În ultima perioadă, primarul de Bălţi, Renato Usatîi, Preşedinte al „Partidului Nostru”, a devenit ţinta unei ample campanii, care, se vede deja cu ochiul liber, are drept scop atît de a-l denigra, cît şi de a-i limita spaţiul de manevră politică. În această campanie sînt antrenate numeroase instituţii media (în special cele controlate de putere sau asociate cu aceasta), cît şi instituţii de stat sau chiar partide de opoziţie. Iar întreaga campanie are cîteva direcţii distincte, la care ne vom referi mai jos, nu însă înainte de a ne referi la motivaţia celor ce stau în spatele ei.
Astăzi Renato Usatîi şi partidul său sînt lideri incontestabili în sondajele de opinie, iar creşterea vertiginoasă a ponderii partidului şi, personal, a liderului său este un proces continuu, lucru care nu poate să nu îngrijoreze actuala guvernare. În context, trebuie menţionate şi alte două momente importante: 1) Renato Usatîi este unul din puţinii politicieni care reprezintă opoziţia reală şi nu acceptă să facă jocul puterii; 2) Renato Usatîi nu poate fi şantajat, presat, constrîns etc. pentru că nici nu este genul de om care ar suporta un atare comportament, dar nici nu are cu ce fi şantajat, deoarece toate activităţile sale de pînă acum s-au desfăşurat în afara Republicii Moldova. De asemenea, ar fi de menţionat că Renato Usatîi, chiar dacă nu se compară cu unii politicieni din Moldova la acest capitol, are totuşi suficienţi bani proprii pentru a nu depinde de nimeni şi pentru a-şi putea singur finanţa activităţile pe care le are în Republica Moldova. Iar dacă mai adăugăm aici şi faptul că, în doar cîteva luni de la revenirea în politică, Renato Usatîi a cucerit puterea în circa o treime din marile oraşe ale ţării, iar în altele a pus baze politice solide pentru formaţiunea sa, devine clar de ce a devenit pericolul nr. 1 pentru putere.
Acum, să trecem la direcţiile în care se desfăşoară campania împotriva lui Renato Usatîi de care vorbeam mai sus. Prima – implicarea instituţiilor statului în compromiterea lui Renato Usatîi şi în limitarea sa în spaţiu de manevră politică. Iniţial, în acest scop a fost folosit Ministerul Justiţiei, care a respins, în repetate rînduri, tentativele lui Renato Usatîi de a deveni preşedinte de partid şi de a reforma respectiva formaţiune politică. Ulterior, au fost folosite Inspectoratul General de Poliţie şi Comisia Electorală Centrală, instituţii care au jucat un rol cheie în excluderea abuzivă a lui Renato Usatîi din campania electorală a precedentelor alegeri parlamentare (lucru dovedit şi de decizia instanţei de judecată ulterior, care a stabilit că motivul excluderii echipei lui Renato Usatîi din alegeri a fost unul fals). Dacă Renato Usatîi nu era exclus atunci din cursă, astăzi puterea în Republica Moldova ar fi arătat cu totul altfel, lucru de care se poate convinge oricine analizează atît rezultatele acelui scrutin, cît şi ponderea reală a partidelor politice.
Mai tîrziu în luptă a fost aruncat Serviciul de Informaţii şi Securitate şi Centrul Naţional Anticorupţie, dar şi Procuratura Generală (vă mai amintiţi de reţinerea lui Renato Usatîi la Aeroport de ofiţerii SIS, de încarcerarea lui la CNA, de citarea la Procuratura Generală?). Sub presiunea mulţimii, care a ieşit în stradă pentru a-l apăra pe Renato Usatîi, puterea a făcut un pas înapoi.
Dar creşterea constantă în sondaje a liderului PN şi a formaţiunii conduse de el nu le dădea pace celor de la guvernare. Cu atît mai mult că devenea clar că protestele antiguvernare vor creşte în intensitate odată cu apropierea alegerii noului Preşedinte al ţării şi atunci s-a decis aruncarea în luptă a Curţii Constituţionale din Moldova, care, de fapt, reprezintă elementul central al campaniei de care am vorbit în debutul acestui material. Curtea, chipurile, a redat dreptul cetăţenilor de a-şi alege singuri Preşedintele, dar a stabilit, totodată, abuziv şi cu încălcarea tuturor normelor juridice şi de bun simţ, că vîrsta minimă a candidaţilor trebuie să fie de 40 de ani. Adică, s-a mers conştient pe încălcarea dreptului lui Renato Usatîi de a candida la funcţia de Preşedinte şi aceasta în pofida sondajelor care arătau că cea mai mare parte a populaţiei îl vede în această funcţie anume pe liderul PN.
