Interviu oferit de Mihai Ciobanu, artist al poporului, pentru Moldova.ORG.
Stimate Mihai Ciobanu, sunteţi artistul care nu faceţi pauze în activitatea de creaţie, ci asiguraţi continuitate proiectelor lansate. Un argument al acestei afirmaţii ar fi şi CD-ul cu muzică uşoară lansat la începutul acestui an. Când aţi decis să interpretaţi şi muzică uşoară?
Muzica uşoară are aceeaşi menire ca şi muzica populară – să bucure inimile ascultătorilor, să-i facă să uite de grijile şi problemele vieţii cotidiene și să se bucure de viaţă, de fiecare clipă a ei. Ambele genuri exprimă aceleaşi sentimentente pe care le trăieşte omul. Nu am încercat niciodată să fac diferenţă între muzica populară şi cea uşoară. Ceea ce contează, cu adevărat, este încărcătura emotivă pe care o transmiţi publicului. Am cântat muzică uşoară cu diverse ocazii, dar abia acum am decis să înregistrez mai multe piese şi să le înmănunchez într-un CD. La 5 din cele 15 cîntece ale acestei apariţii discografice muzica îmi aparţine, la celelalte Mariei Stoianov, Tamarei Darie, lui Viorel Mahu, Iurie Andronic, pe versuri de Vasile Romanciuc, Grigore Vieru, Radmila Popovici-Paraschiv, Raisa Ţâbârnă. Am muncit cu mult drag la acest CD, nu m-am grăbit să-l lansez. Înseamnă că acum a sosit momentul ca să apar în faţa admiratorilor mei cu un asemenea proiect. Nu mi-am propus niciodată să fac ceva în grabă, doar ca să fie la număr.
Oricum, sunteţi un artist de top – cu cele mai multe cântece înregistrate şi CD-uri lansate. De asemenea, aţi realizat şi cele mai multe serate de creaţie, filme muzicale.
Nu am analizat acest aspect, dar dacă afirmaţi aşa ceva – vă cred. Desigur, duc o evidenţă la tot ceea ce fac, deoarece este viaţa mea. Imi amintesc de fiecare cântec lansat, cum am lucrat la el împreună cu autorii. Sunt emoţiile pe care le-am trăit și imi place să le perpetuez prin timp, fiind conștient de faptul că vine un timp când omul începe să trăiască din amintiri. Deci, culege ce a semanat pe parcursul vieții.
Multe dintre cântecele de pe ultimele CD-uri sunt semnate de Dumneavoastră, muzica și versuri. Scrieți cu intenția de a descrie mai profund stările și emoții sufletești sau din dorința de a vă etala talentul, pasiunee și pe această dimensiune de creație ?
Nu mă consider compozitor sau poet. Emoţiile pe care le am, e firesc, trebuie exprimate, descrise în text sau muzică. Atunci când trebuie să povestești cuiva, evident, anumite aspecte iți scapă, nu ești atât de convingător ca atunci cînd ești unul la unul cu gândurile tale, cu emoțiile tale. Pe parcursul anilor am m-am bucurat de prietenia multor poeți talentați, care, într-adevăr, au reușit de minune să descrie stările mele sufletești. Cânt cu aceeși placere cântecele mele de alta dată, dar mereu am dorința de a oferi ceva nou, inedit admiratorilor mei, iar alți melomani să mă descopere. Nu voi renunța, desigur, la versurile, melodiile profesioniștilor, dar atunci când voi simți că am adunat în suflet emoțiile necesare unui cântec – le voi exprima, așa cum am facut-o și până acum. Şi dacă îmi reuşeşte acest lucru, dar mai ales dacă sunt apreciate de către melomani – mă bucur. Înseamnă că am procedat corect.
Pe timpuri, când activați în orchestra ,,Folclor” , mergeați cu regularitate prin satele Moldovei după cântece, fiind un înverșunat căutător de folclor autentic. Mai sperați să gasiti asemenea bujuterii folclorice?
