Tot mai multe semne că economia paralizată a Europei este departe de vreun stadiu preliminar de recuperare. Ţările europene una după alta cad pradă recesiunii economice, cauzate de măsurile de austeritate impuse pentru nivelarea urmelor unor deficite bugetare imense şi politici sociale risipitoare.
Moldovenii şi povara europenilor
În timp ce guvernele tind să reînvie economiile naţionale, populaţia se opune cu înverşunare măsurilor de economisire, iniţiate pentru a tempera datoriile naţionale şi a găsi resursele ce pot resuscita economia. Bineînţeles, principalele victime ale soluţiilor de austeritate sunt categoriile social vulnerabile şi beneficiarii politicilor sociale extrem de blânde din trecut. Dar dacă originea problemelor economice este de ordin fiscal şi bugetar, având la bază populismul exacerbat al politicienilor, atunci remediile sunt formulate şi puse în circulaţie pe spinarea şi din buzunarele cetăţenilor europeni. Conştientizarea acestei realităţi vitrege generează impulsuri şi turbulenţe sociale, mobilizând populaţia în jurul unor epicentre de protest.
Împreună cu populaţia originară dintr-o ţară europeană (Spania, Portugalia, Irlanda, Italia sau Grecia) tot mai nemulţumită de condiţiile socio-economice convieţuiesc grupurile de imigranţi, printre care şi mulţi moldoveni. Ultimii aşteaptă deznodământul dramei prin care trec ţările în care aceştia şi-au găsit refugiu, salvare de sărăcia din Moldova, dar şi surse de venit pentru depăşirea dificultăţilor materiale din patrie. Acum, imigranţii moldoveni din îndatoratele sau deficitarele Grecie, Italie, Spanie, Portugalie sau Irlandă, urmăresc cu atenţie mişcările sociale care au loc nivelul comunităţilor lor. În ambianţele pline de tensiune socială în ascensiune, viruşii intoleranţei, discriminării şi excluziunii se răspândesc cu viteză, devenind arme în mâinile grupările extremiste şi naţionaliste. De aceea, moldovenii ca şi imigranţii de alte naţionalităţi simt dacă nu o ameninţare indirectă la stabilitatea căpătată în noile “patrii”, atunci cel puţin un disconfort apăsător şi deranjat pentru o viaţă liniştită, deşi îndepărtată de casă, copii, rude etc. Posibil, moldovenii trecuţi prin greutăţi majore în Moldova, dau o însemnătate mai mică proceselor inflamatorii care au loc la nivelul opiniilor publice europene. Insulele de imigranţi trăiesc compact, iar provocările prin care trec gazdele lor sunt trate ca noi provocări, ce par a fi minuscule comparativ cu greutăţile suportate în Moldova.
Moldovean versus European
Căliţi de vremurile grele din ţară, moldovenii depăşesc cu o anumită uşurinţă problemele de pe meleagurile europene. Ei sunt consideraţi muncitori buni, sunt apreciaţi şi căutaţi de angajatorii din statele europene, având reputaţie de invidiat pe fundalul masei generale a imigranţilor. Acest lucru urmează să fie însă demonstrat prin cercetări şi date statistice concrete pe care autorităţile de la Chişinău vor trebui să le prezinte cancelariilor europene discutând pe marginea liberalizării regimului de vize. Dar toate aceste trăsături pozitive ale moldovenilor în Europa concurează cu stereotipuri izbitoare despre prostituatele moldovence, traficul de fiinţe umane via Moldova, valul de moldoveni care folosesc paşapoartele româneşti pentru a pătrunde în Europa. Amalgamul de prejudecăţi este mai trainic şi prinde mai repede rădăcini în minţile europenilor frustraţi, care aflaţi într-un context mult prea repede schimbător caută vinovaţii pentru nereuşitele lor, de la autorităţi până la protagonişti locali şi imigranţi nedoriţi. Politicienii europeni de dreapta avansează la putere folosind mesaje contra imigranţilor, iar crizele sociale de la frontierele externe (afluxul de imigranţi din Africa de Nord în Italia, Malta etc.) ale Europei provoacă stări de aversiune şi intoleranţă faţă de străini, calificaţi de ei drept “intruşi” ce le pun în pericol securitatea şi siguranţa socio-economică.
Prin urmare mai devreme sau mai târziu, dar moldovenii din Europa vor simţi efectele nefaste ale crizei economice şi “societale” prin care traversează nesigur Europa. Vor rezista doar imigranţii bine integraţi, cei cu pretenţii modeste sau cei care şi-au găsit nişe stabile în ierarhia socială din comunităţile europene. Cu toate acestea, nici aceştia nu ar putea să supravieţuiască unor realităţi riscante, când simpla etichetă de “imigrant” ar putea să-i coste siguranţa şi posibil chiar integritatea fizică.
Moldovenii şi “nostalgia de casă”
Urmărind violenţele stradale şi regresele economice din ţările gazde, unii moldoveni deja îşi planifică revenirea în Moldova, înţelegând totuşi că acasă lucrurile se schimbă anevoios. Astfel, anumite componente fals liberale ale actualei Alianţe pentru Integrare Europeană trenează procesul reformelor, opunându-se unei sau altei iniţiative legislative vitale pentru modernizarea şi democratizarea societăţii.
Divergenţele şi concurenţa dintre partidele din cadrul AIE-2 împiedică formarea şi activizarea serviciului specializat pentru legăturile cu moldovenii din străinătate. Unele partide văd şi în această instituţie un mecanism de producere a voturilor peste hotare, de aceea, creează obstacole pentru lansarea ei. Numărul crescând al moldovenilor aflaţi peste hotare şi rolul acestora la constituirea bugetului naţional nu mai pot fi ignorate, iar participarea şi implicarea lor în procesele care au loc în ţară este imperativă. Totodată, în condiţiile unor schimbări radicale şi imprevizibile în proximitatea europeană, trebuie să funcţioneze un “serviciu” naţional ce va reglementa relaţiile cu cetăţenii împrăştiaţi prin lume. Această nevoie se impune şi pentru că misiunile diplomatice moldoveneşti au acces slab în regiunile intens populate de muncitorii moldoveni, fapt demonstrat şi de imposibilitatea moldovenilor din Italia sau Franţa de a participa la alegeri din 2009 şi 2010.
În fine, atât autorităţile naţionale, cât şi populaţia rămasă în ţară, trebuie să se pregătească pentru o eventuală revenire a “gasterbaiterilor” acasă. Politicienii trebuie să ajungă la înţelegere cu europenii în privinţa liberalizării vizelor, definind condiţii reciproc avantajoase ce ar permite o migraţie circulară (“sezonieră”), cu efecte benefice pentru imigranţii moldoveni hotărâţi să se întoarcă. La nivel de societate trebuie să existe percepţia clară că revenirea moldovenilor va genera o competiţie acerbă pe piaţa muncii, iar concomitent va conduce la crearea unor oportunităţi investiţionale noi. În orice caz, eventuala migraţie inversă va condiţiona schimbări de atitudine din partea politicienilor, având puterea să impulsioneze şi procese de revizuire a valorilor la nivelul întregii societăţi.
