. Alegerile parlamentare de la Hâncești nu vor fi anulate din cauza Covid-19

PE SCURT Măsurile de securitate luate de autorități pentru a opri răspândirea Covid-19 în țară, nu s-au răsfrânt asupra alegerilor...

Politică3 săptămâni în urmă

Moțiune simplă, povara miliardului furat, suspendarea reducerii pedepsei deținuților. Ce s-a aprobat astăzi la Parlament

PE SCURT Blocul ACUM a înaintat astăzi în ședința Parlamentului o nouă moțiune simplă împotriva politicii externe a Republicii Moldova,...

Politică3 săptămâni în urmă

Stoianoglo confirmă reținerea și audierea a patru persoane din conducerea BNM. Alte declarații ale procurorului general

PE SCURT Procurorul general, Alexandr Stoianoglo, a anunțat astăzi că a eliberat o ordonanță prin care a permis reținerea și...

Partidul Socialiștilor din Republica Moldova3 săptămâni în urmă

Vlogul lui Dodon. Președintele răspunde, iar politologii comentează

PE SCURT  Deja de trei luni, președintele Igor Dodon comunică cu cetățenii Republicii Moldova prin intermediul unui vlog dinstribuit pe...

Advertisement

Opinii

martie 2020
L Ma Mi J V S D
« feb.    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031