De ani buni ecologistii, mass-media, sectorul asociativ bat alarma că apa din majoritatea fântânilor şi izvoarelor nu mai este bună de băut, că râurile locale, înclusiv Nistru, se transformă în nişte gropi de deşeuri, că Republica Moldova riscă să rămână fără apă potabilă. Autorităţile de toate rangurile, dar şi o mare parte din populaţie, se pare, aşa şi nu sesizează pericolul…
Lumea şi autorităţile îşi taie creanga de sub picioare
În luna iunie, pe Nistru, nu departe de Rezina, a apărut o insulă nouă , formată din…franzele mucegăite. Poliţia şi ecologiştii au constatat că în apă plutea cam o tonă de pâine. Nimeni aşa şi nu a clarificat de unde s-au luat franzelele şi cum au ajuns în Nistru.
De fapt, principala sursă de apă potabilă şi tehnică a republicii demult a fost transformată într-o adevărată groapă pentru deşeuri – apele reziduale din sistemele de canalizare ale localităţilor situate pe malul Nistrului, diverse deşeuri de la întreprinderile industriale, fermele zootehnice, instituţiile sociale, etc. Aceste lucruri sunt bine cunoscute de toată lumea, inclusiv autorităţile locale şi centrale, organele de mediu şi de drept obligate de lege să intervină pentru a curma abuzurile şi fărădelegile, a proteja sănătatea oamenilor şi mediul de intervenţiile periculoase. Dar , în fond, majoritatea absolută rămân nişte spectatori pasivi ai acestor acte reprobabile.
Atacuri ecologice neglijate de autorităţi
În dimineaţa zilei de 8 ianuarie 2008, zăpada proaspătă de pe teritoriul satului Solonceni, Rezina, situat pe malul Nistrului, vizavi de s. Erjovo şi or. Râbniţa era acoperită de un strat gros de praf cafeniu-roşietic. Lumea se plângea că ceva le îngreuia răsuflarea, provocând repulsii şi tusă. Malul stâng al Nistrului era învăluit într-o ceaţă fumurie. Alertaţi de administraţia satului şi Inspecţia Ecologică Rezina, specialiştii de la Centrul Investigaţii Ecologice al Agenţiei Ecologice Chişinău au venit la faţa locului şi au luat, din mai multe locuri, inclusiv de pe malul Nistrului, probe de zăpadă cu acel praf. Rezultatele analizelor de laborator au arătat că în probele respective apa depăşeşte norma maximă admisă de CCO – de 1,8 ori, substanţe suspendate – de 918 ori, produse petroliere – 40 ori, fier – 814 ori, cupru – 18750 ori, CBO – 2 ori.
Pe 16 ianuarie 2008 atacul ecologic asupra acestei zone s-a repetat. Apelul primăriei comunei către Centrul de Sănătate Publică şi de data aceasta a rămas fără nicio reacţie. Solicitaţi de redacţie, factori de decizie de la Centru şi Ministerul Sănătăţii au refuzat să comenteze rezultatele nominalizate mai sus şi impactul acestor atacuri asupra sănătăţii populaţiei, faunei acvatice, motivând că asta nu-i treaba lor. Nimeni atunci aşa şi nu a stabilit de unde a venit acel praf. Atât doar că de la Ministerul de Interne am fost informaţi că Departamentul Situaţii Excepţionale înregistrează anual în această regiune cel puţin patru asemenea atacuri ecologice, dar sursa de poluare aşa şi n-a fost stabilită pe motiv că Departamentul nu are acces pe malul stâng ala Nistrului.
Primăvară satul Bâcioc din raionul Grigoriopol este învăluit de un miros specific de ape reziduale. În anii 80 ai secolului trecut, alături de complexul zootehnic de aici era un cartier locativ pentru personalul gospodăriei. Peste ani din toate acestea a rămas doar o groapă imensă cu reziduri. Când zăpada se topeşte groapa se umple, revărsându-şi conţinutul pe străzile satului, în Nistru, apele freatice.