Momeala aruncată de guvernare a fost înghiţită relativ uşor de un lider de opoziţie, care se şi vede deja în funcţia de Preşedinte, neînţelegînd că, de fapt, e folosit de putere într-un joc cinic de anihilare politică a liderului „Partidului Nostru”. Renato Usatîi se pare că a intuit jocul puterii şi a făcut un pas înapoi în interesul comun al opoziţiei. El a propus diverse scenarii (de la boicotarea alegerilor de către opoziţie pînă la înaintarea unui candidat unic al acesteia la funcţia de Preşedinte), însă toate au fost respinse, iar aceasta ridică anumite semne de întrebare privind jocul făcut în realitate de către unii lideri de opoziţie. Or, în mod logic, aceştia trebuiau cel puţin să discute propunerile liderului PN, căci, în rezultat, se puteau alege cu susţinerea celui mai influent partid din Moldova (Renato Usatîi a declarat că, chiar dacă el nu va putea candida, partidul său ar fi dispus să susţină un candidat comun al opoziţiei). Şi aici ajungem la a doua direcţie din campania împotriva lui Renato Usatîi – folosirea opoziţiei în jocul pus la cale de putere.
Miza guvernării s-a dovedit a fi corectă, or opoziţia a fost dispersată, iar unii lideri, în loc să profite de faptul că Renato Usatîi şi partidul său sînt gata să-i susţină, au venit cu critici dure în adresa sa, distrugînd orice iluzie că opoziţia ar mai putea fi vre-odată unită.
Mai mult ca atît, dorind să sustragă atenţia opiniei publice de la faptul că fac jocul puterii, unii deputaţi socialişti vehiculează intens teza că Renato Usatîi ar fi omul lui Vlad Plahotniuc. Situaţia este cu atît mai bizară, cu cît anume Renato Usatîi este cel care-l critică deschis şi constant pe Vlad Plahotniuc, şi anume Renato Usatîi este ţinta campaniilor de denigrare ale guvernării. În acelaşi timp, socialiştii sînt lăsaţi în pace şi, la rîndul lor, nu critică practic deloc puterea. Deci, concluziile sînt evidente.
Conştientă de faptul că decizia Curţii Constituţionale (care, s-a văzut cu ochiul liber, a fost îndreptată împotriva lui Renato Usatîi) ar putea scoate oamenii în stradă, puterea a declanşat o amplă campanie de discreditare a liderului PN. Şi aici ajungem la cea de-a treia direcţie de acţiune împotriva lui Renato Usatîi. Practic toate mijloacele de informare în masă afiliate puterii, timp de cîteva săptămîni, încearcă să demonstreze că: Renato Usatîi a suferit eşec în Bălţi, municipiul confruntîndu-se cu grave probleme; că Renato Usatîi lipseşte prea mult de la locul de muncă; că Renato Usatîi are patima jocurilor de noroc (cu care el, apropo, luptă destul de eficient la Bălţi) etc. Iar ca presa şi bloggeri puterii să aibă un spaţiu de manevră şi mai mare, în scenă din nou sînt scoşi pretinşi reprezentanţi ai opoziţiei, cum ar fi, spre exemplu, mişcarea „Ravnopravie”. Şi jurnaliştii, şi bloggerii, şi pretinşii analişti politici, şi pretinşii reprezentanţi ai opoziţiei etc. ştiu foarte bine că nimic din ce trîmbiţează eu nu este real. Rezultatele lui Renato Usatîi ca primar de Bălţi se văd cu ochiul liber, iar cine se îndoieşte de acest lucru nu are decît să facă o analiză sumară a lucrurilor care s-au întîmplat la Bălţi în mai puţin de un an: regulă în pieţe, regulă în activitatea cazinourilor, regulă în domeniul panotajului stradal, susţinerea sportivilor de performanţă, a familiilor nevoiaşe, semnarea acordurilor de colaborare cu două prestigioase universităţi din Rusia ca tinerii din Bălţi să înveţe gratis acolo, semnarea unui memorandum de colaborare în cadrul proiectului Smartcity al programului Uniunii Europene „Horizon-2020”, care deschide Bălţiul pentru proiecte europene (potenţialul investitor – 300 mil. euro), procurarea din banii proprii a tehnicii necesare serviciilor din Bălţi etc. Apropo, multe din lucrule bune de la Bălţi au fost făcute pe banii personali ai lui Renato Usatîi.
Cît despre viaţa privată a liderului PN, acesta nu face decît să se amuze pe seama minciunilor care se spun despre el. Dacă sincer, într-adevăr, de multe ori minciunile sînt atît de evidente, încît nici nu pot să le tratezi altfel decît cu umor.
Acum, revenind la campania împotriva lui Renato Usatîi şi la cele trei direcţii din cadrul ei, menţionate mai sus, putem presupune că ea va continua. Or, Renato Usatîi rămîne pericolul numărul unu pentru guvernare şi cel mai influent politician din Moldova. De aceea, e de presupus că şi în continuare împotriva sa vor fi folosite: presa, instituţiile de stat şi unele partide pretins de opoziţie. Numai că, experienţa arată că, cu cît mai mult e atacat Renato Usatîi, cu cît mai mult se doreşte nimicirea lui, cu atît creşte rolul şi ponderea sa în viaţa politică a ţării.
