Calitatea apei potabile din majoritatea fântânilor și izvoarelor din întreaga țară nu corespunde normelor sanitare, arată expertizele de laborator realizate aproape în fiecare an. Cu toate acestea, apa de izvor continuă să fie considerată curată și „gustoasă”. Același lucru se întâmplă și în capitală, unde oamenii vin la izvoare cu butelii pentru a colecta apă de băut.
Scoica
Soarele se ascunde după norii gri deja de câteva zile. Cu toate acestea, aerul este sufocant și gonește broboanele de transpirație pe frunte. Este începutul săptămânii și e puțin trecut de prânz. Doar câțiva oameni stau pe băncile verzi din parcul Valea Morilor. Privesc rățuștele și tinerii care vâslesc încet pe caiace. Cărările bătătorite prin pădurice schițează traiectorii spre locul unde se îndreaptă mai mulți oameni.
Olga, o femeie de 70 de ani, cu părul platinat și scăldat de razele trecute printre crengi, urcă încetișor dealul. A trecut pe aceste cărărușe în fiecare dimineață, timp de peste cinci ani. Se trezea la ora 6:30 și se grăbea spre parc. Mergea la Tamara – izvorul unde oamenii stau în rând pentru a se stropi cu apă rece sau să-și umple buteliile. „Deja ne cunoaștem între noi”, spune Olga, descriind „scoica” în care se putea dezbrăca, fără a fi observată de ceilalți.
„Ți se vedea doar capul, în rest nimic. Luam cu mine o găleată cu apă proaspătă și rece. Mă dezbrăcam până la brâu și mă stropeam. Așa mă căleam”, povestește ea. De câteva luni, însă, femeia doar trece pe lângă izvor și-l privește melancolică. Are probleme de sănătate și medicii i-au recomandat să evite dușurile reci.
Gust de rugină
Din diferite colțuri ale parcului auzi oameni care întreabă unde o pot găsi pe „Tamara”. Acest nume sună atât de familiar, ca o persoană dragă și cunoscută de fiecare, indiferent de vârstă. Ion are 14 ani și locuiește în apropierea parcului. Pe lângă „Tamara” trece destul de des, așa mai taie din drumul spre școală sau până la casele prietenilor. Mai bea puțină apă și mai urmărește cum mulți se refugiază în această oază, unde timpul parcă stă în loc, apa curge rapid, iar verdele din jur este ademenitor. Adolescentul nu se arată îngrijorat de calitatea apei din izvor și o bea cu poftă. Olga, însă, nu o mai consumă de mult timp. „Dacă o iei acasă și o pui la fiert, pe fundul vasului rămân săruri. Acest lucru m-a îngrijorat și de atunci am renunțat să mai beau apă din izvor”, explică ea.
Gustul ușor metalic al apei nu-i oprește pe mulți să bea direct de la gura izvorului. Slavic și Patricia întotdeauna trec pe la izvor când se plimbă prin parc. „Mereu ne oprim să bem și să stăm puțin la umbră. Te simți ca în pădure și de la izvor vine răcoare. Consider că apa este curată, că, de altfel, demult avea să-mi apară ceva. Nu?”, se întreabă Slavic, aplecându-se spre cele patru țevi în formă de cruce, din care țâșnește apa.
Izvoare poluate
Specialiștii Agenției Naționale pentru Sănătatea Publică ne atenționează să nu consumăm apă din izvoarele care sunt în parcurile din Chișinău, pentru că aceasta conține numeroase bacterii sau nitrați. Ei spun că dacă este băută în mod constant – poate duce la apariția diverselor probleme gastro-intestinale. „Este foarte simplu să stabilești calitatea apei din izvor. Umpli o sticlă cu această apă și o lași să se decanteze câteva minute. Dacă vedem depunerea sedimentelor – atunci înțelegem că e poluată. De asemenea, apa curată nu trebuie să aibă gust sau miros, iar temperatura ei nu trebuie să depășească 10 grade”, explică Iurie Bejan, dr. în geografie de la Institutul de Ecologie și Geografie.
De asemenea, el spune că trebuie să urmărim ca prin apropiere să nu fie surse de poluare: șosea, gunoiște, etc. „Nu știu vreun izvor din capitală care să fie cu apă curată, bună de băut”, remarcă Bejan. Acest lucru este confirmat și de ANSP, care ne atenționează că cele peste 40 de izvoare din capitală sunt destul de poluate. Cea mai poluată apă o are izvorul „Tamara” din Parcul Valea Morilor, mai apoi – izvorul „Elena” din Parcul La Izvor, izvoarele nr. 1 și nr. 2 din Parcul Valea Trandafirilor, dar și izvorul de pe strada N. Dimo.
Iurie Bejan susține că majoritatea izvoarelor cu apă curată sunt amplasate departe de orașe și în zone protejate de stat. „Avem 34 de monumente hidrogeologice, dar nici unul nu se află în mun. Chișinău”, constată el. În Republica Moldova sunt înregistrate peste 2200 de izvoare.
Curată, dar nu prea
Iurie s-a născut în Moldova, dar încă în adolescență a plecat în Canada, unde a locuit 29 de ani. Acum, după ce a revenit acasă, și-a făcut obiceiul să alerge în fiecare zi. „Într-o zi am descoperit acest izvor. Am văzut cărările bătătorite și oamenii care veneau aici”, povestește el, în timp ce-și scoate sticluța goală, o clătește sub jetul de apă și apoi o umple. Din câteva înghițituri o golește. Se stropește pe brațe și gambe, umple iarăși sticluța și continuă traseul de alergare.
ANSP recomandă populației să evite să bea direct apa din fântâni și din izvoare, ci să o fiarbă sau să o consume pe cea testată.