Şi în multe alte localităţi putem vedea alături de sursele de apă potabilă latrine şi gojineţe pentru animale, rezidurile de la care se infiltrează în sol şi în apele freatice. În a. 2003 autorităţile satelor Vorniceni, Lozova şi Găleşti, Străşeni au fost nevoite să declare în teritoriu stare excepţională din cauza epidemiei de hepatită. Cazuri similare s-au întâmplat şi în alte sate.
Serghei Homâjenco, şef de secţie la Centrul Sănătate Publică Comrat susţine că în 99 la sută din fântânile de mină din regiune apa nu mai este potabilă, inclusiv şi din motivele menţionate mai sus.
Iar Ilia Trombiţchi, preşedintele organizaţiei ecologiste „Eco-Tiras” afirmă că apa în 90% din fântânile şi izvoarele din localităţile situate pe ambele maluri ale Nistrului nu corespunde standardelor sanitare de calitate. În opinia dlui Trombiţchi din cauza lipsei în majoritatea localităţilor rurale a sistemelor de canalizare şi staţiilor de epurare a apelor uzate, mediul degradează într-un ritm foarte periculos.
La fel de alarmantă este situaţia şi în oraşele din zona riverană
Organizaţiile neguvernamentale „Pelican” şi „Ecospectr” au analizat care este starea lucrurilor în acest domeniu în or. Bender. Leonid Erşov, liderul de la „Pelican” ne-a spus că s-a discutat cu mai mulţi specialişti, inclusiv cu cei de la Direcţia Orăşenească Apă şi Canalizare, care au recunoscut că starea reţelelor de evacuare a reziduurilor este alarmantă. Utilajul montat în anii 60-70 ai secolului trecut demult trebuia schimbat. Colectorul orăşenesc de ape reziduale deseori „iese din maluri”. În asemenea cazuri, pe str. Lazo este blocată circulaţia, este suspendată aprovizionarea populaţiei cu apă potabilă. Iar zeci, sute de tone de reziduuri se infiltrează în sol, se scurg în Nistru.
O situaţie similară se întâmplă la Dubăsari, Tiraspol, Camenca, Slobozia, Grigoriopol. Acum câţiva ani, în speranţa că lucrurile se vor schimba, autorităţile din Dubăsari au majorat substanţial taxele impuse Direcţiei Apă şi Canalizare din oraş pentru poluarea mediului. Degeaba.
La fel de problematică este situaţia pe malul drept. În perioada sovietică sistemele de canalizare ale oraşelor Soroca, Rezina, Criuleni şi ale altor localităţi au fost conectate la staţiile de epurare construite pe malul stâng al Nistrului. Impactul acestei „afaceri” a ieşit la suprafaţă după evenimentele din anii 90 ai secolului trecut , când staţiile de epurare de pe malul stâng au încetat să mai recepţioneze reziduurile de pe malul drept. Astfel, de prin anul 1999 sistema de canalizare a oraşului Rezina îşi varsă conţinutul (de la 600 până la 1200 m.c. în zi), direct în Nistru. De atunci autorităţile din Rezina au comandat şi plătit cu bani grei trei proiecte pentru o staţie proprie de epurare. Primele două proiecte au fost mâncate de şoareci prin subsolul primăriei. În 2012 s-a început realizarea celui de-al treilea proiect. Când se vor încheia lucrările nimeni nu ştie. Potrivit administraţiei oraşului pentru asta mai este nevoie de peste 12 mln de lei.
