Krasnoselski comemorează 27 de ani de la „agresiunea Moldovei împotriva Transnistriei”

Liderul separatist de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, comemorează astăzi „27 de ani de la începutul agresiunii de amploare a Moldovei asupra Transnistriei”, anunță agenția din zonă NovostiPMR. 

Potrivit lui Krasnoselski, combatanții moldoveni au intenționat să elimine statalitatea transnistreană cu tancuri și avioane, operând grupuri teroriste.

Adevărul era de partea Transnistriei. 804 transnistrieni au murit în acel război. Printre ei nu au fost doar apărătorii Transnistriei, ci și civili, copii și femei. Au fost distruse case, întreprinderi, școli, spitale. Nu vom uita niciodată faptele gărzilor, cazacilor, miliției care și-au apărat țara natală Transnistria.

11% din teritoriul Republicii Moldova se află sub ocupația Federației Ruse

Expertul în securitate, Rosian Vasiloi, spune că locul lui Krasnoselskii, Smirnov, Ignatiev și al altor persoane din conducere este la pușcărie pentru crimele comise în acești 28 de ani de la independență. Potrivit expertului, acestea sunt roadele acelor politice promovate toate guvernările.

Când Krasnoselski circulă nestingherit pe malul drept și se folosește de aeroportul din Chișinău pentru a zbura la stăpânii lui, la Moscova, nu este „широкомасштабная агрессия Молдовы против Приднестровья”?

Când primește bani de la Guvernul RM pentru energie electrică, ca poporul din Transnistria să supraviețuiască, în timp ce o parte din acești bani se fură și se transferă în cercuri obscure de la Chișinău, nu este „широкомасштабная агрессия Молдовы против Приднестровья”?

În Moldova se amintește de acea agresiune numai în această zi, deși agresiunea nu a început pe 2 martie, ci cu mult timp înainte. Noi nu învățăm din propriile greșeli. Noi nu spunem deschis că 11% din teritoriul Republicii Moldova se află sub ocupația Federației Ruse, noi nu am recunoscut Grupul Operativ de Trupe Ruse (GOTR) și trupele paramilitare separatiste ca trupe de ocupație.

Astăzi am văzut demnitari de stat, miniștri, oficiali, zâmbind cu flori în mână la monumente. Li se pare o joacă să guvernezi o țară. Pentru mine războiul nu s-a încheiat. El se va încheia atunci când malul stâng al râului Nistru va fi integrat pe deplin cu malul drept. E posibil asta, însă nu cu cei care merg pe 2 martie la monumente, zâmbind.

L-am rugat pe fiul meu să-mi arate câte teme sunt în manualele de istorie despre agresiunea Federației Ruse în Republica Moldova. Știți câte? Nici una! Nici în manualele de istorie din clasa a IX-a, a X-a și nici în manualele din a XII-a”, a menționat Rosian Vasiloi.

Unul dintre cele mai complicate conflicte din spațiul post-sovietic

Într-un comentariu făcut în 2017 de doctorul în istorie, Institutul de Istorie al AŞM, Octavian Țîcu, se menționează că criza transnistreană a fost creată artificial de către Moscova la începutul anului 1990 pe fundalul crizei sistemice din URSS și intensificării mișcărilor naționale în republicile sovietice. Confruntați cu probabilitatea părăsirii Uniunii Sovietice de către RSSM, Anatoli Lukianov, președintele Sovietului Suprem al URSS, cu implicarea lui Dmitri Iazov și Boris Pugo, ministrul apărării și, respectiv, al afacerilor interne, a decis să creeze pe teritoriul Moldovei două state: una pe malul stâng și alta în Găgăuzia. În același timp, oficialul sovietic a creat o legătură între problema separatismului local din Moldova și angajamentul RSSM de a semna noul tratat sovietic inițiat de Mihail Gorbaciov în speranța salvării Uniunii Sovietice.

Primul sprijin efectiv din partea Moscovei pentru transnistreni a venit în septembrie 1990, când trupe ale Ministerului de Interne sovietic au fost detașate pentru a apăra „Congresul” elitelor rusofone care declaraseră independența „Republicii Transnistrene” față de Moldova în cadrul Uniunii Sovietice. Intervenția trupelor avut rolul general de gestionare a conflictului – în acest caz, să descurajeze o eventuală încercare de-a Chișinăului de a suprima cu forța forul respectiv, după cum amenințase. Însă exista și un al doilea scop: de a exercita presiune asupra Moldovei ca aceasta fie să renunțe la aspirațiile de independență, fie să se pomenească dezmembrată.

Trupele Armatei a 14-a, având în componența lor multe persoane născute în regiunea transnistreană, s-au văzut încurajate și de părtinirea deschisă față de Tiraspol manifestată de Ministerul Apărării. Astfel, atunci când, în noiembrie 1990, nu departe de Dubăsari, erupe prima confruntare armată moldo-transnistreană, rusofonii transnistreni aveau de partea lor nu doar formațiuni de voluntari înarmați, ci și așteptarea susținerii trupelor sovietice.

Conflictul între noile autorități de la Chișinău și „RMN” a erupt la sfârșitul primăverii-vara anului 1992, ducând la pierderea câtorva sute de vieți omenești. Conflictul avea să fie curând eclipsat de alte evenimente din lume, dispărând din titlurile ziarelor vremii. Acesta, totuși, rămâne a fi unul din cele mai complicate conflicte din spațiul post-sovietic, atât din punct de vedere al preistoriei sale, cât și din punct de vedere al implicațiilor sale politice și evoluțiilor posibile. Deși la 7 iulie 1992 a fost încheiat un acord de încetare a focului, nu s-a găsit încă o soluție pentru problema litigioasă care stă la baza conflictului – statutul juridico-teritorial al malului stâng al Nistrului din cadrul statului moldovenesc.

Comentariul integral, îl puteți citi pe radiochisinau.md.

Din 2016 scriu despre drepturile femeilor, violența domestică și hărțuire sexuală. Apoi mă concentrez pe democrația locală, reforma administrației publice și pe cum oamenii din sate pot avea condiții mai bune de trai. Îmi pun întrebări despre ce ne doare pe noi, ce iubim și ce ne face mai puternici, iar răspunsurile le găsesc în istoriile umane care apar pe Moldova.org.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.