Așa a fost. Am cutreierat satele Moldovei şi mă bucur că am reușit să culeg folclor pentru mulţi ani înainte. Păstrez cu sfinţenie înregistrările cu informatorii din satele noastre, dar mereu sunt în căutare şi, de ce nu, mai sper să găsesc nişte perle folclorice, cărora să le dau o nouă viață, să le readuc în circuit.
Feciorul Mihăiță, stabilit cu familia în Canada, este un virtuoz violonist. Atmosfera muzicală din casă, că și soția Dumnevoastră, Valentina, este violonistă, l-a influențat să meargă pe acest drum?
Sigur că a fost influenţat de atmosfera muzicală care era în familia noastră. Ne bucurăm că a îndrăgit cu adevărat aceasta meserie. Dragostea faţă de muzica populară a fost unul din pilonii pe care s-a sprijinit familia noastră. Ne bucurăm că şi acolo, în Canada, departe de ţară, nu se desparte de vioară, profesează în continuare muzica. Desigur, aria repertorială este mult mai extinsă decât o avea în Moldova, deoarece Canada gazduiește migranți din diferite țări și trebuie să se adapteze cerințelor lor. Or, școala muzicală moldovenească, inclusiv cea violonistică este foarte bune și cei care pleacă în străinătate, grație profesionalismului lor, se încadrează ușor în circuitul internațional.
Cu ani în urmă se afirma că folclorul este un izvor nesecat. Acum când folclorul este adaptat la alt sound, să spunem, modernizat, nu se vi se crează impresia că ar putea să sece acest izvor?
Satul, de unde am pornit majoritatea interpreţilor profesionişti, este izvorul folclorului, de care se vorbește. Constat cu regret, dacă se ruinează satele, se trec bătrânii, generaţiile noi îmbătrânesc în alte ţări, atunci frică mi-i că va seca și izvorul folclorului. Un neam rezistă prin folclor, prin grai, prin datini şi obiceiuri strămoşeşti, deaceea este important ca aceste repere ale identității lingvistice și culturale să fie păstrate și transmise altor generații, oricât de greu ar fi. Am mers, în ultimul timp, în mai multe țări unde locuiesc concetățeni ai noștri și simt că le este dor de casă, de tot ce înseamnă baștină. Mulți dintre ei sunt asigurați material, au profesii prestigioase, dar au o trsitețe în suflet, le lipsesc anume aceste repere. Din acest motiv, tot mai multe asociații ale moldovenilor organizează concerte cu artiști din Moldova. Dacă înainte se organizau doar la ,, Mărțișor”, acum asemenea întâlniri se organizează fără ocazii speciale. Artiștii noștri sunt invitați la nunți, cumătrii ale moldovenilor din străinătate, ca să se simtă cumva în Moldova.
Cântecele de autor adeseori sunt personificate. Se cântă tot ce trăiește omul, se dau chiar și nume, prenume, profesii cui sunt dedicate. Aceste cântece ar putea avea viața lungă sau ar putea să dispară odată cu destinatarul?
Mie nu-mi place să-mi cânt numele în cântecele mele, dar asta nu înseamnă că cântecele de acest fel nu au dreptul la viaţă. Este posibil că odată cu trecerea interpretului in nefiinţă, să fie date uitării şi aceste cântece personalizate. Scopul meu este ca o bună parte din repertoriul meu să aibă o viaţă lungă. Pentru că despre satul natal, despre casă părintească, despre copii și nepoți, fără a le da numele, despre dragoste și emoții ale unor evenimente se va cânta mereu.
Ce cântec din muzică populară ați fi dorit să-l lansați Dumneavoastră?
Sunt foarte multe cântece frumoase, lansate de colegii mei, cântece care alcătuiesc, cum se spune, fonoteca de aur a folclorului nostru. Astfel, nu poate fi vorba doar de un cântec, dar ca să răspund concret la întrebare – mi-aş fi dorit să lansez balada „Mioriţa”, dar consider că Nicolae Sulac a interpretat-o la un nivel profesionist, greu de atins. Asemenea bijuterii muzicale şi-ar dori în repertoriu fiecare interpret profesionist.