Contribuţia oraşului Soroca la „tratarea” cu reziduuri a Nistrului, potrivit ziarului „Observatorul de Nord”, este mai considerabilă – circa 2000 m.c. aruncă zilnic sistema locală de canalizare în râu, chiar în imediata apropiere de Cetatea Sorocii, un obiect istoric şi turistic de referinţă pentru ţara noastră. Problema a ajuns şi în vizorul diferitor instituţii şi organizaţii internaţionale. Banca Mondială, de exemplu, de două ori a alocat sume solide pentru construcţia la Soroca a unei staţii de epurare a reziduurilor. În ambele cazuri banii n-au fost valorificaţi din cauza divergenţelor dintre autorităţile orăşeneşti şi cele din localitatea pe teritoriul căreea urma să fie amplasată staţia. În iulie 2014 administraţia oraşului a informat populaţia că Soroca va avea, totuşi, o staţie de epurare a reziduurilor şi că aceasta va fi construită de o firmă din Slovenia cu care deja a fost semnat un contract în valoare de 8 mln euro , din care 30 la sută constituie componenta grant, iar restul investiţiilor sunt cu statut de credit, dar fără dobândă, scrie surse citată.
Nicio localitate de pe ambele maluri ale Nistrului, din care se aprovizionează cu apă potabilă o bună parte din populaţia ţării, inclusiv or. Chişinău, nu dispune de sisteme moderne, inofensive, de evacuare şi epurare a apelor reziduale. Dimpotrivă, toate aceste sisteme sunt într-o stare dezastruoasă şi aproape nimic nu se întreprinde pentru ameliorarea lor, motivul principal fiind că pentru asta sunt necesare investiţii solide de care autorităţile nu dispun.
Pe de altă parte, datele Ministerului Sănătăţii mărturisesc că circa 80 la sută din maladii sunt cauzate anume de apa potabilă necalitativă. Dar toate aceste probleme, se pare, preocupă mai mult mass-media şi sectorul asociativ. Săptămânalul CUVÂNTUL, în baza solicitărilor cetăţenilor, a propus de mai multe ori Ministerului Sănătăţii să efectueze un studiu a situaţiei sanitare din zona Rezina-Râbniţa, considerată de lume cea mai poluată şi periculoasă pentru viaţă din ţară, la care a primit doar nişte răspunsuri formale. Acum câţiva ani, Nicu Vrednic, consilier al ministrului Mediului, liniştea jurnaliştii că nu trebuie să-şi facă grijă pentru Nistru, pentru că orice apă curgătoare are destule capacităţi de autopurificare.
Pericole ascunse în spatele unei legi
Anul trecut Parlamentul R.Moldova a adoptat Legea privind transportul naval intern. Ecologiştii susţin că lipsa unor interdicţii clare în acest document ar putea încuraja revenirea la extracţiile ilegale de nisip şi pietriş. Preşedintele organizaţiei ecologiste „Eco-Tiras”, Ilia Trombiţchi menţiona într-o emisiune la “Europa Liberă”:
„Foarte multe ape vin în Nistru şi Prut fără nici o curăţire. Dacă eliminăm şi aceste filtre naturale (nisipul şi prundişul n.a.) e limpede ce se va întâmpla. Un alt aspect este cel economic. Pregătirea apei potabile este foarte costisitoare şi depinde de calitatea iniţială a apei. Dacă apa este poluată, este clar că curăţirea ei este foarte costisitoare. Un alt moment care îngrijorează este că deja practic nu mai avem peşte în Nistru şi Prut.”
În aceeaşi ordine de idei, preşedintele Mişcării Ecologiste din Moldova, Alecu Reniţă, spunea: „Interesul este al unor firme din economia tenebră care vor să extragă cât mai multă materie primă şi să treacă cât mai puţin prin evidenţă. Flota sau navigaţia este un paravan, este un pretext pentru a deschide intrarea agenţilor economici.”
La rândul său, preşedintele comisiei parlamentare economie, buget şi finanţe, Veaceslav Ioniţă, afirma că extragerea ilicită a nisipului şi pietrişului din râuri este o problemă mai veche, moştenită de la fosta guvernare comunistă. Interdicţia acestor activităţi economice este prevăzută în mai multe legi de mediu. “Prin urmare, este inoportun să se regăsească şi în legea privind transportul naval”, spunea V.Ioniţă.
