Dragi moldoveni!
Mă bucur să vă văd în antecamera UE. Ca să nu vă rătăciţi pe holul aşteptărilor neîmplinite, am să vă fac introducerea în organizaţia asta:
UE nu e un club de întrajutorare.
Ţările astea s-au unit la început ca să desfiinţeze barierele comerciale şi de legislaţie dintre ele. De ce? Pentru că membrii fondatori au fost nişte liberali adevaraţi, care au înţeles că economia merge doar atunci când cei care muncesc mai bine şi mai ieftin pot concura fără intervenţia statului cu leneşii protejaţi din patriotism. Asta înseamnă, în traducere liberă, că dacă unul face brânza mai bună decât voi, sau biciclete, va avea dreptul s-o vândă în magazinul din colţul străzii, iar fabrica voastră tradiţională va trebui să mărească ritmul şi să-şi cumpere utilaje noi ca să ţină pasul.
Vestea bună? Tot UE are fonduri să vă ajute aici, pentru că aceiaşi membri fondatori au înţeles că nu e bine să ai diferenţe mari între ţări, pentru că alminteri tensiunile riscă să distrugă oganizaţia. Dar ca să puneţi mâna pe banii ăştia trebuie să fişi premianţi la scris proiecte, ceea ce înseamnă minte de neamţ şi fluenţă la scris franţuzească. Nu e uşor.
UE nu e nici o garanţie că veţi trăi mai bine.
De ce? Pentru că, încă o dată, această organizaţie nu şi-a propus niciodată să mărească salarii sau pensii. Doar să construiască un teren pe care companiile şi antreprenorii să aibă parte de legi similare, astfel încât să poată gândi la scara unui continent, nu doar a unei ţări. Nu are rost să aşteptaţi de la UE subvenţii aşa cum aşteptaţi de la URSS. Modelul acesta în care plateşti pe un lucru mai puţin decât face s-a dovedit falimentar de mult, oricât l-ar plânge loserii de stânga. Ideea de a lua de la bogaţi şi de a da la săraci nu e în ADN-ul Uniunii Europene, pentru că ea e fondată pe principiul capitalist foarte simplu care spune că săracii au nevoie de slujbe, nu de milă. Iar slujbele le aduc companiile care trebuie taxate mai puţin, nu mai mult, ca să-şi poată permite investiţii.
Vestea bună? Deşi nu oferă garanţii, în practică Uniunea Europeană a reuşit să mărească nivelul de trai al mai tututor ţărilor membre. Europenii trăiesc cu toţii mai bine decât strămoşii lor, în economii stabile, cu reguli de sănătate şi mediu cu mult superioare celor de pe alte continente. Chiar şi noi românii o ducem mai bine acum, dar n-avem timp să observăm, ocupaţi cum suntem să ne plângem de cât de rău ne este.
UE nu va scăpa de relele de la voi din ţară, dacă nu vreţi.
Nu există poliţie a UE care să aresteze corupţii. Nu există tribunale la Bruxelles care să vă trimită politicienii şi escrocii în puşcărie. Asta trebuie să faceţi voi. Uniunea vă va împinge din spate, dar şi ea e o sumă de birocraŢi cu puţin timp de răcit gura prin delegaţii. Se poate trăi în UE cu un mafiot în fruntea guvernului, cum a demonstrat Italia. Se poate intra în UE cu fost comunist la putere, cum a arătat România. UE nu e ca URSS: nu-şi impune partidul unic şi nici măcar ideologia. Pentru că nici ea nu are una singură. UE e despre libertatea fiecărei ţări de a se face de râs. Sau de a găsi în ea forţa de a adera la nişte principii, chiar şi când alte ţări mai vechi le încalcă. De ce? Pentru că ideea unităţii unui continent în jurul valorilor libertăţii economice şi individuale e mai bună decât orice naţionalism, stangism sau putinism. Asta, sigur, dacă nu vă place cu burta plină şi capul gol, caz în care vă recomand cu căldură trenul de Moscova, că văd că avionul nu mai merge.
În fine, dragi moldoveni, am uitat un lucru: bine aţi venit!
N-o să fim o singură ţară în UE, şi poate că e mai bine aşa. Vom fi însă doi vecini de sânge, care vor putea să se cunoască mai bine şi să se ajute mai mult. Şi mai ales, vom fi împreună în tabăra libertăţii.
Nu ştiu voi, dar eu mă bucur. Pentru că eu cred că românii adevăraţi sunt cei care rabdă de foame doar ca să nu stea cu pumnul altuia în gură.
Pentru că eu cred că destinul nostru naţional s-a născut din scrierile lui Voltaire şi Rousseau, nu din desenele pe hartă ale cine mai ştie cărui ţar.
Şi mai ales, vă urez bine aţi venit pentru că ştiu că vă trebuie o îmbărbătare.
De-abia de acum va fi greu drumul!
Sursa: Blogul lui Lucian Mîndruţă