Potrivit practicii mondiale extragerea aluviunilor de nisip şi prundiş din râurile unde există măcar un dig este inadmisibilă. Pentru că acestea nu permit nisipului şi prundişului să migreze din partea de sus a fluviului în locurile dezgolite.
„Nisipul şi prundişul, sunt principalele filtre naturale ale râului, care contribuie la autocurăţarea apei, afirmă şi Pavel Ignatiev, coperşedintele consiliului ecologic obştesc de la Tiraspol. În lipsa lor va trebui să cheltuim sume suplimentare de resurse financiare pentru curăţirea apei de băut”, susţine el. .
Această îngrijorare nu trebuie nicidecum trecută cu vederea, mai ales dacă ţinem cont de faptul că Nistru este barat de trei diguri (două pe teritoriul Ucrainei şi hidrocentrala de la Dubăsari).
De cantitatea de nisip în râu depinde foarte mult populaţia de peşte.
“Anume nisipul şi prundişul sunt locul principal de înmulţire a faunei acvatice, afirmă Ilia Trombiţchi, ihtiolog de specialitate. În anii trecuţi, din albia Nistrului se extrăgeau nisip şi prundiş chiar şi în perioada când peştele depunea icrele. Potrivit estimărilor specialiştilor în fluviul nostru au rămas doar circa 12% din locurile de reproducere naturală a peştelui existente acum 50-60 de ani, a mai remarcat dl Trombiţchi. Respectiv s-a redus catastrofal şi populaţia de peşte. Multe specii, mai ales cele preţioase cum ar fi pasrtuga, morunul, somonul, mreana au dispărut, fiind înlocuite cu bibanul ghimpos, costrăşul şi alte specii care nu se cotează pe piaţă”
Râu ori mlaştină?
„Debitul de apă s-a redus, nisipul a dispărut şi peşte aproape că nu mai este”.
La această concluzie au ajuns membrii expediţiei pe Nistru organizată de profesorii şi studenţii universităţilor de stat din Chişinău şi Tiraspol, în cadrul taberei de vară „Nistru 2012”. Graţie Asociaţiei Internaţionale „Eco-Tiras” şi cu suportul fondului NED şi OSCE expediţia a cercetat râul de la s. Hruşca până la Saharna.
Colaboratorul ştiinţific superior al laboratorului hidrobiologic şi ecotoxicologic al Academiie de Ştiinţe a Moldovei, Igor Şuberniţchi, constata cu stupoare: „Nistru tot mai mult arată ca o mlaştină, albia râului este împânzită de plante acvatice lungimea cărora ajunge la 5- 7 metri”.
În aceeaşi ordine de idei doctorul în biologie, docentul catedrei biologia omului şi a animalelor de la USM, Veaceslav Purcec, menţiona:
„Cursul apei este foarte-foarte lent, în loc de nisip şi prundiş am văzut un strat gros de nămol, fauna râului seamănă mai mult cu cea de mlaştină”.
Conducătorul expediţiei, directorul Staţiei tinerilor turişti din Tiraspol, Nicolae Vizutiu, a adăugat: ”Noaptea plantele absorb tot oxigenul şi peştele care a mai rămas nu are cu ce răsufla. Locuitorii din această zonă ne-au spus că peşte mare se prinde tot mai rar, mai mult carp, baboi, ocheană”.
Savanţi sunt foarte îngrijoraţi că Nistru pe an ce trece degradează tot mai mult, transformându-se înt-un lac mlăştinos.
O sursă de otrăvă pentru Marea Neagră
Ucraina tot suferă din cauza deficitului de apă potabilă. Nistru se varsă în Marea Neagră în teritoriul Regiunii Odesa, aducând cu apele sale o mulţime de reziduuri periculoase. Volumul de apă dulce care ajungea în Marea Neagră datorită râurilor în ultimii ani s-a redus cu circa 40 de procente. Acest deficit este compensat cu apele suprasaturate cu minerale din Marea Mediterană. Ca urmare, de la fundul mării la suprafaţă au început să se ridice mase masive de apă cu un conţinut mare de hidrogen sulfurat. Potrivit datelor specialiştilor, dacă în anii 30 nivelul stratului de hidrogen sulfurat se ridica anual cu 30 de cm, în anul 2012 a ajuns deja la 2 metri. Mai mulţi experţi în domeniu afirmă că bazinul râului Nistru, care se întinde pe o suprafaţă de peste 72 mii de kilometri pătraţi, unde locuiesc circa 8 milioane de oameni, a ajuns într-o stare ecologică catastrofală.
Doi stăpâni şi nicio grijă
Acum doi ani a apărut o şansă că situaţia fluviului care deserveşte două ţări se va schimba spre bine: la Roma, reprezentanţii guvernelor Ucrainei şi Moldovei au semnat un Acord de colaborare în domeniul ocrotirii şi dezvoltării stabile a bazinului râului Nistru. Dacă măsurile prevăzute în acest contract ar fi traduse în viaţă, ar exista şanse reale de îmbunătăţire a stării lucrurilor . Cum s-a întâmplat în cazul râului Rin. În ultimele 5-6 decenii, perioadă în care Nistrul a degradat, Rinul, considerat cândva „groapa de deşeuri a Europei”, a devenit unul din cele mai curate fluvii de pe continent. Şi asta graţie Comisiei internaţionale pentru salvarea Rinului, din care fac parte reprezentanţii a nouă ţări şi care şi-a asumat toată responsabilitatea pentru soarta râului. Mai mulţi ecologişti cu care am discutat în procesul acestei anchete însă a spus că Acordul moldo-ucrainean deocamdată rămâne pe o linie moartă…
Natalia Barbier (Bender), Tudor Iaşcenco (Rezina)
P.S. La 2 septembrie c. când investigaţia noastră era aproape gata, portalul unimedia a difuzat următoarea informaţie: “În cadrul unei vizite de studiu și investigație în s. Onițcani, r. Criuleni, viceministrul Mediului, Dorin Dușciac a depistat încălcări grave a legii. Potrivit sursei, pe o porțiune a râului Nistru se extrage ilegal nisip în cantități foarte mari.
La fața locului au fost identificate două camioane și o macara, inclusiv câteva sute de tone de nisip proaspăt extras din râul Nistru, acțiunile de extragere fiind efectuate pe parcursul nopții. Nisipul ar fi transportat prin portul fluvial Bender, cu ajutorul unei barje fiind comercializat ilegal.
“Persoanele vizate în această ilegalitate invocă faptul că ei curăță râul Nistru, în realitate ei nu au dreptul să facă chestia dată, totul se face conform unui regulament care a fost elaborat în comun acord dintre Ministerul Mediului și Ministreul Transportului, doar că Ministerul Mediului nu l-a semnat, respectiv aceasta înseamnă cu nu a intrat în vigoare”, a declarat viceministrul Mediului, Dorin Dușciac.
Serviciul piscicol aflat la fața locului a întocmit procese verbale care vor fi prezentate instituțiilor de drept. Totodată, la locul ilegalității au fost chemați inspectori de poliție de la Criuleni și poliția locală”.
Articolul a fost realizat de jurnalişti de pe ambele maluri ale Nistrului în baza unui proiect finanţat de Uniunea Europeană şi PNUD prin Programul „Susţinerea Măsurilor de Promovare a Încrederii”. Opiniile exprimate în acest articol aparţin autorilor şi nu reflectă în mod obligatoriu poziţia Uniunii Europene sau a Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare.
